6,001 matches
-
urca spre pragul conștientului. În acel moment, bineînțeles, interpretarea suna just. El nu era «infailibil», ci exprima adesea sugestii sau supoziții: Cred că se poate ca...», «Mă întreb dacă...» sau «S-ar spune că...». În acest fel, puteam să-i gust sau să-i simt cuvintele, după care eram liber să le resping sau să le accept” (în Marc, 1987). Cea mai bună soluție este, cu siguranță, aceea preconizată de Freud (1937b/1987), care recomandă psihanaliștilor să adopte o atitudine de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al XIX-lea. Trecând peste câteva versuri scrise la ocazii, funebre sau „veselitoare”, pe care le dedică unor personalități ecleziastice sau laice (Ioan Bob, T. Meheși, D. Vaida, S. Vulcan), tânărul autor e ispitit să-și încerce „măiestria”, spre a gusta din „rodul plăcut” al unor ample alcătuiri „poeticești”. Deschide șirul în 1805, cu Der Messias de Fr. G. Klopstock, transpusă monocord, dar accesibil, în metru popular, în Patimile și moartea a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o Mesiadă, unde
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
și străină, cu precădere franceză, ce dezvăluie sensibilitate receptivă destul de largă, dar și un ferm concept de valoare. Pentru el, Tristan Tzara e o „glorie de music-hall”, iar proza unor E. M. Remarque, Roland Dorgelès, Ernst Glaeser constituie un simplu document. Gustă în schimb cu delicii „periodul direct și brutal, cuvântul gras și vegetal” al lui Dosoftei, tehnica primitivă, parcă aparținând iconarilor populari, din Crăișorul lui Liviu Rebreanu, iar în Alecu Ruset din Zodia Cancerului de Mihail Sadoveanu vede un „beizade Hamlet
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
ochii lui Marelst. Iar el simți o plăcere complexă, asemănătoare gustului prăjiturii pe care o mâncaseră la aniversarea surorii lui: crema aia albă care se lipea de cerul gurii, așchii fine de ciocolată, paiete minuscule de fructe glasate. Tot astfel gusta cu gura și cu celelalte simțuri liniștea compartimentului care se mișcă ușor, alunecând de-a lungul peronului, minunata legănare a cușetei, mirosul ceaiului rece de pe măsuța de lângă fereastră și mai ales, într-un presentiment de fericire, pietricelele din Crimeea, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simplu să încerci să presupui prezența lui mută, nevăzută, undeva, în sala aceea peste care plutea mirosul sosurilor și al vinului vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi pe gurile care mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea soldatului nu judeca, se așeza peste lucruri și peste ființe, cu o detașare amară și înțelegea totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere. Iar dacă e așa, precum și este, până ce ne stăpânește împătimirea nu putem gusta rugăciunea minții nici măcar cu cuvântul de pe vârful buzelor și avem nevoie să simțim prin simțul pipăitului numaidecât durerea postului, a privegherii și a altora ca acestea, dacă vrem să ne îngrijim de rugăciune. Palama are dreptate, de îndată ce discerne, pe de-
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pot încape mai mult de zece. Am dormit la etuvă, pe rogojini putrede, alături de pușcăriași pe care se plimbau ploșnițe enorme, pline de sânge, înaintând pe trupurile omenești asemenea unor tancuri [...] Mărturisesc însă că nu am avut niciodată curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici eu nu sunt prea pretențios. Mi-au povestit vechii pușcăriași câte zile au răbdat de foame, dând târcoale cazanului, fără să se poată hotărî să guste din zeama
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici eu nu sunt prea pretențios. Mi-au povestit vechii pușcăriași câte zile au răbdat de foame, dând târcoale cazanului, fără să se poată hotărî să guste din zeama lui neagră și dezgustătoare. Prima zi cu adevărat de închisoare, cumplită în abjecția ei, nu este aceea în care ai fost adus la Văcărești și mai ai bani să cumperi ceva de la cantină, ci ziua când te afli
