3,912 matches
-
mai importante au fost ascunse în timpul celui de al doilea război mondial („"Bitwa pod Grunwaldem"” a fost îngropat în Lublin ). Majoritatea picturilor sale sunt astăzi expuse la Muzeul Național din Varșovia. Lucrările sale, executate în mii de reproduceri au devenit ilustrații standard la toate evenimentele importante din istoria Poloniei. Jan Matejko a avut ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Cracovia, pe o mulțime de viitori artiști ce au devenit celebrii, cum sunt: Maurycy Gottlieb, Jacek Malczewski, Józef Mehoffer, Witold
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
serie de texte care sunt reguli sau calcule pentru stabilirea festivalelor religioase, sau tabele pentru calculul mareelor sau al fazelor lunii. În „Codexul Nowell” se găsește textul "The Wonders of the East", care conține o hartă a lumii și alte ilustrații. În același manuscript se găsește și "Scrisoarea lui Alexandru către Aristotel". Deoarece acesta este același manuscript care conține și Beowulf, unii cercetători cred că ar putea fi o colecție de descrieri de locuri și ființe exotice. Ca texte medicale pot
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Alexandru către Aristotel". Deoarece acesta este același manuscript care conține și Beowulf, unii cercetători cred că ar putea fi o colecție de descrieri de locuri și ființe exotice. Ca texte medicale pot fi numite "Herbarium" de Lucius Apuleius Platonicus, cu ilustrații, găsit împreună cu "Medicina de Quadrupedibus". O altă colecție de texte este "Bald's Leech book" dein secolul al X-lea, care descrie plante, plante medicinale și unele tratamente chirurgicale. O a treia colecție este "Lacnunga" cu descrieri de protecție magică
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
reprezintă apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă. , cunoscută și sub numele de Cartea lui Columba, este o Evanghelie manuscrisă, ornată cu ilustrații, realizată de călugări celți în jurul anului 800. Textul este scris în limba latină. Cartea din Kells este una din multele Evanghelii manuscrise realizate începând cu sfârșitul secolului al VI-lea până la începutul secolului al IX-lea în mănăstirile din Scoția
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
secole creștine. De asemenea, nu se știe dacă manuscrisul a fost finalizat sau nu. Textul carții este însoțit de pagini întregi cu desene artistice într-o gamă variată de culori. Totuși nu se folosește aurul sau argintul. Sunt prezente numeroase ilustrații, inclusiv icoane în miniatură. Fiecare pagină este acoperită cu ilustrații, iar cuvântul de început al fiecărei Evanghelii este decorat din abundență, adeseori în așa fel încât textul este aproape ininteligibil. Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic, iar nu ca
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
fost finalizat sau nu. Textul carții este însoțit de pagini întregi cu desene artistice într-o gamă variată de culori. Totuși nu se folosește aurul sau argintul. Sunt prezente numeroase ilustrații, inclusiv icoane în miniatură. Fiecare pagină este acoperită cu ilustrații, iar cuvântul de început al fiecărei Evanghelii este decorat din abundență, adeseori în așa fel încât textul este aproape ininteligibil. Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic, iar nu ca volum educațional. Este mult mai probabil că cel care citea
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
iar în distribuție s-au aflat Joan Allen și Jason Alexander. De asemenea, Hachikō este subiectul unei cărți pentru copii apărută în 2004 și intitulată "Hachikō: The True Story of a Loyal Dog" sub semnătura scriitoarei Pamela S. Turner, cu ilustrații de Yan Nascimbene. O altă carte pentru copii, o nuvelă scurtă recomandată tuturor categoriilor de vârstă intitulată " Hachikō Waits", scrisă de Lesléa Newman și ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată de Henry Holt & Co. în 2004 și de Square
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
segmente de margine drepte, numite „"platuri"”, cu scopul de a indica planele cristalografice ale plăcuței (de obicei familia de plane {110}). În generațiile mai timpurii de plăcuțe, o pereche de platuri la diferite unghiuri desemnau adițional tipul de dopare (vezi ilustrația pentru convenții). Plăcuțele cu diametru de 200 mm sau mai mare folosesc o singură crestătură mică pentru a desemna orientarea plăcuței, fără nicio indicație vizuală a tipului de dopare. Plăcuțele de siliciu în general nu sunt siliciu 100% pur, ci
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
