3,989 matches
-
este cea mai frecventă limbă maternă între locuitorii rezidenți în Italia: circa 800.000 de oameni au româna ca limbă maternă (21,9% din numărul rezidenților străini cu vârste de la 6 ani în sus). Alte limbi materne în comunitățile de imigranți sunt araba (vorbită de 475.000 de oameni; 13,1% din locuitorii străini), albaneza (380.000 de oameni) și spaniola (255.000 de oameni); cu numere mai mici de vorbitori sunt ucraineana, Hindi, polona și tamila. Romanocatolicismul este, de departe
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
finlandeza ca limbă maternă, în vreme ce 5,2 % vorbesc suedeza. Alte limbi vorbite în oraș sunt rusa (1,3 %), araba (0,6 %), albaneza (0,5 %) și kurda (0,4 %). 95,8 % din populație sunt cetățeni finlandezi, cele mai mari minorități de imigranți sunt cele provenite din Rusia, Estonia, Irak și Iran. Ca și alte orașe finlandeze, Turku nu are date despre compoziția etnică și religioasă a populației sale. Printre personalitățile marcante originare din Turku se numără atletul Paavo Nurmi, fostul președinte finlandez
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
crescut, astfel, de la 17% în 1980 la 22% în 2009 și va depăși o treime în 2050, conform INSEE. Conform demografului , 14 milioane de persoane (adică un sfert din populația țării) aveau, în 1999, cel puțin un părinte sau bunic imigrant. Gérard Noiriel estima, în 2002, această proporție la circa o treime, dacă se merge înapoi până la nivel de străbunici. În 2010, Franța găzduia, conform definiției internaționale adoptate de ONU („persoane născute în altă țară decât cea în care locuiesc”), 7
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
în 2002, această proporție la circa o treime, dacă se merge înapoi până la nivel de străbunici. În 2010, Franța găzduia, conform definiției internaționale adoptate de ONU („persoane născute în altă țară decât cea în care locuiesc”), 7,2 milioane de imigranți, adică 11,1% din populație, dintre care 5,1 milioane (7,8%) născuți în afara Uniunii Europene. Ea se clasează pe locul al șaselea mondial, după Statele Unite (42,8 milioane), Rusia (12,3), Germania (9,8), Arabia Saudită (7,3), Canada (7
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
7,2), dar este înaintea Regatului Unit (7,0), a Spaniei (6,4) și a Italiei (4,8). Franța este, în același timp, una dintre statele Uniunii Europene care înregistrează procentajele cele mai mari de persoane provenite din familii de imigranți (din prima sau a doua generație) în rândul persoanelor între 25 și 54 de ani, cu 13,1% imigranți și 13,5% copii ai cel puțin unui imigrant, dând un total de 26,6%, înaintea Regatului Unit (24,4%), Țărilor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
este, în același timp, una dintre statele Uniunii Europene care înregistrează procentajele cele mai mari de persoane provenite din familii de imigranți (din prima sau a doua generație) în rândul persoanelor între 25 și 54 de ani, cu 13,1% imigranți și 13,5% copii ai cel puțin unui imigrant, dând un total de 26,6%, înaintea Regatului Unit (24,4%), Țărilor de Jos (23,5%), Belgiei (22,9%), Germaniei (21,9%) și Spaniei (20,2%). Conform definiției franceze, mai restrictive
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
care înregistrează procentajele cele mai mari de persoane provenite din familii de imigranți (din prima sau a doua generație) în rândul persoanelor între 25 și 54 de ani, cu 13,1% imigranți și 13,5% copii ai cel puțin unui imigrant, dând un total de 26,6%, înaintea Regatului Unit (24,4%), Țărilor de Jos (23,5%), Belgiei (22,9%), Germaniei (21,9%) și Spaniei (20,2%). Conform definiției franceze, mai restrictive (străini născuți în afara teritoriului), Franța metropolitană număra, în 2008
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