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dumnezeu, pentru simplu motiv că ea nu poate fi nicicum maculată. Iuda se Întinează pe sine Însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu Înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici În fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda Încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem În felul acesta la a doua interogație: motivul pentru care a hotărât să-L predea Sinedriului pe Isus. Nu vom ști niciodată sigur ce s-a petrecut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune, a păcatelor iremisibile. E vorba de Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și mai ales Evrei 6,4-6: „Este imposibil ca aceia care s-au luminat o dată (hapax), care au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt și au gustat lucrul (rhema) lui Dumnezeu [adică], minunile (dynameis) veacului ce va să vină, dacă au căzut, să se Înnoiască Încă o dată spre pocăință (metanoia), fiindcă ei Îl răstignesc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
E vorba de Evrei 10,26-31; 1Ioan 5,16 și mai ales Evrei 6,4-6: „Este imposibil ca aceia care s-au luminat o dată (hapax), care au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt și au gustat lucrul (rhema) lui Dumnezeu [adică], minunile (dynameis) veacului ce va să vină, dacă au căzut, să se Înnoiască Încă o dată spre pocăință (metanoia), fiindcă ei Îl răstignesc, prin ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L batjocoresc”. PAGINĂ NOUĂ 4. Ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite asupra celor ce le aduc, trecând Dunărea, sunt aruncate de milițieni în fluviu. În aceeași zonă dunăreană, acoperită pe suprafețe imense cu vie, nimeni nu poate gusta licit nici măcar o singură boabă de strugure, întreaga producție viticolă fiind destinată exportului. În octombrie se reeditează, totuși, an de an, misterele dionisiace. Totul, în roman, e ambiguu. Ceea ce se vede nu e decât camuflaj; real cu adevărat este ceea ce
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
pe când celălalt „reduce spiritualitatea la mecanic, absurd și anestetic”, într-o operă ce e o „superbă teratologie a intelectului” și creație nu a unui „descreierat”, ci a unui ins din „cohorta celor chinuiți care se calcinează în căutarea esențialului”. El gustă Interior de C. Fântâneru, proza lui Gib I. Mihăescu, pentru care găsește formula concisă și exactă („vag, sterilitate, vid sufletesc și dezorientare” la primul, atmosferă „ambiguă, prilejuită de o senzualitate nestăpânită și cu preferințe pentru straniu și mister” la al
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
numai în măsura în care iradiază o „misterioasă putere de incantație”. Dintr-o slăbiciune de „viețist”, supralicitează versurile lui G. Topîrceanu, ale Otiliei Cazimir și ale Luciei Mantu, precum și proza lui I. I. Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele cu îngeri” ale lui V. Voiculescu sau „dadaismul autohton” al jocurilor poeticești ale lui Ion Barbu. Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de poemele, de un
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului încetiniră ritmul sus pe deal, așa se apropiară de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit intrară în sat, voiră să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul obosit al naturii. Astfel mai schimbară și câte-o vorbă cu sătenii întâlniți. -Ce faci Ioane ? - îl întreba pe bunicul un vecin, vii de la pădure ? -Așa, așa, afirma și bunicul. -Ce mânz frumos
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pachet mai consistent cu alimente, între timp i-am auncat și copilului într-o plasă un pahar de înghețată pregătită în casă, fructe și ciocolată. Copiilor le plac cadourile. În sfârșit se deschide poarta, văd atitudinea înviorată a copilului, care gustă din înghețată, dar maică sa îl oprește: -Lasă că o mănânci mai târziu și o pune la bagaje, în schimb îi dă niște prune. Copilul nu protestează, ascultă cuminte indicațiile mamei. Când mă observă în balcon, o întreb: -Câți ani
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