de familie); 1492, "Vrbanus Kopo". In 1752, "kopó". Se presupune că termenul este derivat din cuvinte care în maghiară au sensurile "a prinde, a capt(ur)a, a înhăța, a apuca" ("kopó, kapó, kapni; "vadat elkapó" "care apucă vânatul"). Primele ilustrații se află în "Codex Albensis", redactat la Székesfehérvár în anii 1100-1120: copoi cu iepure; în miniaturi colorate din "Chronicon pictum vindobonense" (1374-1376): copoi în diferite culori. Și o miniatură dintr-un codex (sec. al XV-lea) care îl prezintă pe
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
intra la școala de arte ""Escuela de Artes y Manufacturas"" din Madrid. După doi ani, părăsește școală pentru a studia în atelierul lui José Moreno Carbonero, sub îndrumarea căruia, mai tarziu, va studia și Salvador Dalí. Își câștigă existența cu ilustrații de cărți, printre care ediția de poezii ale lui José Santos Chocanos. Începe să-și semneze operele cu pseudonimul artistic "Juan Gris". În anul 1906, Juan Gris părăsește Spania și pleacă la Paris. Primii ani petrecuți aici stau sub semnul
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
sale pune acum mai mult accent pe forme decât pe culoare. În anul 1919, galeristul Rosenberg organizează prima expoziție personală a pictorului - vor fi prezentate circa cincizeci de tablouri. În afară de pictură, Gris se ocupă în egală măsură de gravura și ilustrații; execută totodată și sculpturi din tablă tăiată, influențat de sculptorul Jacques Lipchitz. În plus realizează decoruri și costume pentru unul din spectacolele de balet ale lui Serghei Djaghilev cu ""Leș Ballets Russes"" și pentru opera ""La Colombe"" a lui Charles
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
în 1911 ca "Peter și Wendy". După succesul piesei din 1904, publiciștii lui Barrie, Hodder și Stoughton, au extras capitolele 13-18 din "Mica pasăre albă" și le-au republicat în 1906 sub titlul "Peter Pan în Kensington Gardens", cu adăugarea ilustrațiilor de Arthur Rackham. Barrie nu a descris înfățișarea lui Peter în amănunt, nici în romanul "Peter și Wendy" (1911), lăsând mult loc pentru imaginația cititorului pentru interpretarea oricui adaptează personajul. Barrie menționează în "Peter și Wendy" că Peter Pan încă
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
fictiva de cărți de magie (inventate de autoare). Clarke a început să scrie Jonathan Strânge & Mr Norrell în 1993; zece ani mai târziu a propus manuscrisul spre publicare. A fost acceptat de editură Bloomsbury și publicat în septembrie 2004, cu ilustrații de Porția Rosenberg. Editură Bloomsbury a fost atât de sigură de succesul ei, încât a tipărit 250.000 de exemplare hardcover. Românul a fost foarte bine primit de critici și a ajuns pe locul trei în Lista de Bestselleruri New York
Jonathan Strange amp; Mr Norrell () [Corola-website/Science/315559_a_316888]
-
evantaiul generos al preocupărilor artistice pe care le-a avut, care se regăsesc de altfel și în mod tipic la majoritatea reprezentanților curentelor care au format Art Nouveau-ul, a întrunit însușirile „artistului orchestră” prin abordarea pe lângă pictură a afișului, a ilustrației de carte, a costumului, a decorului de teatru, a frescei, a ceramicii pictate și chiar a sculpturii. Din cauza vieții scurte pe care a avut-o, activitatea sa în unele dintre domeniile artistice anterior enumerate s-a redus uneori doar la
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
generos al preocupărilor artistice pe care le-a avut, care se regăsesc de altfel și în mod tipic la majoritatea reprezentanților curentelor ce formează Art Nouveau-ul, Apcar Baltazar a întrunit însușirile „artistului orchestră” prin abordarea pe lângă pictură a afișului, a ilustrației de carte, a costumului, a decorului de teatru, a frescei, a ceramicii pictate și chiar a sculpturii. Din cauza vieții scurte pe care a avut-o, activitatea sa în unele dintre domeniile artistice anterior enumerate s-a redus uneori doar la
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lumină, prin numeroase modalități de expresie și procedee tehnice. A avut o viziune viguroasă, sobră și realistă și a reușit o transfigurare lirică plină de exuberanță și vervă în pictura de gen, în peisaj și în portret, ca și în ilustrația de carte. El a dovedit o deplină stăpânire a transparenței culorii, cu precizia magistrală a desenului, fiind un neîntrecut creator de atmosferă. Criticii de artă au vorbit de o amprentă Apcar Baltazar în arta decorativă și pictura istorică. Au vorbit
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
inovație. Artistul a adus prin acesta un omagiu țărănimii românești, cu toate că el personal nu a avut contacte prea dese cu clasa lor socială. Baltazar nu a pictat țărani, dacă ar fi să nu se țină cont de acuarelele "" (folosită ca ilustrație a unui volum de Emil Gârleanu) și "". Orășean prin excelență, artistul a pictat foarte puține scene din viața satului așa cum sunt lucrările intitulate " Întoarcerea de la pășune" și "". De altfel, țăranii apar în opera artistului doar în compozițiile istorice sau în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
