4,325 matches
-
încercat s-o hrănească cu forța - îi venea greu să vorbească. Centurionul de gardă i-a rănit fața. Gajus înălță capul, deschise larg ochii și-i zise: — Încearcă să-i afli numele. Helikon îi văzu privirea și se sperie; răspunse grăbit: — Callistus mi-a cerut să-ți spun că omul acela n-o să-ți scape. Tiberius a ordonat să comande garnizoana din Pandataria, fiindcă astfel nu va putea vorbi cu nimeni despre povestea asta. Gajus se ridică și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul cărunt și rar, astrologul Thrasyllus, pe care Tiberius îl adusese din vremea exilului la Rhodos. Era înfășurat mereu, chiar și vara, într-un pallium de lână cenușie. „Din cauza frigului din timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a mai plecat; el, în schimb, a ales un zid de săbii și merge oriunde vrea. Unii sugerară că, pentru a ajunge la el, trebuia să ajungi la cei care-i stăteau alături, în splendoarea palatelor imperiale. Milonia Din căsătoria grăbită și prost aleasă cu Lollia Paulina nu rezultau fii. Foarte curând, Împăratul se simți incomodat de prezența femeii care, deși începuse s-o neglijeze, oficial îi stătea alături, ca și cum ar fi fost o parte din el, stăpâna Romei - „atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Chereas și își continuă liniștit drumul. Chereas îl urma, dar era prea departe. Cu o tresărire de spaimă, cineva întrebă: — Unde sunt germanii? Îi răspunseră în șoaptă: — I-a trimis afară... Chereas îl urmărea pe Împărat cu pași din ce în ce mai grăbiți. Conspiratorilor li se păru că încălțările sale făceau prea mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stea... mă chemi, adâncă, tu, singura care mă legi de fericire... femeie, căci femeie ești, adorată, neîntâlnită, tu, repaos, minune de dincolo de lumi... 11 noiembrie 1964 (miercuri) Gară mică, plină de nostalgii provinciale, bun găsit! Iar ți-a lăsat cineva grăbit cișmeaua deschisă și apa curge, curge În noapte, cu un clinchet straniu... Un câine fără stăpân și parcă fără viață Își mișcă de-abia corpul ca o scândură... Gară mică... oare câte doruri au Început aici, pe locurile acestea singuratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
venit după mine (Ovidiu). Era ultima mea salvare. Să mă agăț de el. Aș fi vrut să mă las În voia lui Întreagă. Eram În holul facultății și-l așteptam să vină. Privirile Îmi alunecau pe fiecare bărbat care intra grăbit și de câteva ori am avut chiar impresia că-l recunosc pe el, dar mi-am revenit la timp. Trecuse jumătate de oră de când trebuia să vină. Nu mă puteam deprinde cu gândul că voi fi din nou singură seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumini de avertizare. Păreau la fel de puternice precum explozia provocată de el pentru a scăpa de polițista roșcată. Văzu și sursa luminilor: patru mașini care parcară în grabă lângă trepte. Vreo șase agenți de poliție își făcură apariția din mașini, cercetară grăbiți zona și apoi se postară lângă mașini. Alți polițiști, în civil, tocmai soseau. Se amestecară cu repeziciune în public, cercetând posibil indicii. Înconjurat acum, Malerick se întoarse și porni agale înapoi spre miezul festivalului. Agenții în civil erau undeva în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fereastra dormitorului lui Rhyme. Doamne, Dumnezeule, nu! Sachs se aplecă în viteză pentru a trece dincolo de marcajul poliției și își continuă goana printre mai mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
