5,812 matches
-
tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i umerii cu brațele și strângându-i cu cruzime, imitând afecțiunea: știu că e cu totul de neînțeles, dar trebuie să vezi situația ca și cum aș trece printr-un fel de - cum să spun? -, printr-o cădere, bănuiesc. Nu e ușor pentru nici unul dintre noi și e groaznic că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
muzică. Facem cinste. Ce ziceți? De-acum se lămurise și Emmy că australianul i se adresa ei, iar Adriana, deși șocată de întreaga situație, era impresionată de cât de repede își revenise Emmy. — Vai, ce drăguț din partea voastră! spuse ea imitând foarte bine accentul unei sudiste. Cu mare plăcere! Australianul, aparent mulțumit, dădu fuga la bar să caute ceva de scris. În momentul în care acesta plecă, Adriana își impuse să-și schimbe atitudinea. Încercă să-și reprime acel sentiment tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care și-a supt degetul până la vârsta de unsprezece ani, care murea de frica păianjenilor și care era incredibil, îngrozitor de afonă, încât întreaga familie o implora să nu cînte în baie, avea să devină mama cuiva. Fetița care întotdeauna o imitase pe Emmy și o ruga să o includă și pe ea în planurile ei avea să nască în curând. Era aproape prea ciudat ca să înțeleagă. Iar când îi trecu prin minte gândul — oricât de fugitiv — că sora ei mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și simplu am stat și am așteptat să te sun pe tine. — Te cred că ai stat treaz toată noaptea, dar că ai așteptat, mai încearcă. Se întoarse și o văzu pe Emmy uitându-se chiorâș la ea în timp ce o imita cu mâinile cum vorbește. Leigh zâmbi și îi trimise o bezea. — Bine, m-ai prins. Până la trei am scris, de la trei la șase am jucat Marele furt de mașini, am băut o cafea, apoi te-am sunat pe tine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jim o respecta foarte mult. Totuși, știa că domnul Maxted nu va fi șocat de lucrul acesta. Jim Îl admira, era un arhitect devenit antreprenor, care proiectase teatrul Metropole și numeroase cluburi de noapte din Shanghai. Jim Încerca adesea să imite stilul arogant al domnului Maxted, dar constată curînd că a fi atît de relaxat era o treabă obositoare. Jim nu se prea gîndise la propriul său viitor - viața În Shanghai se trăia intens doar În prezent - dar Își imagina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își adună uneltele și Îi făcu semn lui Jim să iasă din barcă. Traversară docul, trecînd pe lîngă plăci de oțel, colaci de lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el, imitînd mersul agresiv al americanului. În sfîrșit, Întîlnise pe cineva care l-ar fi putut ajuta să-și găsească părinții. Oare americanul și camaradul lui din timonerie Încercaseră și ei să se predea? Toți trei laolaltă ar fi fost prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Golful Manila. Jim te păcălește, Frank. — Păi, eu cred că sînt pe Idzumo. Jim se hotărî să risipească Îndoiala din ochii lui Basie. Tatăl meu se ducea des la Manila. — Dar nu pe un crucișător japonez, Jim. — Basie...! — Frank... Basie imită vocea marinarului. Într-o bună zi, o să vrei să ai Încredere În mine. Îmi Închipui că părinții lui Jim au fost ridicați ca toți ceilalți britanici și acum Jim Îi caută. Așa-i, Jim? Jim clătină afirmativ din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În spatele lui. Dar, ca Întotdeauna ele clătinară din cap și Îi făcură brusc semn să plece. — Dezgustător...! — Băiat murdar...! — Pleacă...! În mod invariabil, femeile acestea se răsteau la Jim și Încercau să-și țină copiii departe de el. Uneori Îi imitau vocea pe care o avusese cît fusese bolnav. Jim le zîmbi și se Întoarse la locul lui. Se simțea obosit, ca de obicei, și se gîndi să se ducă jos În magazie ca să doarmă o oră pe salteaua lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deosebit de pricepuți să se plîngă, lucru pe care americanii sau olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea bolnavi chiar și pentru a se plînge. Se uită la pantofii săi, imitînd În mod conștient zîmbetul copilăresc de pe buzele soldatului Kimura. Priciul de lemn umplea toată cămăruța, dar Jim era cel mai fericit În acest univers În miniatură. Pe pereți prinsese cîteva foi dintr-o revistă Life veche pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
