3,687 matches
-
din pene și, cu evantaie în mîini, să danseze pentru Huichilobos. După un astfel de exercițiu ridicol erau luați și întinși pe piatra sacrificiilor; acolo, preotul le spinteca pieptul cu un cuțit din obsidian, smulgea inima și o dădea ofrandă idolilor, încă palpitînd (...). Trupul era apoi luat de picioare și azvîrlit pe scări la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fără să le dea jos bărbile, punîndu-le să asiste la nebunia ospețelor lor bahice. Carnea era pregătită cu chilmole (sos pe bază de ardei iute) și se servea la masă (...). Mîncau brațele și picioarele, în timp ce inimile și sîngele erau oferite idolilor, iar trupul și măruntaiele erau aruncate la lei, tigri și șerpi, crescuți în menajerie 93." Bernard Díaz del Castillo descrie fără să inventeze sau să exagereze una din formele de sacrificiu practicate de azteci. În Mexico-Tenochtitlan nu trece o zi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
logice, care sunt, pentru a spune așa, „încorporate“ în limbajul comun. Tocmai prin purificarea logică a limbajului putem accede spre puncte de vedere mai nepartizane, mai obiective, libere de acele înclinații și idei preconcepute pe care Francis Bacon le numea „idoli“. Ne putem astfel ridica deasupra a ceea ce desparte indivizi, grupuri sectare, mari colectivități sau epoci istorice, în imperiul rațiunii universale. Menirea „noii filozofii“ este să promoveze ascensiunea din lumea gândirii comune - o lume a erorii și a confuziei - în orizontul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de tratament, a introdus prea muți oameni în acest lanț și de aici eșecul în rezolvarea acestor cercetări. Societatea strîmbă a strîmbat oamenii, prin modifcarea relației cu Dumnezeu, au apărut o multitudine de secte, asemeni evreilor care au cerut un idol cărora să se închine cît Moise a fost plecat pe un munte pentru a vorbi cu Dumnezeu. Încheiere Prin finalizarea acestei cercetări am deschis de fapt o cutie a pandorei prin care se pot realiza inclusiv arme biologice mai bune
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
A nouăsprezecea vamă este aceea a ereziei: false raționamente asupra religiei, lepădarea de Credința unicei Biserici drept credincioasă a lui Dumnezeu, hulirea, blasfemarea... A douăzecea vamă este aceea a nemilostivirii sau cruzimii... A douăzeci și una vamă este aceea a slujirii la idoli... A douăzeci și doua vama este aceea a sulemenirii și a sluțirii fețelor. A douăzeci și treia vamă este aceea a fumatului. În sfîrșit cea mai de pe urmă, a 24-a vamă, este aceea a simoniei". Pe calea către Biserică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în special printr-un fapt capital ce ține de geografie: occidentalitatea la marginea Europei. Bacovia este un "occidental" la gurile Dunării ceea ce nici sîrbii nici bulgarii, spre exemplu, nu cunosc. Personalități artistice puternice precum Arghezi sau sculptorul Brâncuși - unul dintre idolii grupării Dada - s-au inspirat din surse autohtone, țărănești. Există, pe de altă parte, în florilegiul poetic al secolului douăzeci românesc "cei trei B": Barbu, Blaga, Bacovia". Dacă la Barbu este vizibilă amprenta balcanică, la Bacovia nu există nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cuvîntului "mania" folosit de Platon) și "inspirație"". Și în știință și în artă în absența harului, element cu totul de necontrolat, șansele unei edificări durabile sînt nule. Adevăr care, cum constată conferențiarul, determină tineretul să se pună în slujba unor idoli - în fond false personalități. Personalitate, sîntem avertizați, are numai acela care servește pur și simplu cauza științei, își urmărește prioritățile. Nu altfel procedează marii artiști. Între artă și știință sînt multe condiții prealabile comune. Sînt altele care diferențiază profund activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al lumii casnice, al câmpului și al cosmosului, echilibru reglat prin credință, tradiții și mituri ordonatoare transmise direct, prin moștenirea clanului, lumea modernă s-a smintit. A creat, compesatoriu, mode stupide ("intelectualul de stânga"), ritualuri ridicole ("terapia prin shopping") și idoli de mucava sau celuloid. Cum am realizat că am fost atins și eu, în ciuda unui program rațional pe care mi-l impusesem de la bun început, de mareea toxică și sufocantă a comentariului politic generat de primitivele pulsiuni de mărire ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
