6,255 matches
-
despletit. Îi era milă de ea și ar fi vrut s-o ocrotească, dar se simțea neputincios și leșinat. Stăteau lângă trăsură și se priveau în tăcere. În mijlocul lacului se vedea mănăstirea cu stâlpii porții luminați. Apoi el a căzut grămadă pe pământul uscat și rece, al nopții de primăvară. Ghighina l-a privit câteva clipe și s-a aplecat deasupra lui. Pampu pironise ochii pe bolta cerului. Nu respira, părea inert. Fata s-a dat un pas înapoi, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ioniță o să-apară cu inelul. În schimb, nu i-a trecut încă amărăciunea pe care a simțit-o, când din stufărișul lacului a venit spre el săgeata lui Petru. Omul se speriase într-adevăr, dar nu așa cum crezuse Zogru, căzând grămadă. Ci se pregătise bine. Coborâse din podul casei șase tigve mari, cu care să plutească pe lac, dinspre nord, dintr-un loc pe care îl știa bine, încă de pe când era copil. Cu baloanele plutitoare legate de talie, înotase ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
politici evenimențiale, tineri și hotărâți să descopere logica și cauzele adevărate ale unor fapte pe care istoricii le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița lui preferată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-nceput să strige în țigănește. Rând pe rând au apărut și ceilalți, trei băieți negricioși și cealaltă fată. Giulia și-a potrivit camera. Câți parai ai dat pe ea?, a întrebat-o zâmbind unul dintre băieți. Mult. Adică cât? O grămadă de bani. Ce, nu vrei să ne spui? Ba da.... vreo 2 mii. Și Giulia a răspuns la întrebările gazdelor care nu voiau să filmeze fără să știe cu cine au de-a face, cine e, ce e mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urmă a dispărut brusc. Impacientat, Zogru a mărit pasul și abia atunci și-a dat seama că ajunseseră în fața Cimitirului Bellu. A vrut să se uite de jur-împrejur, dar un pumn venit cu viteză i-a schimbat direcția. Bețivul căzuse grămadă, iar Zogru țâșnise instinctiv dincolo de zidul cimitirului. După cât îi era de frică, a înțeles că Achile trecea pe lângă el. A stat un timp lipit de piatra unui mormânt, apoi s-a ridicat lent, ascuns de crengile unui zarzăr, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de liceu, care venea pentru prima oară la BackStage, cu vară-sa și cu doi băieți din bloc. Emoțiile fetei îl împiedicau să fie atent și aproape că nu mai știa unde s-o caute pe Giulia. La intrare erau grămezi de morgoni, așezați ciorchine, fără să poată să intre. Stăteau și pândeau ieșirea ca să-ncalece vreun creier căzut. Abia după patruzeci de minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o scriere chinuită - nu ai forță, nu ai coaie, nu ai poveste. Ești un om meticulos și cu ambiție, dar nu ajunge. Și așa mai departe, pe tonul ăsta al ipocriților care se dau bine intenționați, până îl vede căzând grămadă, căci trebuie să cadă, cei mai mulți se frâng când aud așa ceva. Era o scenă de mare greață. Ceva mai scârbos de atât nu-i venea în minte. Dar, bineînțeles, acesta nu era decât un gând voiajor. În realitate, întâlnirea era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tăiat în stâncă, dotată cu lift și macara de recuperare a sportivilor. Da, erau ceva mai bine organizați în această privință, dar plaja îngustă cu nisip fin, devenea mizerabilă la intrarea în apă a câtorva zeci de oameni, iar dimineața grămezile de alge, crustacee și moluște aduse de valuri răspândeau miasme otrăvitoare. Din acest punct de vedere noi am nimerit-o bine. În cele câteva zile de mare calmă, eu am făcut doar snorkeling, nu este o scufundare adevărată, este un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă țină departe de ura din această lume, m-au învățat să iubesc! Un alt moment special este întâlnirea mea cu logodnicul meu. Eram în clasa a noua. Un băiat din clasa mea mi-a pus piedică și am căzut grămadă pe jos. Toți râdeau de mine, dar Andrei, viitorul meu logodnic, m-a luat de mână și m-a ajutat sa mă ridic. Nu voi uita nicicând ce mi-a spus: „Nu pune botul niciodată la ce spun ceilalți, ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niciodată, iar eu tremuram în pături, deși era o noapte caldă. Până la urmă am căzut într-un somn adânc, fără vise. M-am trezit într-un zgomot infernal. Rahela și Bilha erau deja sculate, iar eu avea lângă mine două grămezi de așternuturi frumos împăturite. Îi luase cu ea, mi-am închipuit. Rahela ascunsese idolii fără mine. După ce o urmărisem cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aruncat