3,685 matches
-
Perrault, frații Grimm, Hans Christian Andersen și Andrew Lang. Câteva premii semnificative la categoria literatură pentru copii: Majoritatea premiilor sunt acordate de către American Library Association Association for Library Service to Children. Ele includ Medalia Newbery pentru redactare, Medalia Caldecott pentru ilustrare, Medalia Sibert pentru informaționalitate, Medalia Wilder pentru dăinuirea de-a lungul timpului, Premiul Batchelder pentru lucrările traduse , Premiul Coretta Scott King pentru lucrări ale unui scriitor African-American, și Medalia Belpre pentru lucrările unui scriitor Latino.
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc. Drama are tendința de a reflecta întreaga
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
dar poate să recurgă și la resurse lexicale comice. Componenta esențială a acestei specii literare rămâne însă conflictul prin care se conturează personalitatea eroilor dramatici. Definiție: Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, caracterizată prin ilustrarea vieții reale printr-un conflict complex și puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică. Limbajul solemn alternează cu cel
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au construit abații, atât material cât și spiritual, în marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau Durham, unde au luat ființă și școli de caligrafie și ilustrare a manuscriselor. Tendința a continuat și în timpul domniei regelui Ștefan (1135-1154), când au fost fondate numeroase mănăstiri. În secolul al 12-lea, Biserica era foarte strictă în ceea ce privește subiectele care puteau fi reprezentate în pictură iar stilul utilizat era și el
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
și, mai târziu, iarna rusească, au oprit atacul german. În plus, rezistența sovieticilor, care proclamaseră declanșarea "Marelui Război pentru Apărarea Patriei-Mamă", a fost mult mai puternică decât și-ar fi închipuit comandanții germani. Fortăreața de graniță de la Brest este o ilustrare a acestei tenacități neașteptate: atacată din prima zi a invaziei germane, se aștepta să fie ocupată în decursul a câteva ore. În loc de această victorie facilă, garnizoana sovietică a continuat să lupte vitejește în fortificațiile asediate timp de mai mult de
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
tabloul pictat în 1862, ""Concert în parcul Tuilleries"", în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri "plein-air" nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea", scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind ""Dejunul pe
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
foarte deschise la cele foarte închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape. După opinia lui, o asemenea elaborare migăloasă a culorilor slăbește caracterul decis al acestora. O bună ilustrare a acestei tehnici este faptul că pictorul a realizat marele candelambru printr-o suprapunere de culori. La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca "Olympia" să fie expusă în
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
importantă sursă de inspirație pentru graficienii de presă prin claritatea expresiei și tensiunea dramatică realizată pe puternice contraste de alb-negru. Kathe Kollwitz (1867-1945) a făcut deopotrivă pictură și sculptură dar a excelat în grafică. Artista a devenit cunoscută îndeosebi prin ilustrarea unor opere ale lui Emile Zola și cele cu un conținut progresist ale lui Gerhard Hauptmann. Estetica lucrărilor sale s-a remarcat printr-o linie lapidară și energică în care este prezent contrastul de umbră și de lumină. În România
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
între artiștii profesioniști, calitatea produselor lor atingând standarde foarte înalte. O competiție acerbă a apărut și pentru prestigioasele premii Pulitzer dar și "Sigma Delta Chi", distincție acordată de Asociația jurnaliștilor profesioniști. Predilecția pentru caricatura politică domină subiectele abordate de presă. Ilustrarea esențializată a subiectului, simbolizarea și sublimarea printr-o poantă a unei informații, câstiga de multe ori teren în fața textului articolului pe care îl ilustra și de cele mai multe ori reușind să aibă un impact mai mare decât mai multe coloane de
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Albrecht" are însă mai degrabă înclinații spre desen, lucrează pe pergament și încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 și 1490 își face ucenicia în atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărții "„Weltchronik”" („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi și colaborat. Conform obiceiului german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii prin diverse centre (Strasbourg, Colmar și Basel), pentru a învăța de la alți
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret”" (1498) aflat la "Museo del Prado" din Madrid și autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul se reflectă în ilustrarea cărții "„Quatuor libri Amorum”" (1502) de Conrad Celti. Între anii 1505 și 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneția, unde cunoaște pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor ("„Bester in der Malerei”") și de la
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică sporește senzația de grotesc. ""Grădina desfătărilor umane"" (numită și ""Împărăția milenară"", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca argument în favoarea teoriei apartenenței pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puțin credibilă, ținând seama și de faptul că Tripticul a aparținut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
și al idealului samurailor; esența și valoarea filozofiei budiste; și la baza tuturor acestor teme, viziunea apocaliptică a lui Mishima cu privire la opera modernă, prevestind într-un anume fel “sfârșitul care se apropie”. Unii critici consideră tetralogia lui Mishima drept o ilustrare simbolică a destinului națiunii japoneze în secolul al XX-lea. Honda găsește un tânăr care iarăși pare să fie o reîncarnare a aceleiași persoane. Până atunci, Honda era convins că viața sa lungă se datorează lipsei lui de puritate. Honda
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a picta și pentru a-și expune operele începând cu 1900 și până la moartea sa în 1924, ilustrând aproape exclusiv peisajele islandeze. Câțiva alți artiști islandezi au studiat la acea vreme la , între care , care împreună cu Țórarinn a creat o ilustrare distinctivă a peisajelor islandeze într-un stil romantic naturalist. În scurt timp, și alți pictori peisagiști au călcat pe urmele lui Țórarinn și Ásgrímur, cum ar fi și . Kjarval în special este cunoscut pentru tehnicile distincte de aplicare a vopselurilor