exclama prințesa. Dorința pe loc îi fusese împlinită de crenguța magică din palmă. Ajungând pe insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă, plină de meri pitici cu fructe albastre. Foamea trezită din amorțeală o îndemna să guste din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră nuci roșii, iar căprioarele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și Își deschise coapsele. Își desfăcu brațele ca să-l primească pe Lefty, care se răsuci, julindu-și genunchii și coatele, dislocând vâslele, fiind gata să stârnească un foc, până când, În cele din urmă, se prăbuși leșinat În moliciunea ei. Desdemona gustă pentru prima oară savoarea gurii lui și singurul lucru fratern cât timp făcură dragoste a fost să-și tragă sufletul o dată, spunând, apoi: ― Nerușinatule! Ai mai făcut asta. Dar Lefty repetă Întruna: ― Nu așa, nu așa... Și am greșit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De la Început a existat un echilibru straniu Între mine și bunicul meu. Când eu plângeam pentru prima oară, Lefty amuțea; când el Își pierdea treptat capacitățile de vedere, gust, auz, gândire și chiar de memorie, eu Începeam să văd, să gust și să-mi amintesc totul, chiar și lucruri pe care nu le văzusem, mâncasem sau făcusem. Înăuntrul meu, ca serviciul cu o sută nouăzeci de kilometri pe oră al unei odrasle care va deveni campion de tenis, exista deja, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
miroseau a fructe coapte prea tare. Părul Îi era foarte rar acolo. ― Norocoaso i-aș fi spus În timpul zilei. Nici măcar nu trebuie să te razi. Dar Calliope cea din timpul nopții nu făcea decât să mângâie părul sau să-l guste. Într-o noapte, pe când tocmai făceam asta și alte lucruri, am observat o umbră pe perete. Am crezut că-i vreo molie. Dar, uitându-mă mai atent , mi-am dat seama că era mâna Obiectului, ridicată peste capul meu. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel i se Înclină pe gâtul lung precum capul unui brontozaur gustând frunze. ― Ce mai face tata, Callie? ― Bine. ― Cum merge afacerea cu crenvurști? ― Bine. ― Câte localuri are tatăl tău acum? ― Vreo cincizeci sau pe-acolo. ― E unul nu departe de locul În care mergem noi iarna, sora Rosalee și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-l știi pe Sergiu mort la câteva zeci de metri de ochii tăi? Poți salva ce-ți e în puteri și e lucru mare! E deja ceva ce depășește puterea oamenilor. Mi-am luat inima în dinți și am gustat din acel piure maro. Oh! Ce dezgustător! Văzuse scârba de pe fața mea și zâmbi înțelegător. Te obișnuiești cu vremea... mie, zise arătând un piure alb, îmi plăcea acela. E mai dulce. Văd că nu mănânci. Tot postești de ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întoarse spre stânga, roti sabia, îi trase cu mânerul una în gură, dezorientându-l, apoi o ridică pe Eterna deasupra capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu stânga, ca să nu se prăbușească cadavrul, cu dreapta prinse pistolul de la șoldul acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl lovise cu piciorul și care acum se culegea de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
purile străvechi, spectacolele astea aveau un scop religios... Încearcă să fie ironic: — S-ar putea ca și acum să mai existe unii care cred că sângele vărsat potolește setea zeilor subpământeni sau îi mulțumește pe cei de deasupra. Germanul nu gustă gluma. Lasă astea! șuieră nervos. După tonul vocii, Rufus bănuiește cât de încruntat trebuie să-i fie chipul. Și noi aducem jertfe umane zeilor, ca toate celelalte po poare... Noi nu, se cutremură evreul cu mâna pe inimă. Și apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de rugăciuni numite sinagogi și cerșesc. Cu adevărat, o populație extrem de supărătoare, ale cărei superstiții este o virtute să le combați. Trage cu coada ochiului spre Iulius Herodes. Îl vede încruntat, fremătând mărunt din tălpi. Știe că nici el nu gustă carne de porc, socotind c-ar fi mare păcat, ca și cum bietul animal s-ar fi înfruptat din vreun trup omenesc, pângărindu-l. Și Mariamne se abținea... Durerea pe care și-o provoacă singur gândindu se la ea este alungată de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]