4,229 matches
-
Am presupus că trebuia să fie ceva în genul grupului lui Josephine. —Ești de serviciu mâine dimineață la micul dejun, așa că sper că n-ai probleme cu trezitul devreme fiindcă trebuie să fii în picioare la șapte! Era clar că glumea. —Ha ha, i-am făcut eu cu ochiul șmecherește. Bună încercare! 13tc "13" M-am învârtit prin sala de mese tot timpul cât au fost strânse resturile rămase de la ceai. De fiecare dată când nu făceam ceva anume gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiindcă îi rupea femeii coastele! Simțeam cum mi se ridică tensiunea și credeam c-o să leșin. Nu se poate să fie adevărat, nu-i așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva. Vincent glumea cu siguranță. însă nimeni nu râdea. Nimeni nu spunea nimic. Abia după multă vreme, lumea a început din nou să vorbească și să glumească. însă Stalin n-a mai scos nici un cuvânt. Mie îmi venea în continuare să vomit. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva. Vincent glumea cu siguranță. însă nimeni nu râdea. Nimeni nu spunea nimic. Abia după multă vreme, lumea a început din nou să vorbească și să glumească. însă Stalin n-a mai scos nici un cuvânt. Mie îmi venea în continuare să vomit. în stil mare. Dacă n-aș fi știut adevărul, aș fi zis că noaptea trecută făcusem un chef monstru. Din fericire, Betty era de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în pat, ca să ne dăm gata unul pe celălalt, tipul s-a făcut ghem și a început să se legene înainte și-napoi, repetând cu o voce de copil: —Mama. Ma. Ma. Mami. Mam. Mama. La început, am crezut că glumește, așa că am intrat și eu în joc și am început să mă mămăiesc și eu. Asta până când mi-am dat seama că tipu’ nu glumea deloc și că eram proastă făcută grămadă. M-am ridicat, mi-am dres glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o voce de copil: —Mama. Ma. Ma. Mami. Mam. Mama. La început, am crezut că glumește, așa că am intrat și eu în joc și am început să mă mămăiesc și eu. Asta până când mi-am dat seama că tipu’ nu glumea deloc și că eram proastă făcută grămadă. M-am ridicat, mi-am dres glasul și am încercat să-l fac să revină cu picioarele pe pământ, dar omu’ nici nu mă mai auzea, nici nu mă mai vedea. Soarele răsărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
copii, tipele puternice, care sunt în stare să meargă șase kilometri și jumătate cu câte-o oaie în fiecare mână, iar în fiecare seară să gătească câte-o grămadă de cartofi care să meargă la ceai și... Nu puteai să glumești pe nici un subiect. în timp ce eu spuneam toate astea, Margot scria furioasă pe fișa aia albă. E o glumă, am spus eu disprețuitoare, uitându-mă cu subînțeles la fișă. Margot mi-a zâmbit conspirativ. —Rachel, și glumele spun foarte multe! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea cu asprime. Dacă vrei să mă mai mângâi, îmi dai zece lire. Clarence a vrut să bage mâna în buzunar, dar Mike l-a oprit prinzându-l de braț și zicându-i: — A fost o glumă. Nu, n-am glumit, a replicat Helen. în timpul circului ăstuia, mă uitam, cu gelozie, la chipul lui Chris. Voiam să văd cum reacționează în fața lui Helen. Ei, ce voiam de fapt să văd era că nu reacționează în nici un fel în fața lui Helen. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine. Tinerețea ei te deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-a studiat zâmbetul cu o expresie întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția. N-ar trebui să fac asta, a zis el, ar trebui să-ți păstrezi durerea și... Am ridicat ceașca de ceai într-un gest amenințător. —Ușurel, a zâmbit Chris. Glumeam. Deci, ce s-a întâmplat? Sunt în echipa lui Vincent, am răspuns, oferindu-i singura explicație rezonabilă care-mi trecea prin minte. Și mi-e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat o privire către Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât să le ocolesc. Așa că nivelul meu emoțional a rămas blocat la doisprezece ani. Ei bine, nu văd ce-ar putea fi așa de rău în a avea doisprezece ani, am spus eu râzând ușor, dându-i de înțeles că glumeam. Dar gluma mea nu l-a amuzat deloc pe Chris. —înseamnă că n-am avut niciodată simțul responsabilității. I-am dezamăgit pe cei din jurul meu. Le-am tras clapa... începea să nu-mi mai placă. Era mult prea încorsetat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în urma lui cu gura căscată. Pentru numele lui Dumnezeu, mi-am spus nevenindu-mi să cred. Adică, pentru numele lui Dumnezeu! L-am lăsat câteva minute în ideea c-o să se întoarcă, o să rânjească și-o să zică „Ha, ha, am glumit! Vrei să-mi vezi cocoșelul?“. Dar nu s-a întors. Nu-i mai vedeam decât spatele îndepărtându-se din ce în ce mai mult și nu mai auzeam decât sunetul pașilor lui care răsuna din ce în ce mai slab. Apoi Luke a dispărut după colț, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Zilele treceau. Oamenii veneau și plecau. Clarence și Frederick au plecat. Ca și biata catatonică, Nancy, gospodina dependentă de tranchilizante. Până în ultima zi, înaintea plecării, oamenii îi puneau o oglindă sub nas ca să verifice dacă mai respira. Iar noi, ceilalți, glumeam propunându-i să-i cumpărăm o trusă de prim-ajutor pentru lumea de-afară. O trusă compusă dintr-un Walkman și o casetă înregistrată cu cuvintele „Inspiră, expiră, inspiră, expiră...