telefonică. Problema e că se află după colț și camera mea nu poate fi văzută de acolo. Thom a verificat asta. Mulțumesc, Thom, i se adresă Rhyme asistentului său, care se întâmpla să treacă pe acolo. - Pentru nimic, fu răspunsul grăbit al acestuia. Weir închise ochii și clătină din cap, înțelegând greșeala gravă pe care o comisese. Rhyme îl privi cu coada ochiului, cercetând în continuare tabla cu indicii. - Toate victimele aveau preocupări legate de circ: muzician, stilist, călăreț amator. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu prea multe, totuși, pentru o împușcătură de aproape. - Fă un test rapid de sânge, Sachs. Ar trebui să ne lămurească. Fugi înapoi spre ieșire. - Ce s-a...? începu unul din tehnicieni, dar se opri degrabă când o văzu scotocind grăbită prin serviete. Găsi într-un final ceea ce căuta - o trusă de test Kastle-Meyer - și se întoarse iute pe coridor, unde colectă o probă de sânge. Adăugă fenolftaleină și, după doar câteva momente, avu răspunsul: - Nu știu ce este, dar cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îndemnă Leigh. — Păi, era un lucru care mie mi s-a părut întotdeauna cam ciudat..., spuse Emmy. Celelalte o priviră nerăbdătoare. Nu că era mare lucru. Nu făcea chestia asta când făceam dragoste sau mai știu eu ce, adăugă ea grăbită. Hai că începe să devină al naibii de interesant, spuse Adriana. Spune odată, Emmy, zise Leigh. — Păi, ăă... Tuși ca să-și dreagă vocea. — N-am prea vorbit despre chestia asta, dar, ăă, când pleca la serviciu, își punea uneori chiloții mei. Dezvăluirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să arate ca un fundaș. — Nu-i nimic, bomăni ea, fără să-și dea seama că vorbea de una singură. Russell e comentator sportiv. Lucrează la ESPN. Își dedică viața sportului profesionist. Lui Russell îi plac fotbaliștii. După aceea luă grăbită pachetul frumos ambalat de la Barneys, încercând să nu-și facă griji în privința conținutului care era un mister total, își adună mândria șifonată și o luă fugă pe scări să oprească un taxi. Russell aștepta în fața restaurantului Daniel, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în casa aceasta cu cinci dormitoare. Leigh introduse codul de securitate (1-2-3-4, normal) pe tastarura panoului de comandă de la garaj și îi făcu semn lui Russell s-o urmeze. O parte din ea era dezamăgită că mama ei nu ieșise grăbită afară să o ia de mână, să-i admire inelul de logodnă și să-și șteargă lacrimile în timp ce-și săruta unica fiică și viitorul ginere, dar se cunoștea suficient de bine ca să-și dea seama că ar enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sărite neciopliții care vorbesc tare la telefonul mobil într-un restaurant. Mustrarea lui trecu neobservată de cel căruia îi era adresată, însă Leigh aproape că sări de pe scaun în brațele lui. — Îl detest pe tipul ăla, spuse ea, adunându-și grăbită lucrurile, dar Jesse era deja ocupat să-l cheme pe maitre d’. Abia când se așezară din nou — de data asta la o altă masă pentru două persoane poziționată perfect într-un colț retras, mai în spate — Leigh își îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în baia plină de aburi. Reuși să-și pună pe ea o pereche de blugi albi și să împacheteze toate celelalte lucrurie înainte ca Russell să-și termine dușul, așa că îi transmise un pupic prin ușa de la baie și plecă grăbită. Trăgând după ea o mică geantă pe role, se îndreptă spre firma de închiriat mașini de pe strada East Thirteen și, după ce acceptă asigurarea oferită — paza bună trece primejdia rea! — Leigh își luă o cafea mare cu lapte și gheață de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o scoteau din sărite cei care sunau și întrebau cum te cheamă înainte să se prezinte, dar se strădui să fie politicoasă. — Chiar ea. Cine întreabă, vă rog? — Adriana, sunt Mackenzie. Bună, iubito! Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sper să arăt și eu la fel de bine atunci. Din fericire, Leigh interveni înainte ca Emmy să apuce să spună o răutate și zise: — Da, arată, nu-i așa? Suntem gata să comandăm. Chelnerița zâmbi în timp ce luă comanda și se retrase grăbită, convinsă că tocmai făcuse cuiva ziua mai frumoasă. — Javra! șuieră Emmy în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani. Adriana bătu cu palma în masă. — Ați văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și acumulatorul celularului din bolul de sticlă pentru pești pe care Emmy îl folosea ca să depoziteze diverse mărunțișuri. — Uite. Puneți-le în geantă și hai să mergem. Să nu cumva să pierdem avionul ăsta! — Bine, bine, mormăi Emmy dându-și grăbită cu peria prin păr. Asta nu e oră la care să te trezești, ca să nu mai zic să pleci. Fac și eu ce pot. Până să iasă Emmy pe ușă, au mai trecut cincisprezece minute și alte zece minute până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
consulatului britanic, conduși de un ofițer cu un pistol Mauser. Uite mașina... trebuie să alergăm! Luîndu-i de mînă pe Jim și pe mama sa, tatăl lui Îi Împinse În stradă. Pe dată Jim fu trîntit la pămînt de un hamal grăbit. Zăcea uluit printre picioarele care umblau așteptîndu-se ca acel chinez cu pieptul gol să se Întoarcă și să-și ceară scuze. Apoi se ridică, Își scutură praful de pe șapcă și de pe haină și Îi urmă pe părinții săi spre mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mirosind a naftalină și săpun, Kent-uri mucegăite după ce s-au plimbat prin toate șifonierele țării și prin toate cabinetele medicale. Îți iei rația. Ulei și zahăr. Îți vine să râzi când treci strada. „Anușka a vărsat deja uleiul”, treci grăbit. Trebuie să ajungi la grădiniță. Fiica ta are serbare. În camera mică, părinții stau Înghesuiți, Îmbrăcați În paltoane. Copilul tău recită Iarna pe uliță, scapă de „Tovarășa Elena Ceaușescu, mamă iubitoare...”. Pe asta o spune o fetiță plăpândă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
obișnuita bună dispoziție. Ruby uită de telefonul cu pricina și de reacția lui ciudată și, cât timp mâncară, Îl tachină fiindcă comandase mazăre bătută crezând că e guacamole. Când opriră În fața blocului ei, se sărutară din nou. Sărutări profunde și grăbite, care nu se mai terminau. La un moment dat, când se desprinseră din Îmbrățișare, Ruby Își aminti că Sam și-a lăsat jacheta la ea. Nu vrei să intri să ți-o dau? Îl Întrebă ea. —Dar tu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți. Puteți telefona de la mine, dacă vreți, locuiesc aici aproape, și-și întinse gâtul spre un loc neprecizat de cealaltă parte a străzii. Traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și fiul. Aș fi vrut în anumite ore lâncede ale după-amiezii să mă îndrept spre viața pe care o vedeam forfotind jos, dar nu aveam curajul să o umilesc. M-am prefăcut că și pentru mine lumea aceea nu exista. Grăbită, ea mă urca în autobuzul care ne ducea către casa familiei sale, către mama ei și în locul acela plin de copaci și vilișoare puteam în sfârșit să deschid ochii. Acolo ea radia de fericire, era alta. Împreună ne aruncam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-a schimbat, a intrat în încăperi mai intime, unde clipește ceva care seamănă a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu două lovituri pe umăr, și după câțiva pași în întuneric suntem departe, fiecare de-a lungul propriului trotuar. De celălalt, nici urmă. Prietenia noastră este una igienică. Aș putea să-ți spun, Angela, că umbrele stâlpilor electrici păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
coridor, s-a împrietenit cu cameristele, urmărește căruciorul lor care se mută de la o cameră la alta, le ajută, se apleacă să ia ceașafuri curate și le dă fetelor. Nu mă vede imediat, așa că am timp să o privesc. Vorbește grăbit, cu accentul ei din sud. Este mai ea însăși printre fetele acelea în halat, s-a strecurat afară din închisoare și s-a unit cu cei de o seamă cu ea. Părul uscat este acoperit cu o cască pentru duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]