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
ecou în frământările sociale ale timpului. În 1781 publică drama "Die Räuber" („Hoții”), jucată cu succes un an mai târziu la teatrul din Mannheim, deschizându-i drumul spre celebritate. Profund romantică, povestea celor doi frați cu caractere diferite excelează prin ilustrarea unor pasiuni puternice pe fundalul luptei dintre două morale și două ideologii. Spiritul revoltat al poetului are de înfruntat inițial reticențele autorităților, prin caracterului subversiv al dramei, dar succesul la public va înfrânge orice opreliști. Datorită ideilor revoluționare din piesa
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]
-
picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu. Mobilizat și trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria. După război se stabilește la București, unde - alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți - colaborează la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice. În perioada 1921-1924 locuiește la Vălenii de Munte. Devine redactor la revista "Artele Frumoase". În 1922 călătorește în Transilvania, unde îl cunoaște pe pictorul sătmărean Aurel Popp
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
maxim pronunțat în origine, în contradicție cu oscilatorul armonic clasic. Stările excitate formula 250 prezintă un număr crescător de oscilații care, pentru un număr cuantic suficient de mare, tind să se grupeze ca oscilații în jurul densității de probabilitate clasice; e o ilustrare a "principiului de corespondență" formulat de Bohr. Împrăștierile statistice în poziție și impuls satisfac inegalitatea în acord cu relația generală (49), produsul de incertitudine își atinge valoarea minimă în starea fundamentală și crește treptat în stările excitate. În contrast cu unda plană
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
a publicat versuri ("Poems", 1881), povestiri ("The Happy Prince and Other Stories", 1888), eseuri ("The Soul of Man under Socialism", 1891). Romanul „Portretul lui Dorian Gray” ("The Picture of Dorian Gray", 1891), cea mai importantă operă a sa, este o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea. În creația sa dramatică, „Evantaiul doamnei Windermere
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
Vagonul cu potcoavele se vrea a fi simbolul lăcomiei gargantuale și a lipsei desimț practic a moldoveanului de rând. Cu toate că, în sine, afacerea nu este neapărat o idee proastă și în cele din urmă reușește, regizorul o tratează derizoriu, ca ilustrare a faptului că afacerile plebei sunt sortite eșecului și ca pretext de a dovedi blazarea intrinseca a poporului. ”- Cum ne e noua acum? - Rău. - Și cum o să ne fie mai încolo? - Și mai rău.”, cugeta cei doi, gândindu-se că
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice și filozofice. Christopher Knight și Robert Lomas au dat o interpretare interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul și compasul. Ei susțin că au apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol pentru puterea regală - o piramidă a cărei
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
1933). Din aceste cursuri și din mărturiile unora dintre foștii săi studenți, rezultă că prelegerile lui M. David se caracterizau prin claritate, logică impecabilă și îmbinau analiza profundă cu largi sinteze care ofereau studenților înțelegerea cauzală a realității geografice. Pentru ilustrarea și exemplificarea faptelor, el recurgea la numeroase exemple din România, după observațiile proprii. Pentru aprofundarea cunoștințelor, a organizat un seminar în cadrul disciplinei Geografia României. Studenții prezentau lucrări cu subiecte din geografia patriei și apoi se purtau discuții vii și cuprinzătoare
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
de gunoi a capitalei. În afară de cărți, în bibliotecă mai erau păstrate diferite manuscrise nepublicate ale lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și ale lui Alexandru Vlahuță precum și unele din volumele publicate pe care scriitorii făcuseră corecturi în vederea unor retipăriri ulterioare. Este o ilustrare a grijii pe care o purtau pentru păstrarea valorilor culturale ale țării, persoane ca Constantin I. Parhon, la acea dată șef al statului, sau Traian Săvulescu, președintele Academiei Republicii Socialiste Române; nici unul nici altul nu au făcut măcar o încercare
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
femeie făcând baie. Acest fapt i-a determinat pe unii cercetători să atribuie lucrarea genului peisagistic. Există însă și studii iconografice care interpretează tematica lucrării cu ajutorul unor izvoare literare; astfel, în scenă este văzută despărțirea lui Paris de nimfa Oinona, ilustrarea visului lui Poliphilio, Dionis alături de Semele și Io, Zeus alături de Io ori legendă ermetica a nașterii lui Moise. Un cercetător precum Edgar Wind interpretează tema mult mai general, văzând în lucrare o alegorie pastorala a vietii omului. Soldatul întruchipează în
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
civilizația islamică a fost mult timp puternic condiționată de reflexele sociale tribale ale beduinilor din deșertul arabic, așa cum Vechiul Testament și societatea care l-a zămislit au fost inițial condiționate de reflexele tribale ale locuitorilor zonelor semideșertice din Orientul Mijlociu. O bună ilustrare a faptului că Șaria există și se impune ca unic izvor care alimentează legislația din toate țările de religie islamică, este, de exemplu, documentul numit "Declarația de la Cairo", inspirat de Universitatea Islamică "Al Azhar" și adoptată în august 1990 de către
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
românești în țară și străinătate, precum și la bienale internaționale. Actualmente Vasile Pintea trăiește și creează în Timișoara, fiind cetățean de onoare al municipiului Timișoara. Una dintre cele mai cunoscute opere din cariera lui Vasile Pintea este seria de gravuri pentru ilustrarea ediției bibliofile a românului "Ciulinii Bărăganului" de Panait Istrati ("Leș Chardons du Bărăgan"), editata în 180 de exemplare de Societatea Medicilor și Farmaciștilor Bibliofili din Paris. Suită de 16 gravuri originale au fost relizate la Paris în anul 1981, folosind
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]