“. Nu știu de ce, dar eu, una, nu credeam că Nancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea și părea foarte de-a casei. Spre marea mea îngrijorare, mi-am dat seama că tipa era inexplicabil de sexy și asta fără putere de tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fericirea mi s-a prăvălit din cer ca un bolovan. —Abuzezi de mâncare aproape la fel de mult cum ai abuzat de droguri, mi-a spus ea. Când ai venit aici arătai ca un schelet ambulant... —Ei, hai, nu-i adevărat, am glumit eu, ridicând capul mândră și zâmbind cu căldură. —Vezi, a țipat ea. Ai o atitudine nesănătoasă, foarte nesănătoasă. Iar ea își are rădăcina în același loc ca și dependența de droguri. îți eviți lipsa de maturitate și defectele focalizându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intestinele. Luke m-a înșfăcat cu putere de braț și mi-a spus: — Aș vrea să vorbim între patru ochi. Brațul mă durea, iar nebunia pe care i-am citit-o în ochi m-a înspăimântat. — Cum naiba poți să glumești pe chestia asta? m-a întrebat furios trântind ușa de la dormitor în urma mea. —Relaxează-te! M-am silit să râd. Eram ușurată că Luke nu mă certa fiindcă luasem cocaină duminică seara. —Ai fost la un pas de moarte, curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie să glumești niciodată cu proștii și cu gloabele literare, dacă nu vrei să te umpli de bucluc, fiindcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie să glumești niciodată cu proștii și cu gloabele literare, dacă nu vrei să te umpli de bucluc, fiindcă orice prost sau gloabă literară consideră că are dreptatea lui, o dreptate ciudat înțepenită ferm între cuvinte, precum se-ncurcă, curca-n lemne. Totuși
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Se întoarse brusc ca să-l înfrunte pe noul adversar. Acesta era la un pas de el, ținea de asemenea un cuțit în mână și încerca să-l înjunghie cu acesta. După cum lansase atacul, Cristian înțelese pe loc că bărbatul nu glumea, era decis să-l omoare. Încercă să evite lovitura, dar era prea târziu. Cu podul palmei drepte lovi brațul agresorului îndepărtând cuțitul din dreptul gâtului, însă lama tăioasă se înfipse în umăr, sub claviculă. Imediat, cămașa i se năclăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
râs: Arăți ca dracu' cu hainele alea pe tine! își întâmpină el prietenul. Salut! răspunse Traian, apropiindu-se de pat și strângând mâna lui Cristi. Văd că ești bine, din moment ce îți arde de glume. Salut! Cine ți-a spus că glumesc? Vorbesc foarte serios, ar trebui să-ți faci o poză ca să vadă toată lumea cum îți stă. N-am avut încotro, ridică Traian din umeri, nu m-au lăsat să intru fără chestiile astea pe mine. Ia spune, cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sclipire. Dacă tot ești polițist la judiciar, m-am gândit să-ți spun și ție de problema pe care o am eu aici. Poate mă poți ajuta. Poftim? întrebă Cristi luat pe nepregătite. Vorbiți serios? Sigur că vorbesc serios, nu glumesc cu chestiile astea! Cred că voi fuma și eu o țigară! spuse Cristi ridicându-se de pe pat și scotocind după pachet în buzunarul sacoului din șifo nier. Mi se pare mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se potrivesc cu investigația în cauză, ceea ce rămâne reprezintă varianta adevărată a ceea ce s-a întâmplat, oricât de absurdă părea la început. Sherlok Holmes? întrebă Vasilică. Celebrul detectiv? El a inventat-o? N-avea cum, pentru că n-a existat niciodată. Glumiți! Cum să nu fi existat? Toată lumea îl cunoaște. Nu glumesc deloc. Marele detectiv consultant al Scotland Yard-ului împreună cu prietenul și asistentul său, doctorul John Watson sunt personaje fictive inventate de Arthur Conan Doyle, un scriitor britanic devenit celebru tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adevărată a ceea ce s-a întâmplat, oricât de absurdă părea la început. Sherlok Holmes? întrebă Vasilică. Celebrul detectiv? El a inventat-o? N-avea cum, pentru că n-a existat niciodată. Glumiți! Cum să nu fi existat? Toată lumea îl cunoaște. Nu glumesc deloc. Marele detectiv consultant al Scotland Yard-ului împreună cu prietenul și asistentul său, doctorul John Watson sunt personaje fictive inventate de Arthur Conan Doyle, un scriitor britanic devenit celebru tocmai datorită romanelor ale căror eroi sunt cei doi. Dar Sherlock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu aveați unde să țineți carnețelul și instrumentul, făcu el semn în aer, ca și cum ar fi scris ceva. Nu, instrumentul îl am la mine, spuse Cristi râzând. Vedeți, ce spusei eu mai adineauri? Mă luați peste picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați serios? Chiar vreți să lucrăm împreună, așa cum v-am rugat eu? Mai vedem noi, declară Toma ridicându-se în picioare. Hai, să mergem! Uite cum facem, adăugă el văzând figura dezumflată a tânărului polițist, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șapca te-ai schimbat la față. Tremuri tot și trebuie să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai văzut morți până acum? Ba da, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă refer. Lacul Negru, Muntele Rău... Cel puțin la lac am fost împreună. Ia spune-mi, mai aveți locuri din astea cu denumiri ciudate? Sau, stai să reformulez! Trebuie să mă iau după nume ca să știu să mă feresc? Nu glumi cu lucrurile astea! îl amenință ea cu degetul. Nu glumesc de loc. Întreb de-a dreptul. Aseară, găsiseși explicații științifice, despre tot ce s-a petre cut la lac. Ce s-a întâmplat, te-ai răzgândit între timp? Deloc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]