4,520 matches
-
m-ar fi dus la vârsta de 84 de ani în jurul anului 2000. Tot atunci și după aceea am gândit și am analizat acel moment al rănirii mele. Făcusem un salt înainte cu viteza mărită a unui arc foarte comprimat. Glonțul ucigaș calculat să-mi străpungă corpul m-a atins în articulația cotului stâng în timp ce mâna făcea cursa înapoi, facilitând deplasarea cu viteză sporită. Acea fracțiune de secundă ce mi-a propulsat corpul mai repede înainte, mi-a fost salvarea. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i cu mine?, așa cum fiecare din cei căzuți au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a fost reală, ca față de un inamic real. Și riscurile au fost tot cele dintr-un război real, pentru că toți aveam asupra noastră muniție de război și ne percepeam ca fiind într-un univers ostil. În orice moment putea pleca glonțul pe țeavă spre oricare dintre noi. Spectaculosul și șocantul aparțin cititorului, căci după 25 de ani de când ducem aceste întâmplări cu noi au ajuns să ni se pară banale. Sperăm, însă, ca unele dintre datele pe care le prezentăm să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să desfacă vreo două cutii. M. M.: Muniția era în vrac acolo, cu hârtie între ele, trebuia încărcată în încărcătoare pe benzi. S. B.: Nu, nu! Era în cutiuțe. Erau cartușe de 7,62 mm. M. M.: Aaa!, așa e, gloanțele de mitralieră erau așa. S. B.: Noi nu am scos atunci decât cartușe 7,62 mm, pentru pistol mitralieră. Și se văicărea Manole: "Ce să fac, că am copil mic acasă... e război!" Ne-a cam iritat atitudinea lui. Chiar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
atunci, ca pe timpul Revoluției, când nu se judecă. S-au prelevat probe, s-au prelevat amprente, se vorbește undeva? S-au luat urme de pe covor, să vadă încălțămintea, câte urme, a analizat cineva arsurile, la intrare, la ieșire și diametrul glonțului? S. B.: Asta da, ca în orice caz de moarte suspectă. M. M.: O moarte suspectă! De la ce distanță s-a tras? Există arsuri pe veston? Există praf pe mână? Nu există? Că dacă-i spunea: "Uite, avem expertiza prin
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care s-a sigilat cu scotch. S-a conservat vestonul și husa canapelei și două carnete cu un stilou". M. M.: Ce zice că rezultă din expertiza balistică? S-a tras cu pistolul respectiv? Trebuia să facă expertiza balistică a glonțului, a pistolului, să vadă: s-a tras cu el, nu s-a tras? S. B.: Iată ce spune Pârcălăbescu: "Lângă piciorul mesei de consiliu, în partea stângă, la circa zece centimetri sub masă, am găsit un tub de cartuș calibrul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
către Palat. În cine? Nu știu! Au tras cu mitralierele. În cine? Nu știu! Cert este că nu am omorât pe nimeni! S. B.: Totuși, în Piață s-a murit. Cum puteți ști că unii nu au murit de vreun glonț scăpat dintr-o armă de la unul dintre oamenii dumneavoastră? M. M.: Nu au murit în zona în care eram noi. A fost o noapte cruntă pentru că nici nu am dormit, nici nu știam ce-i. Lumea vorbea: sunt teroriști, sunt
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eram eu, era și el după mine. Ce am mâncat, cum, când, ce am făcut... poate să mă supună oricine la orice teste sau să mă preseze. Nu mi s-a întipărit în cap decât acea mulțime care vocifera, zgomote, gloanțe, fum. S. B.: La croitoria Crolux au venit lucrători în zilele acelea? M. M.: Au venit. A mai venit lume pe acolo. S. B.: Și ce v-au spus? M. M.: N-au spus nimic, ce să spună? Am spus
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