compoziții istorice pe care le-a și enumerat „"... un episod din 1877, Capul lui Bathory înaintea lui Mihai și coperta în care am încercat să rezum epopeea noastră națională"”. Nu se știe nimic (vezi secțiunea Controverse, incertitudini) despre soarta acestor ilustrații și proiecte, iar din investigațiile pe care Vasile Florea le-a făcut în analiza edițiilor de după anul 1902 asupra operei lui George Coșbuc, a rezultat faptul că toate acestea nu confirmă în realitate afirmațiile făcute în documente. Din lucrările care
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
aceleași obiecte de uz cotidian. Alte organizații ca Century Guild (Ghilda secolului) și-au propus modificarea tuturor orizonturilor ramurilor artei din unul comercial într-un estetic. Aceleași obiective le-au avut și Cristopher Dresser, Walter Crane și alții, în domeniul ilustrației de carte. Astfel, în Marea Britanie s-a născut un nou concept, mai larg și mai cuprinzător, numit Modern Style. În Franța a triumfat la nivel oficial ideea contopirii dintre industrie și artă, imediat după expoziția de ceramică care a avut
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
B. Brănișteanu a consemnat că „"... în pictură, în mobilă și în porțelanuri secesiunea a pătruns și la noi"”. Semnificative în acest sens sunt grafica și concepția revistei "Ileana", unde Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Constantin Artachino și Ștefan Luchian au semnat ilustrații, frontispicii și coperte în același spirit al secesionismului. Luchian, cel mai activ dintre artiștii români în interesul pe care l-a acordat artei decorative, s-a oprit la Viena după absolvirea Școlii de Belle Arte din București pentru a vedea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lucrat la subiecte mai complexe cum au fost "Tineri îmbrățișându-se, Pompier accidentat" (laviu), "Bătrân cu pipă" (laviu), "Marină" (laviu), etc. Pe lângă mulțimea de proiecte de artă decorativă unde talentul de grafician s-a manifestat cu predilecție, artistul a realizat ilustrații de carte, coperți, numeroase schițe de costum și proiecte de afiș, toate râmânând din păcate în fază de proiect. A rămas într-un mod impresionant preocuparea lui Baltazar pentru schițele de costum, multe dintre ele fiind executate după natură și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
sub mâna lui Apcar Baltazar a atins performanțe pe care, după părerea criticilor de artă, nu le-au atins predecesorii săi. Pe de altă parte, pictorul Baltazar și-a aplecat atenția asupra prezentării grafice a cărții în general și a ilustrației de carte în special, activitate caracteristică de altfel a artistului de tip Secession-Art Nouveau. Artistul român a debutat cu ilustrații de carte pentru un volum de George Coșbuc încă de pe băncile școlii, ilustrații care au rămas necunoscute până astăzi. Au
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
săi. Pe de altă parte, pictorul Baltazar și-a aplecat atenția asupra prezentării grafice a cărții în general și a ilustrației de carte în special, activitate caracteristică de altfel a artistului de tip Secession-Art Nouveau. Artistul român a debutat cu ilustrații de carte pentru un volum de George Coșbuc încă de pe băncile școlii, ilustrații care au rămas necunoscute până astăzi. Au rămas în schimb, ilustrațiile la volumul lui Emil Gârleanu intitulat " Cea dintâi durere". Au mai rămas o copertă pentru volumul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
special, activitate caracteristică de altfel a artistului de tip Secession-Art Nouveau. Artistul român a debutat cu ilustrații de carte pentru un volum de George Coșbuc încă de pe băncile școlii, ilustrații care au rămas necunoscute până astăzi. Au rămas în schimb, ilustrațiile la volumul lui Emil Gârleanu intitulat " Cea dintâi durere". Au mai rămas o copertă pentru volumul "Bătrânii" și o ilustrație pentru nuvela "", publicată în revista "Convorbiri literare". Ilustrațiile pe care le-a făcut la proza lui Gârleanu au urmărit textul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
un volum de George Coșbuc încă de pe băncile școlii, ilustrații care au rămas necunoscute până astăzi. Au rămas în schimb, ilustrațiile la volumul lui Emil Gârleanu intitulat " Cea dintâi durere". Au mai rămas o copertă pentru volumul "Bătrânii" și o ilustrație pentru nuvela "", publicată în revista "Convorbiri literare". Ilustrațiile pe care le-a făcut la proza lui Gârleanu au urmărit textul scris și se remarcă dintre ele " Bătrânul cu pipă", "Pompierul accidentat", "Țărani la căpătâiul unui mort" și "Peisaj", ultimele două
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]