urmărită emisiune de divertisment, un fel de bazar compozit de personaje dubioase și, de regulă, cu o notorietate negativă, care plătesc să-și spele imaginea, care imita formatul celebru al mozaicului duminical inventat de un odios turnător al Securității devenit idolul TVR-ului postcomunist. Ați ghicit, et in Arcadia Ego, deci m-am uitat și eu, alături de alte câteva milioane de creiere transparente din această țară, la emisiunea Mihaelei Rădulescu. "Răduleasca" - cum e afectuos alintată de plebe duduia cu pricina, este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tactică și orizont managerial, împreună cu alte câteva sute de milioane de spectatori cel mai important și mai bogat show televizat al planetei: Champions League. Deși fotbalul, ca orice confruntare publică care pune în mișcare orgoliul local și afilierea naturală la "idolii tribului", este, de regulă, un perfect revelator al spiritului de turmă (de unde și excesul de basic instinct pe care îl exhibă pe stadion), Liga Campionilor este totuși altceva. Ea pune în evidență un tip superior de spectacol și o miza
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pur și simplu. Există semeni de-ai noștri, mai puțin atinși de efectul civilizator al educației sau al culturii, care își fac un titlu de glorie din animalitatea lor stridentă. Fotbaliști care răcnesc manele la chiolhanul de după evitarea retrogradării, falși idoli de mucava, care, de dragul ratingului și a "vizibilității", își ridică poalele în direct, oameni politici puși pe furat și căsăpit care iau constant în derâdere particula de sapiens atașată etichetei de om (nu spun homo, desigur știți dumneavoastră din ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că, mîncînd din pomul cunoașterii binelui și răului, oamenii vor fi "asemeni lui Dumnezeu" insinua că astfel ei vor putea contempla universul, spre a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
astfel ei vor putea contempla universul, spre a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea ca formă a minciunii perverse, pentru că cel mai adesea ea nu este (re
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea ca formă a minciunii perverse, pentru că cel mai adesea ea nu este (re)cunoscută va constitui pentru omul căzut în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea ca formă a minciunii perverse, pentru că cel mai adesea ea nu este (re)cunoscută va constitui pentru omul căzut în păcat prima dintre cele zece interdicții: "Să nu ai alți dumnezei în afară de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
autoadorarea ca formă a minciunii perverse, pentru că cel mai adesea ea nu este (re)cunoscută va constitui pentru omul căzut în păcat prima dintre cele zece interdicții: "Să nu ai alți dumnezei în afară de mine!" [Ieșirea, 20:3]. În realitate, orice idol pe care omul va încerca să îl construiască pornind de la propria-i cunoaștere, va fi de la bun început marcat de o "mincinoasă subiectivitate", avînd în vedere că, prin însăși natura ei, creatura nu va putea niciodată să-și depășească limitele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se hrăni cu efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat omul să își mascheze alegerea răului în defavoarea binelui pe care Dumnezeu i-l propusese? Ascunzîndu-se, desigur. Regăsim în formele simbolice ale ascunderii dinaintea lui Dumnezeu expresia unei arhetipale relații cauzale: minciuna naște
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în termenii consacrați de către epistemologul Gilbert Ryle și preluați apoi de un teoretician conservator contemporan, Michael Oakeshott; f) supremația experienței reprezintă, credem, suma supozițiilor cognitive ale ideologiei politice a conservatorismului britanic, care subliniază, încă din perioada modernă, că rațiunea naște idoli, în încercarea sa de a descoepri esențele cunoașterii. Dimpotrivă, adevărul științific poate fi descoperit prin experiență, aceasta din urmă constituindu-se în principala sursă din care se nasc ideile noastre. Ca și în cazul cunoașterii, în plan politic societatea se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