26,6%, înaintea Regatului Unit (24,4%), Țărilor de Jos (23,5%), Belgiei (22,9%), Germaniei (21,9%) și Spaniei (20,2%). Conform definiției franceze, mai restrictive (străini născuți în afara teritoriului), Franța metropolitană număra, în 2008, 5,3 milioane de imigranți, sau cu mai mulți decât în 1999 și 8,3% din populația totală. 40% dintre aceștia aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Franța metropolitană număra, în 2008, 5,3 milioane de imigranți, sau cu mai mulți decât în 1999 și 8,3% din populația totală. 40% dintre aceștia aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb (30%), din Asia (14%, dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb (30%), din Asia (14%, dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11% din populație. Trei milioane dintre aceștia aveau ambii părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb (30%), din Asia (14%, dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11% din populație. Trei milioane dintre aceștia aveau ambii părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se ridica, în 2008, la 11,8 milioane, adică
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11% din populație. Trei milioane dintre aceștia aveau ambii părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se ridica, în 2008, la 11,8 milioane, adică 19% din populație (dintre care puțin peste 5 milioane de origine europeană și 4 milioane de origine maghrebiană). Imigranții obțin
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11% din populație. Trei milioane dintre aceștia aveau ambii părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se ridica, în 2008, la 11,8 milioane, adică 19% din populație (dintre care puțin peste 5 milioane de origine europeană și 4 milioane de origine maghrebiană). Imigranții obțin venituri, în medie, mai
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11% din populație. Trei milioane dintre aceștia aveau ambii părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se ridica, în 2008, la 11,8 milioane, adică 19% din populație (dintre care puțin peste 5 milioane de origine europeană și 4 milioane de origine maghrebiană). Imigranții obțin venituri, în medie, mai mici cu o treime
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se ridica, în 2008, la 11,8 milioane, adică 19% din populație (dintre care puțin peste 5 milioane de origine europeană și 4 milioane de origine maghrebiană). Imigranții obțin venituri, în medie, mai mici cu o treime decât neimigranții; în rândurile lor, cei fără studii superioare sunt de două ori mai numeroși și cei care trăiesc sub pragul sărăciei sunt de trei ori mai mulți. Totuși, la persoane
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
care trăiesc sub pragul sărăciei sunt de trei ori mai mulți. Totuși, la persoane cu situație socială similară, accesul la procesul de învățământ și veniturile pe care le realizează sunt apropiate de cele ale francezilor născuți în Franța. Populația de imigranți, împreună cu cei care aparțin unor minorități vizibile, în Franța, sunt adesea victime ale . Pentru motive nedeterminate și aflate încă în discuție, o parte din această populație recurge la . Se observă, însă, și o anumită convergență între modul de viață al
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și Comunitatea Urbană Bordeaux, precum și Asociația Comunelor și Comunităților de Peste Mări-ACCD`OM sunt membre ale Asociației Internaționale a Primarilor Francofoni. În afara limbii franceze, în 1999, în Franța se mai vorbeau șaizeci și cinci de alte limbi, între care limbile regionale, cele ale imigranților și dialectele din DOM-TOM, conform unui raport al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
o mare parte se declară agnostică, atee sau fără religie. În plus, sunt prezente și alte religii în proporții mai puțin importante, în special: iudaismul din Antichitate, diferite ramuri protestante din vremea Reformei și islamul de la sosirea în Franța a imigranților din Maghreb și din Orientul Mijlociu în secolul al XX-lea. De asemenea, pe teritoriul național, sunt prezente diverse culte creștine (Biserica Apostolică Armeană, , mormonismul, Biserica neo-apostolică, Martorii lui Iehova, menonitismul) sau non-creștine (hinduismul, budismul, bahaismul, alevismul). În principiu, statul francez
