3,648 matches
-
cu semnarea Tratatului de pace de la Paris. * Documentele din partea a doua a volumului de față, în marea majoritate acte diplomatice, oficiale și neoficiale, secrete sau nu, sunt preluate din diferite colecții, publicate în țară sau în străinătate. S-a urmărit ilustrarea unor momente semnificative, referitoare la locul teritoriului dintre Prut și Nistru, ca parte integrantă a Țării Moldovei, la rândul său componentă a spațiului de continuitate românească neîntreruptă. Într-o primă fază a extinderii sale spre Principatele Române, Rusia a recunoscut
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nici un pic de milă față de fratele său. Se arată lipsit de drepta judecată și își aruncă datornicul în temniță. Nu face altceva decât să-l pună în toală imposibilitate de a-și achita datoria. Această parabolă este cea mai bună ilustrare a celei de-a cincea cereri din rugăciunea „Tatăl nostru”, din care rezultă că iertarea divină, fără de care nu ne putem mântui este condiționată de iertarea „greșiților noștri”, adică a semenilor noștri. Pilda Samarineanului milostiv prezintă cum trebuie înțeleasă iubirea de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
al acestora nu reprezintă un simplu lux, ci un element vital, indispensabil. El are multiple funcții. • Funcție euristică. Pornind de la cunoștințele acumulate se pot face ipoteze asupra unor posibile relații cauzale. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este o bună ilustrare. Ea a fost formulată ca ipoteză pe baza imaginării unui model teoretic al relației de asociere între poziția ierarhică și nivelul de satisfacție a muncii. Organizarea ierarhică se caracterizează printr-o distribuție inegală, de-a lungul ierarhiei, a puterii și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale fenomenelor sau tipuri de fenomene care nu există neapărat ca atare în experiență. De regulă, ele sunt formulate mai întâi teoretic, ca entități abstracte, și apoi operaționalizate printr-un sistem de indicatori empirici. Cazul discutat mai înainte este o ilustrare clară a acestei idei. În experiență pot exista, la un moment dat, fapte de genul „rata sinuciderilor” și „grad de urbanizare”, aflate într-o relație empirică semnificativă. Între ele nu există însă, după cum am văzut, o relație cauzală simplă, formulabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contribuția diferențiată a acestora. Mecanisme și circuite determinative. Factorii determinanți nu acționează, de regulă, toți în mod direct și independent unii față de ceilalți. Acțiunea lor este adesea complexă, realizându-se prin intermediul altor factori, printr-o mulțime de circuite determinative. Pentru ilustrare voi utiliza relația cauzală nivel școlar/calitatea vieții (Zamfir et al., 1984). Nivelul școlar contribuie substanțial la variația calității vieții, dar influența sa este complexă și multiplă,realizându-se printr-o mulțime de circuite determinative mai simple (figura 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au fost dezvoltate în mod special diferite tehnici de determinare empirică a contribuției factorilor cauzali. Tehnica cea mai simplă și mai frecvent utilizată este corelația. Corelația ne oferă o măsură a covariației variabilelor presupuse a fi cauză și efect. Pentru ilustrare voi utiliza aceeași analiză asupra calității vieții citată mai sus. În cadrul colectivității noastre actuale, corelația dintre venit și calitatea percepută a vieții (unul dintre indicatorii calității vieții utilizați în cercetare) este de +0,06. La rândul său, nivelul școlar se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specificul lor, de natura lor particulară și de condițiile în care acționează, vor prezenta aceleași mari tipuri de cerințe funcționale sau vor fi caracterizate de cerințe funcționale particulare ce vor trebui să fie determinate în fiecare caz în parte. Pentru ilustrare voi cita unele dintre cele mai influente tentative în această privință. Talcott Parsons (1953, 1964) optează pentru un punct de vedere universalist. Orice sistem, pentru a funcționa, trebuie să asigure satisfacerea anumitor cerințe funcționale fundamentale (precondiții funcționale cum le denumește
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra dinamicii sistemelor. Schema cauzală, în cea mai mare parte a aplicațiilor ei, atrage atenția asupra relațiilor dintre condițiile de mediu și comportamentul sistemului, fără a face apel la dinamica interioară a acestuia. Enunțurile cauzale care au fost utilizate ca ilustrări în primele capitole sunt tocmai de acest tip: „amenințarea externă produce o creștere a coeziunii interne a sistemului”, „productivitatea muncii generează egalitate/inegalitate socială”. Relația, cauzală are deci, cel mai adesea, forma următoare: În acest sens, Marx caracteriza legile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dificultățile și problemele ridicate de analizele de eficiență socială pot fi ușor imaginate pornind de la cumularea dificultăților amintite în legătură cu eficacitatea și costul. Nu voi mai intra în analiza acestora, cititorul