o privire în cort și n-a întâlnit nici o pereche de ochi de femeie. Nimeni nu mișca și nu scotea un sunet. Până la urmă și cu un fel de ușurare a zis „Bah” și s-a îndreptat către o grămadă de pături. Rahela s-a ridicat de la locul ei de pe paie. Nu și-a plecat ochii când i s-a adresat tatălui ei. Nu, l-a privit drept în ochi și fără urmă de frică, de mâinie sau de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iacob a prosperat. Era pace la corturile noastre, doar Simon și Levi trăiau într-o continuă, mișcătoare nemulțumire. Fântâna, cea care făcuse ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un puț vechi și părăsit, o grămadă de pietre care a și secat curând după ce ne-am așezat noi acolo. Frații mei au săpat alta, dar și-au istovit spatele fără folos, pentru că prima dată locul n-a fost bun. Simon și Levi erau siguri că Hamor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de pânzeturi împăturite, despre care mai târziu am aflat că erau prosoape de baie. Fiecare suprafață era vopsită sau pictată în culori strălucitoare. Nu-mi găseam locul lângă toate aceste lucruri minunate, și totuși aceasta era singura mea casă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
groază la naștere și iată că, după o zi întreagă de travaliu, durerile nu aduseseră copilul mai aproape de ieșire. Meryt era în așteptare, iar doamna casei trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urcat cu așternuturile pe o scară pe acoperiș, unde stelele păreau aproape să le atingi cu mâna. M-am trezit chiar înainte de răsărit și m-am ridicat în picioare ca să văd întregul oraș visând. Dormeau singuri, în perechi sau în grămezi, cu copii și câini. O pisică cobora pe strada de sub noi, cu ceva în gură. A pus acel ceva jos și mi-am dat seama că era un pisoi, pe care a început să-l lingă. În timp ce priveam, soarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
postului de observație erau scânduri bătute în cuie de-a latul, pe care stăteau porumbei, pe puțin patruzeci, vârându-și ciocurile în pene, de stat jos bineînțeles că nu era loc, Romulus Frunză ocupase banca în întregime, lângă Remus, pe grămada de frânghii ar mai fi fost loc, însă acolo n-am îndrăznit să mă așez, deși nu mai ținea șișul în mână, așa că am zis că le mulțumesc, dar eu venisem numai după minge și, dacă se poate, atunci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prici, am apucat canistra și am ieșit și noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul de camping, scărpinând unul dintre câini pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem canistra aia de benzină, am văzut atunci că ținea în mână o altă sticlă de pălincă, abia începută, iar când i-am pus canistra în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în ea, bietul de taică-su, cât s-o fi chinuit să filtreze spirtu’ ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era, n-ar fi aruncat nici unul și, Dumnezeu să-l ierte, că mult se mai certase din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era, n-ar fi aruncat nici unul și, Dumnezeu să-l ierte, că mult se mai certase din pricina asta cu bătrânu’, îi spunea mereu ce făr’ de rost îs toate căcaturile astea, în ce-l privește, nu pricepuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lovesc, și atunci, uitându-mă în jos, am observat niște bare de mașină ruginite, înfipte în peretele șanțului, în felul unor trepte pe care se putea coborî cu ușurință. Am și coborât, Csákány a aruncat țeava și barosul peste o grămadă de unelte ruginite, apoi a luat o stropitoare de tinichea, s-a dus la un butoi de ulei, a dat la o parte capacul de scânduri și a umplut stropitoarea cu apă din butoi. Punând capacul la loc, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai era aprins un șir de neoane albe, peretele fusese astfel iluminat pentru că era acoperit de o tapiserie cât toate zilele, reprezentând un partizan cu mitralieră, în mijlocul unui lan de grâu, care, în mod simbolic, confecționa un plug dintr-o grămadă de săbii frânte-n două, iar în fundal, în spatele tractoarelor, se zăreau munții cu bogățiile patriei, păduri de brazi și sonde, ei, și atunci ne-am dus lângă bunica, în stânga sicriului, și eu i-am spus săru’mâna, dar bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se agita În mod ciudat În fața menhirului. Marie aruncă automat o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune că din cauza ei mă aflu aici. Fac din legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]