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Estona ( /ˈeːsti ˈkeːl/ este limba oficială a Estoniei, vorbită nativ de aproximativ 1.1 millioane de persoane în Estonia și de câteva zeci de mii în comunitățile de imigranți. aparține ramurii balto-finice a familiei uralice. O caracteristică deosebită care a atras mult interes din partea lingviștilor este prezența a trei grade de lungime fonemică: scurtă, lungă și foarte lungă, astfel încât , și sunt distincte. În realitate, distincția nu este doar în
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
vorbeau limba estonă. Când Estonia a fost invadată și ocupată de către Uniunea Sovietică în al Doilea Război Mondial, statutul limbii estone a devenit de limbă cooficială (rusa fiind cealaltă). La fel ca și în Letonia, în Estonia au venit mulți imigranți încurajați de sovietici. În a doua jumătate a anilor 1970, presiunea pentru multilingualism în Estonia a crescut, așa că majoritatea estonilor au învățat rusă. Limba rusă era numită „limba prieteniei popoarelor” și era predată copiilor estoni, uneori încă de la grădiniță. Deși
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
fost adoptată în ianuarie 1989. Prăbușirea Uniunii Sovietice a dus la restaurarea independenței Republicii Estone. Limba estonă a devenit din nou singura limbă oficială a Estoniei, ceea ce înseamnă că se încuraja folosirea ei, în timp ce folosirea limbii ruse era descurajată. Întoarcerea imigranților sovietici în țările de origine a adus proporția estonilor în Estonia înapoi peste 70%. La fel ca în Letonia, cei mai mulți dintre ne-estonii rămași în Estonia au adoptat limba estonă: aproximativ 40% la recensământul din 2000. Dialectele estone se divid
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
insulele au fost în final invadate și cucerite de Castilia spre sfârșitul secolului al XV-lea, populația locală scăzând în număr pe parcursul timpului, întâi din cauza măcelurilor comise de invadatori și de bolile introduse de aceștia, apoi prin amestecarea lor cu imigranții. Economia este bazată pe turism și pe agricultură tropicală (banană, tutun), exportând multă marfă în Europa continentală. Acest model duce la o imigrare masivă din Europa, Africa și din Americi. Geonomiștii sunt îngrijorați în privința resurselor și apelor, în special în
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
ei din China compradori, schimbători de valută, bucătari, servitori chinezi, iar mai apoi au venit și alte grupuri sociale. Cartierul s-a fost numit de japonezi până în 1955 , iar chinezii care locuiau acolo îl numeau . Printre primele clădiri pe care imigranții chinezi le-au construit au fost Templul (construit în 1862), o școală chinezească, un teatru-cum-restaurant ( și o „Casă a comunității” (construită în 1867). Deoarece dinastia Ching nu avea un tratat cu Japonia cum aveau țările occidentale (care le dădea drept
Cartierul chinezesc (Yokohama) () [Corola-website/Science/317094_a_318423]
-
au construit au fost Templul (construit în 1862), o școală chinezească, un teatru-cum-restaurant ( și o „Casă a comunității” (construită în 1867). Deoarece dinastia Ching nu avea un tratat cu Japonia cum aveau țările occidentale (care le dădea drept la extrateritorialitate), imigranții chinezi trebuiau să se înregistreze cu autoritățile din Kanagawa, iar această Casă era folosită și ca un fel de birou de imigrație unde aceste înregistrări aveau loc. Numărul chinezilor din Yokohama a fost cca. 1.000 în 1868, iar în
Cartierul chinezesc (Yokohama) () [Corola-website/Science/317094_a_318423]
-
se apropiase de mama artistului și-i spuse să nască deoarece copilul va deveni o personalitate importantă, și toate astea sau împlinit sa născut sănătos și a devenit un cantăreț apreciat în multe țări. Părinți lui sunt o familie de imigranți turci care s-au stabilit în Germania de Vest în timpul creșterii economiei din Germania. Tatăl său provine dintr-o familie de eroi de război, care au luptat în armata otomană în războaiele ruso-turce, în timp ce mama sa provine dintr-o familie
Tarkan () [Corola-website/Science/317138_a_318467]