3,545 matches
-
în repertoriul său. Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la "Ambassadeur", cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să transcrie „Hora staccato” ca piesă de concert, pe care o va executa pentru prima dată în această formă cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato” figurează în programe sub numele Dinicu-Heifetz. Întors în țară
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să transcrie „Hora staccato” ca piesă de concert, pe care o va executa pentru prima dată în această formă cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato” figurează în programe sub numele Dinicu-Heifetz. Întors în țară, execută în 1932 împreună cu Orchestra Filarmonicii din București partea solistică din Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Petre Gusti. Moare la data de 28 martie 1949 în București. A fost înhumat la Cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”), foarte aproape de lăutari ca Sava Pădureanu, Cristache Ciolac, Costică Pompieru. La înmormântare, Orchestra „Barbu Lăutaru” condusă de Ionel Budișteanu a cântat „Hora staccato”.
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
o clădire istorică din Iași, astăzi demolată, care era situată pe latura sudică a actualei Piețe a Unirii, la răspântia ulițelor Golia, Talpalari, Banu și Consulatului Rusesc. La 5 ianuarie 1859, în fața acestei clădiri a fost jucată pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Pentru a marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost numită în 1881 Piața
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
alegerii sale, Alexandru Ioan Cuza a vorbit pentru prima dată în calitatea sa de domn al Moldovei mulțimii adunate în fața hanului, mulțime care, pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Al.I. Cuza, a jucat pentru prima dată Hora Unirii. Pentru a marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea aici a unei piețe care a fost numită, firesc, Piața Unirii și în care, după eforturi și lupte politice importante, la 27 mai 1912 a fost dezvelită statuia
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
generație ceea ce are mai de preț un popor: limba, portul și datinile strămoșești. Țara Oașului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica și dansul specific oșenesc, care se desfășoară privirilor în special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunți, hore, șezători, sâmbre, lăutul torturilor și alte sărbători. reprezintă una dintre cele mai spectaculoase elemente ale culturii populare din nord-vestul Transilvaniei. Pregătit din timp de tineri și de părinți, acest moment este polivalent, având implicații în viața socială a comunității, în
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
a toarce, astăzi nu se mai păstrează. Se mai păstrează încă obiceiul feciorilor de a merge la fete „a șăde” seara, în zilele de sărbătoare și la sfârșit de săptămână. În urmă cu 15 ani, în Batarci, încă mai exista hora satului „danțul”, prilej pentru tineri de a se cunoaște. Dupa joc, începeau „vizitele”, dar nu îndată. Rămânea de obicei un răgaz în care tinerii își scuturau praful adunat pe veșminte în timpul „giocului”. Astăzi, discoteca, (dar nu foarte târzie, până la „asfințită
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
variat și bogat, care ne dă speranțe pentru tradiția noastră. Cât despre conținutul festivalului, a fost multă muzică bună, cu multe descoperiri, cu o mare râvna a participanților de a salva un cântec, o melodie, un dans. Spre exemplu, în horele încinse în acea zi la Horești, s-a dansat, în câteva feluri, acelasi dans...”." Andrei Tamazâlacaru a sustinut: ""Aceasta prima ediție a festivalului a constituit un eveniment important în cultura noastră. A fost încă o posibilitate că folclorul nostru autentic
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
căsătorească cu ea de-adevăratelea, deoarece o iubește. Fata îi mărturisește că nu-l iubește, la care Grigore răspunde că „va veni și asta”. Filmul se încheie cu nunta Amaliei cu Grigore, naș fiind inginerul Ciovică. În timp ce nuntașii încing o horă în afara cortului nupțial, tânăra mireasă rămâne singură la o masă pustie, strângându-și copilul în brațe și privind cu resemnare, dar și cu speranță spre viitor. În evoluția cinematografiei românești, anii '80 ai secolului al XX-lea s-au evidențiat
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
trecea». Chipul Manuelei Boboc, prin armonia trăsăturilor, puritatea zâmbetului și tristețea privirii, amintește de cel al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este tipul de frumusețe care sugerează cel mai bine realizatorilor acel amestec de inocență și obstinare caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
tristețea privirii, amintește de cel al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este tipul de frumusețe care sugerează cel mai bine realizatorilor acel amestec de inocență și obstinare caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că „regizorul rămâne consecvent sieși
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
Mureșan în minutele 66 și 101. Calificarea în finală a venit în urma dublei cu Astra Giurgiu, câștigată cu scorul de 2-0 (0-0 în turul de la Cluj și 0-2 în retur), golurile care au adus victoria la Giurgiu fiind înscrise de Hora '20 și Diogo Valente '90.