interesat putându-le găsi în alte lucrări (Zamfir, 1977). Pentru ilustrare voi cita două exemple de analiză de eficiență care sugerează stadiul încă primitiv al acestora, dar și direcțiile probabile de dezvoltare. Allan Johnson (1978) încearcă o analiză de eficiență cu privire la diferitele activități productive ale unei colectivități de indieni din Amazonul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care, dimpotrivă, ele sunt dominate de rațiuni „ascunse”, „tacite”, izvorâte din lupta pentru poziție și putere a indivizilor și grupurilor. În acest din urmă caz, întreprinderea apare mai mult ca un suprasistem, indivizii cu finalitățile lor fiind forțele dinamice. Pentru ilustrarea necesității considerării și a acestei perspective în explicarea dinamicii interne a întreprinderii, să recurgem la câteva exemple. Departamentalizarea pare să fie o patologie endemică a organizațiilor. Ea constă în faptul că subsistemele (departamentele) organizațiilor tind să se autonomizeze într-atât
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subiectivi. Rămâne însă, și în acest caz, o inabilitate funciară de a sintetiza, la nivelul unei scheme teoretice generale, determinanții obiectivi și cei subiectivi. Alți sociologi însă neagă principial necesitatea recurgerii la factori obiectivi, cei subiectivi fiind considerați suficienți. Pentru ilustrarea acestor abordări mă voi opri la interacționismul simbolic și etnometodologic. Interacționismul simbolic, originar în teoria lui George H. Mead (1934), pune în centrul preocupărilor sale probleme de tipul: care sunt procesele sociale prin care persoanele își definesc propria viață individuală
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade (1978). Un sens al termenului de ideologie, introdus de către Marx și Engels, se referă la conștiința într-o asemenea ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are funcția de a crea iluzii despre grupul social sau sistemul ale cărui interesele promovează. Ea definește procesele sociale în termenii care convin respectivului grup sau sistem, dând impresia că această definiție este singura posibilă și deci general acceptabilă. Pentru ilustrare voi utiliza o altă critică adusă Proiectului Camelot, despre care s-a vorbit mai înainte. Și anume, preluarea necritică a unor formulări din ideologia Pentagonului: „forțe subversive” pentru mișcările de eliberare socială și națională, „guverne prietene” pentru guvernele care manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Opțiunii sectoriale i se opune în mod constant ideea că optimizarea unui sistem oarecare nu poate fi realizată „pe seama” nici a societății globale și nici a oamenilor, ci în convergență cu interesele acestora. Discuțiile din jurul problemei productivitate/satisfacție sunt o ilustrare înacest sens. Prin anii ’30, sociologia industrială occidentală a propus o mulțime deargumente în favoarea ideii că există o convergență între productivitatea muncii și satisfacția muncii; mai mult, satisfacția muncii, s-a spus, reprezintă o sursă importantă a productivității. Analizele ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la ora actuală o condiție necesară, un factor al performanței. A devenit curentă utilizarea în conducerea întreprinderilor a informațiilor sistematice, adunate de cercetători, asupra stării sociale și umane a întreprinderii, asupra atitudinilor diferitelor grupuri față de muncă, față de întreprindere etc. Pentru ilustrare, voi utiliza două exemple din cercetările noastre. Una dintre problemele sociale importante ale întreprinderii noastre este relația dintre nivelurile ierarhice caracterizate de diferențe de nivel profesional și prestigiu social. Este cazul relației dintre ingineri și muncitori. O serie de dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trei momente distincte ale timpului, atât prin natura lor, cât și prin metodele distincte de investigare pe care le implică, generează discipline științifice diferite. Acest lucru este în mod special evident dacă ne gândim la metodologia realizării funcției descriptive. Pentru ilustrarea acestor diferențe să analizăm distincția reconstrucția mentală a realității trecute și predicția realității viitoare. În cea mai mare parte a cazurilor, reconstrucția trecutului este o operație predominant empirică. Pornind de la urmele lăsate de realitățile trecute, se încearcă să se imagineze
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un eșantion internațional, obținând o ierarhizare strictă a lor în funcție de numărul de trăsături culturale prezente. Există, desigur, diferențe mari între societăți, chiar la același nivel de evoluție. Este însă posibil să se determine profilurile culturale specifice prin aceeași procedură. Pentru ilustrare voi da profilurile a două societăți, așa cum le-a realizat Carneiro prin metoda sa: Kayan din Borneo și Acona Pueblo se află la același nivel de evoluție (figura 15.1). Figura 15.1. Profilurile culturale ale societăților Kayan din Borneo
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