umană ci, dimpotrivă, pasiunile. Rațiunea creează artefacte, pe când sentimentele și instinctele umane dau naștere unor obiceiuri tradiționale firești, care se impun prin autoritatea lor. Experiența și tradiția sunt cele care îndreaptă omul spre ceea ce este natural, îndepărtându-l de capcanele idolilor făuriți de rațiune. Autoritatea tradiției se impune și în plan politic, arătând că elitele sunt cele care trebuie să-și impună voința în fața maselor ignorante. Mai mult decât atât, pe baza acestor presupoziții ontologice se formează și o concepție asupra
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
evangheliei, a fost un adevărat ghimpe, incomod și salutar, o profeție pentru întreagă comunitate eclezială. Din punct de vedere istoric, viața consacrată apare în jurul secolului al IV-lea într-un efort extrem, nu pentru a-i pune în afara legii pe idolii nimicitori ai săracilor - la o astfel de strategie reflectaseră Constantin și Teodosiu - ci pentru a nu permite să i se aplice lui Dumnezeu-Tată, despre care vorbise Isus, nefasta mască a idolilor asasini care au umplut de rele istoria omenească: putere
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
extrem, nu pentru a-i pune în afara legii pe idolii nimicitori ai săracilor - la o astfel de strategie reflectaseră Constantin și Teodosiu - ci pentru a nu permite să i se aplice lui Dumnezeu-Tată, despre care vorbise Isus, nefasta mască a idolilor asasini care au umplut de rele istoria omenească: putere, fast, adevăruri absolute și bogăție, în detrimentul celor bogați doar în omenie. De fapt, în 313 s-a trecut la inventarea unui Crist pantocrator, cu un sceptru imens în mână, gată să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Dumnezeu, împărăție care oricum ne transcende și se lărgește «de la sine» (Mc 4,28). Așa cum ne amintește Bernard Ginitsy: «Biblia este plină de ocări împotriva prostituției; în mod paradoxal, acestea nu sunt îndreptate împotriva traficului sexual, ci împotriva aceluia cu idoli. A te vinde unui Baal care nu este Dumnezeu înseamnă să te prostituezi într-un mod abominabil. Prostituarea trupească apare mai puțin periculoasă decât izolarea nimicitoare în ghearele puterii, ale banului, ale desconsiderării străinului, ale dogmatismului. Îmbrățișările cumpărate par să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge» (Evr 11,8). Orice experiență vocațională ne impune să avem capacitatea «excentrică» de «a ieși» și de a permite să fim incomodați, acceptând să facem praf proprii idoli, fără a uita că idolii, prin natura lor, au un caracter aparent religios. Acest text al Genezei, care pune bazele credinței lui Abraham, este deja citat și interpretat de Filon Alexandrinul ca o paradigmă a vieții de credință: «Dumnezeu vrea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și a plecat fără să știe unde merge» (Evr 11,8). Orice experiență vocațională ne impune să avem capacitatea «excentrică» de «a ieși» și de a permite să fim incomodați, acceptând să facem praf proprii idoli, fără a uita că idolii, prin natura lor, au un caracter aparent religios. Acest text al Genezei, care pune bazele credinței lui Abraham, este deja citat și interpretat de Filon Alexandrinul ca o paradigmă a vieții de credință: «Dumnezeu vrea să curețe sufletul omului. Este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fost preconizată de un profet-filosof precum Nietzsche. În opera sa principală vorbește de o transformare necesară ce, în ciuda tuturor contradicțiilor și a limitelor, rămâne o profeție a vremurilor pe care le trăim. Filosoful german își imaginează trecerea conștiinței de la idolii superstiției și de la minciunile unei morale ipocrite spre dionisiac și spre condiția de supraom, în trei etape. Prima este aceea a cămilei, a cărei forță tinde spre lucrurile grele, mai greu de dus. Cea de-a doua este cea a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]