știu.... Nu-ți ardea atunci. Greșeala, care-i? Toți acei care judecă acum Revoluția judecă cu mintea de acum evenimentele de atunci în loc să judece cu mintea de atunci evenimentele de atunci, când erai sub presiunea de atunci, când îți șuierau gloanțele pe la ureche și nu știai de unde vin. S. B.: Și ținând cont și de mijloacele tehnice de atunci, că nu erau telefoane mobile prin care să comunici. M. M.: Dacă v-am spus că eu am vorbit cu Comandantul meu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
doilea rând, aveam înrădăcinată ideea că nu ne interesează politica. Dumneavoastră nu vă dați seama ce putere aș fi avut eu atunci, fiind cu tancurile în Piața Palatului! Sediul CC era acolo, toți erau acolo grămadă. Dacă-mi trecea vreun glonț prin cap sau ceva să pun mâna pe putere sau să fac ceva, nu vă dați seama? Noi aveam misiunea noastră. S. B.: Da, atunci, pentru dumneavoastră a fost o oportunitate pe care n-ați văzut-o. M. M.: Nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
termen, și s-a retras în cancelaria sa de lângă dormitorul Bateriei. Acolo era și magazia Bateriei. S-a retras, nimeni n-a auzit nimic pentru că el și-a pus niște saltele și niște perne pe el și-a tras un glonț în inimă. N-a mai apărut, ușa încuiată, știau toți că este acolo, au văzut că nu răspunde s-au impacientat. El avea telefon direct din dormitor sau de la Remiză direct în biroul lui. Au sunat, au sunat, au bătut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de pe țeavă dar a uitat să scoată încărcătorul. Când a apăsat pe trăgaci pentru verificare, a tras un foc. Greșeala a doua a fost că nici nu a îndreptat arma în plan vertical. Era în camera de telefonie și telegrafie. Glonțul a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fost vreun câine. M. M.: Cine știe? Deci, de aia zic și eu cum ați spus: lipsa de informații, frica, panica, deruta, toate ăstea și-au pus amprenta. S. B.: E de-ajuns ca unul să scape din greșeală un glonț și începe o răpăială... M. M.: Astea, combinate cu elemente de război psihologic, cu dezinformarea și... s-a terminat, crează haos. De aceea, se lucrează mult pe aceste elemente. S. B.: Haideți să vă spun despre diversiunea din Pantelimon. În
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
El fuma, cu arma dezasigurată atârnând la piept și cu mâna pe trăgaci. M. M.: Pregătit mai era el de luptă... S. B.: Și a tras fumând. Nici măcar nu și-a dat seama! Dumitrescu era undeva în linie cu mine, glonțul a căzut între mine și el, și primul lucru pe care l-a făcut a fost să pună mâna pe țeava armei, care bineînțeles că ardea. I-a luat arma din gât, a prins-o de țeavă în cumpănire și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
balistice au făcut? S. B.: Sunt expertize balistice? Eu vă întreb dacă ați aflat după aceea pentru că ați lucrat tot în armată. M. M.: Nu. Normal se expertizează de unde s-a tras, de la ce distanță, cu ce viteză au pătruns gloanțele. De ce nu se vorbește nimic? Anumite interese sunt. Nimic în lumea asta nu se întâmplă fără o cauză sau fără un obiectiv. Deci, ceva trebuie să genereze mișcarea asta, că doar nu e o mișcare haotică. S. B.: Ca să revenim
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să se îmbrace "europenește", a declanșat în rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât "gloanțele albilor"! Ca o curiozitate locală, am vizitat și "Cementerio municipal", istorie a localității, unde își au odihna veșnică, unii lângă alții, navigatori portughezi, spanioli, britanici, coloniști , pirați și aventurieri veniți din toate colțurile lumii, latifundiari patagonezi și indieni răposați după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Răspunsul nu a întârziat: conducerea ministerului a hotărât încheierea misiunii dumneavoastra la Consulatul General al României la Rio de Janeiro, urmând a vi se încredința o altă însărcinare! Mi-am zis, invocând titlul unei cunoscute cărți, "Dulce ca mierea e glonțul