forță, va avea impactul cel mai mare asupra democrației. De asemenea, anticipăm că efectul cel mai negativ al populismului îl reprezintă polarizarea socială, și pe cale de consecință, apariția unor măsuri guvernamentale care vor amenința instituțiile democrației liberale. Cazurile selectate pentru ilustrarea acestei categorii sunt Peru, sub președintele Fujimori (1990- 2000), care va fi discutat, în capitolul 8, de Steve Levitsky și de James Loxton și Slovacia sub primul-ministru Vladimír Mečiar (1992-1998), analizată în capitolul 9 de Kevin Deegan-Krause. După ce am explicat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
incluzive, care au ca scop acceptarea regulilor contestării publice de către forțele populiste. În final, este necesar să ne referim la impactul "populismului la putere" asupra democrațiilor neconsolidate, cel mai amenințător scenariu. Cele două cazuri pe care le-am selectat pentru ilustrarea acestui scenariu ne oferă un tablou eterogen. Pe de o parte, Mečiar în Slovacia nu poate fi înfățișat nici ca "democrat pur", nici ca "dictator autentic". Capitolul lui Deegan-Krause arată că dacă guvernul lui Mečiar a avut un impact asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
banalizată. Cererea sa poate fi limitată sau globală, explicită sau implicită, directă sau indirectă. Clarificarea constă în favorizarea identificării și recunoașterii ansamblului de probleme trăite utilizând, dacă este necesar, unele tehnici de comunicare (de informare, de orientare, de relaxare, de ilustrare, de ghidare, de propunere, de valorizare...). Această clarificare poate extinde expunerea inițială a subiectului și îi poate modifica cererea. „Comportamentele problemă” Conceptul de comportamente problemă acoperă una sau mai multe conduite identificate și recunoscute de către subiect și terapeut ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grup pentru sine însuși. De exemplu, Christine mărturisește că are tendința de a se descuraja și cere să fie stimulată pentru a progresa. Joc de rol standard jucat de terapeuți Primul joc de rol permite definirea afirmării de sine și ilustrarea celor trei tipuri de comportamente (pasive, agresive și asertive) cu ajutorul a trei jocuri de rol rapide, efectuate de către animatori. Un terapeut este așezat la o masă de restaurant pregătit să înceapă să fumeze. Al doilea terapeut este așezat la masa
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
posibilitatea apariției unor eventuale consecințe). Această distincție îl poate ajuta pe terapeut să-și construiască planul intervenției, identificând obiectivele ce urmează a fi atinse. Mecanismele psihologice asociate neliniștilor și tulburării de anxietate generalizată Modelele explicative recente au fost propuse pentru ilustrarea mecanismelor implicate în tulburarea de anxietate generalizată și a interacțiunilor acestora. In legătură cu acest subiect, cititorul este invitat să consulte articolul lui Gosselin și Laberge care prezintă o descriere detaliată a modelelor cognitiv-comportamentale ale tulburării de anxietate generalizată și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sedința 12: tablou recapitulativ, - Sedința 13: distorsiuni cognitive, - Sedința 14: exerciții, - Sedința 15: schemele și bilanțul final. Fiecare ședință este organizată după modelul următor, conform unui cadru precis: - realizarea testelor, - trecerea în revistă a sarcinilor, - expunerea temei din ziua respectivă, - ilustrarea de către pacient, - întrebări/exerciții, - sarcini de efectuat în timpul săptămânii. Iată prezentarea ședințelor, cu referire la cazul Martine. Sedința 1: simptome și cauze ale depresiei Prezentare Prima ședință începe prin prezentarea celor doi terapeuți și a membrilor grupului. Fiecare prezintă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
efectua sarcina primită, deoarece nu înțelege imediat care este scopul acesteia. Convorbirea care are loc în cadrul terapiei individuale îi permite, în final, să-și definească propria istorie. A face față trebuințelor, dorințelor de a bea Această temă permite descrierea și ilustrarea procesului prin care se manifestă dorința de a bea. Pacienții conștientizează că o dorință de a bea are o durată limitată în timp. Pornind de la experiența fiecăruia, grupul construiește schema de mai jos. Aceasta permite demonstrarea faptului că aplicarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
exercițiile de relaxare. Atelier pentru informare în legătură cu alcoolo-dependența Tematicile abordate privesc epidemiologia, asocierea alcool-tutun, consecințele alcoolismului cronic, alcoolul și medicamentele, alcool, anxietate și depresie. Atenția Soniei se dovedește a fi fluctuantă în cadrul acestor diferite ateliere. Atelier video Acest atelier permite ilustrarea diferitelor teme abordate în cadrul grupului de prevenire a recăderii. Atelier de ergoterapie Atelierul propune activități de grădinărit. Atelier de întâlnire cu asociațiile vechilor alcoolici In timpul primei ședințe, Sonia nu-și manifestă interesul pentru acest atelier. Ea se identifică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]