Finala Cupei României 2013 () [Corola-website/Science/329479_a_330808]
-
național rus. Prezența elementului național este foarte evidentă și în Concertele pentru orchestră: nr.1 -"Ozornye chastushki" ("Ceastuștele neastâmpărate"), nr. 2 - "Zvony" ("Clopotele"). "Concertul pentru orchestră nr. 3" se bazează pe muzica veche din provinciile rusești, în timp ce nr. 4 - "Hovorody" ("Hora") se bazează pe formule ritmice și melodice specifice rusești. Un rol important îl ocupă și muzica corală. Lucrările pentru cor și orchestră "Byurokratiada" și "Poetoria" au un caracter social și satiric, iar în lucrările sale pur corale este prezentă tradiția
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
pentru a crește audiența unei știri din media tradiționale, ci pot reprezenta un mediu care produce știri de sine stătătoare. În România, la ora actuală, Social Media reprezintă o mică junglă în care știrile serioase și credibile dansează în aceeași horă cu știrile derizorii și false”, conchide psihologul Dan Ivănescu, președintele Asociației Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieții. Sursă studiu: http://www.nielsen.com/us/en/insights/news/2015/the-facts-of-life-generational-views-about-how-we-live.html
Studiu: Cine este regele știrilor și în 2015 () [Corola-website/Journalistic/101290_a_102582]
-
printre alții pe: Vladimir și Hortensia Dumitrescu, Radu și Ecaterina Vulpe, Silvia Marinescu-Bîlcu, Alexandru Vulpe. Clădirea muzeului este monument de arhitectură (1912 - 1913). A fost sediu al Prefecturii și Tribunalului județean. Sunt expuse bogate colecții de arheologie, dintre care remarcăm: Hora de la Frumușica, Gânditorul de la Târpești, vas cu colonete, descoperit la Izvoare, tezaurul de vase din aur de la Rădeni, tezaurul de vase din argint de la Muscelul de Sus, județul Iași. Clădirea muzeului este monument de arhitectură (1912 - 1913). A fost sediu
Complexul Muzeal Județean Neamț () [Corola-website/Science/331361_a_332690]
-
martie 2001, Iurie Muntean a participat cu jurnaliștii Constantin Tănase, Aneta Grosu și cântăreața de muzică folk Maria Sarabaș într-o delegație moldo-română la Congresul Consiliului Mondial Român de la Atlanta, unde, după, spusele lui Tănase, Iurie Muntean ar fi dansat Hora Unirii de rând cu ceilalți, contrar ideologiei sale. Muntean, însă, neagă ca ar dansat Hora Unirii. La sfârșitul anului 2014 Muntean le-a luat apărarea lui Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuk, membri ai organizației extremiste „ANTIFA” reținuți de organele de
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
muzică folk Maria Sarabaș într-o delegație moldo-română la Congresul Consiliului Mondial Român de la Atlanta, unde, după, spusele lui Tănase, Iurie Muntean ar fi dansat Hora Unirii de rând cu ceilalți, contrar ideologiei sale. Muntean, însă, neagă ca ar dansat Hora Unirii. La sfârșitul anului 2014 Muntean le-a luat apărarea lui Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuk, membri ai organizației extremiste „ANTIFA” reținuți de organele de drept. Cunoscut pentru poziția sa moldovenistă agresivă, Iurie Muntean a apărut în public la unele
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
și solist vocal renumit în Gorj. A cântat și la București, unde a fost invitat de Constantin Brăiloiu să facă înregistrări pe discuri de gramofon pentru Arhiva Națională de Folclor. În calitate de solist instrumentist a cântat cu virtuozitate jocuri precum „Crăițele”, „Hora în două părți”, „Sinaia”, „Bordeiașul” etc. A murit la vârsta de 63 de ani, lăsând în urmă nouă copii, toți lăutari. Cel mai bun dintre fiii săi a fost vioristul Ionel Luca, care și-a format propria bandă din care
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
dintre ele pentru a face „ghizmanul” (o plăcintă) și alte mâncăruri, la care îi invitau pe flăcăi și pe ceilalți săteni, pentru a se ospăta din pomana caloianului. Adesea, cu această ocazie se cânta din fluier și cimpoi, făcându-se horă și joc, până seara târziu. Textul poetic este o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
Peșteana-Jiu a fost cunoscută banda vioristului Alexandru Prună în care mai cântau fratele său, chitaristul Ioniță, zis Mataloi. Amândoi erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea a vioristului Ion Prună, zis Gogănel, (n. 1875 - d. ?). Din formația lui Gogănel au mai făcut parte: Eugenia
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
început cercetările și în celelalte sate ale comunei Arcani, ajungând în Câmpofeni și Stroiești. În satul Câmpofeni, pe lângă alți țărani și copii de țărani, a fost descoperit rapsodul Vasile Pîrvulescu, cimpoier. De la el au fost culese jocuri (precum „Simianca”, „Rustemul”, „Hora de mână”, „Sârba bătrânească”), doine (un „Cântec lung” gorjenesc), dar și cântări din ritualul înmormântării („Zorile”), față de care Brăiloiu a manifestat un mare interes. În satul Stroiești a fost descoperit țăranul Nicolae Muche Berca, în vârstă de 35 de ani
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
din Peștișani, iar în timp și cei cinci copii ai lui Ioniță: solistele Aurelia și Anișoara Țambu și vioriștii Constantin, Ion și Victor Țambu. Ioniță Țambu a cântat și cu vocea balade, iar la vioară jocuri și dansuri ca "Ofițereasca", "Hora-n două părți" și "Sârba lui Ioniță". După moartea sa, conducerea bandei a fost preluată de fiul său, vioristul Constantin zis Tăin. Celălalt fiu al lui Ioniță, vioristul Ion Țambu, s-a căsătorit la Brădiceni cu Maria. Aici și-a
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
unul dintre marii lăutari ai Gorjului. Acesta cântat în ansamblurile artistice „Doina Gorjului”, „Altița” și „Balada Jiului”. A înregistrat două CD-uri, un disc Electrecord cu 12 piese și a efectuat peste 30 imprimări radio. Are și patru compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
În zona folclorică Novaci, cântecele lăutarilor au avut, în prima parte a secolului al XX-lea, o tematică diversă: de la cea păstorească până la cântecul doinit ori cel în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii din Novaci au cântat melodii ciobănești, dar și numeroase balade. Printre baladele culese sau înregistrate la Novaci, se numără: „Cântecul lui Mirea”, „Țăranul și ciocoiul”, „Cine mi-e
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]