Patriei", și m-am pregătit de plecare. Am început vizitele de rămas bun la autorități, colegi din Corpul Consular, prieteni brazilieni și români, l-am informat pe Decanul Corpului Consular și am trecut cu "colaboratorii" la pregătirea bagajelor. Înaintea plecării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca un cabaret contemporan, jucat Într-o cantină de pe front pentru a-i amuza și a-i Învigora pe soldați cu „perspectiva păcii“ (război vag plasat În Orientul Mijlociu). Intenția era să facem un vodevil amar despre războiul sexelor și al gloanțelor, un entertainment pentru trupe direct, dur, primitiv, pentru a traduce metafora politico-socială de acum 2000 de ani În termeni moderni. Munca de echipă pentru a găsi imagini contemporane și situații ce corespundeau umorului de azi nu a fost ușoară, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
micile noastre capete greco-catolice, În timp ce Max și cu el discutau probleme politice sau familiare, Într-un șuvoi neîntrerupt de poloneză șuierătoare. Îl văd pe tata Într-o zi de vară, la țară, făcând cu Max concurs de tir - perforând cu gloanțe de pistol o plăcuță ruginită din pădurile noastre, pe care scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza să vină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adus lângă vasul Suvorov În flăcări și n-aveam batistă și vor trece zece ani până la o anumită noapte a anului 1922, când, la o conferință publică din Berlin, tata l-a ocrotit pe conferențiar (vechiul său prieten, Miliukov) de gloanțele trase de doi fasciști ruși și, În timp ce l-a doborât energic pe unul dintre asasini, a fost Împușcat mortal de celălalt. Dar acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai târziu, fiind ofițer de cavalerie În armata lui Denikin, Iuri a fost ucis În lupta Împotriva Roșilor, În nordul Crimeii. L-am văzut la Ialta, mort, cu toată partea frontală a craniului Împinsă Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a fost domolită setea care l-a măcinat toată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe tejghea. Mai știu și acum această secvență pe dinafară, după ce am jucat scena de nenumărate ori, Împreună cu vărul meu. Duelul a avut loc acolo și atunci, În barul golit de oameni, cei doi bărbați folosind Colt-uri de șase gloanțe. În ciuda interesului meu față de luptă (... amândoi au fost răniți... sângele țâșnea pe toată suprafața pardoselii acoperite cu nisip), nu m-am putut abține să nu părăsesc În imaginația mea saloon-ul, ca să mă amestec În mulțimea tăcută adunată În fața hotelului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care, după moartea iubitului, femeia aleargă goală prin odaie într-o disperare frustă. Dansul bahic al fiului de culac își găsește corespondența în dansul victimei sale. Moartea eroului principal e o capodoperă (a realismului socialist) de echivoc artistic. Secerat de gloanțele chiaburilor (care nu apar în imagine decât în final, ca niște umbre fugitive și acestea de-abia observabile), flăcăul, care se întoarce fericit pe o noapte cu lună acasă, jucând de unul singur, se prăbușește dintr-o dată, ca și cum, epuizat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
război care încă nu a-nceput./ Morții cei tineri sunt încă vii/ cum toamna strugurii-n vii./ E încă-n viață tot ce moare,/ ah, moartea viitoare !/ .../ Și plin de carne, alb, curat/ este scheletul care va fi-mpușcat./ Soldat, de glonț să fii îndrăgostit/ atunci când de din el vei fi pierit./ Amor suav, revino, du-te/ pentru războaiele pierdute ”. Cântecul se numește Imn. Îmi amintesc de începutul altuia, cântat de Frățilă : „Lătrau caii, lătrau caii...”, deschizând abrupt, alarmant, aprehensiunea unui sfârșit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]