metri mai Încolo. Perspectiva Îl incita pe Jim - aplicată la toate bazele japoneze din toată regiunea Pacificului, această nouă tactică ar putea Întoarce războiul Împotriva americanilor și În felul acesta lagărul Lunghua ar fi salvat. Bătu cu degetele pe masă, imitînd modul În care cîntase la pianul cel alb din casa goală de pe Amherst Avenue. — Da... Doctorul Ransome se Întinse și apăsă cu blîndețe mîinile lui Jim pe masă, Încercînd să-l calmeze. Scufundă un nou pătrat de pînză În ceara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bucătarul care le-a inventat ca să nu dea rețeta mai departe. A băgat pe cineva la zdup? Doar pentru o rețetă de prăjitură? Chiar și după standardele bătrânului ‘Enry e o porcărie! Ea se hlizi la Încercarea lui de a imita accentul Cockney și i-a spus că vorbea exact ca Dick Van Dyke În Mary Poppins, dar fu obligată să fie de acord cu el În privința lui Henry. Să-l bage pe bietul băiat la Închisoare părea o mare porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului. Sub masa acoperită cu o mușama erau vârâte trei scaune suedeze. Pe lateral se afla o ușă prin care se întrezărea un dulap de bucătărie acoperit cu un material plastic ce imita pluta. Intră acolo. — Pun laptele în frigider. Spusese că avea telefon. L-am căutat fără să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În sfârșit. Și ieși cu o supieră în mâini. O puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei din sud. Este mai ea însăși printre fetele acelea în halat, s-a strecurat afară din închisoare și s-a unit cu cei de o seamă cu ea. Părul uscat este acoperit cu o cască pentru duș. Se prostește imitând mișcările unei cliente pretențioase care a rămas fără apă. Fata durdulie de lângă ea râde cu poftă. Nu știam că Italia este atât de hazlie. O strig, se întoarce, se întorc și cameristele. Italia își smulge casca din cap și vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se pe ea însăși și râse. Ca o fetiță coruptă și disperată. Apoi vocea i se întoarse în prezent: — Omoară-mă, te rog, omoară-mă. Am privit în jos spre smocul acela rar de păr. Am prins capetele halatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lor complicate, nu sunt pesemne decât încercări de-a întreține somnul lui Dumnezeu în speranța de a ne menține și pe noi, oamenii, în viață, în lumea visată de Supremul Visător. Omul, ca autor, are temporar șansa de a-l imita pe Dumnezeu, visându-și personajele, dar se vede visat el însuși de ele și devine în chip tragic conștient de propria inconsistență onirică. Se poate vedea, așadar, fie și numai din Niebla (cf. mai ales cap. XXI) cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai cu seamă, ce-ar mai râde de naivii care i-au luat în serios una ori alta dintre zeflemelile sale cele mai subtile! Căci nu-ncape îndoială că nu făcea decât o glumă - ba încă una foarte serioasă - când imita stilul cărților cavalerești, iar treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz a barochismului literar. Ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uită la ce se uită. E ca și cum pentru el ar exista o altă lume. E limpede că, dacă există o altă lume, nu asta e. Și-apoi vorbește, sau latră într-un mod complicat. Noi urlam și doar ca să-l imităm am învățat să lătrăm, dar nici așa nu ne înțelegem cu el. Îl înțelegem cu adevărat numai când urlă și el. Când urlă, strigă sau amenință, noi, celelalte animale, îl înțelegem foarte bine pe om. Ca și cum atunci n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
câte un picior pe fiecare pedală. M-am uitat în jos, la podeaua mașinii. Avea dreptate, țineam câte un pantof maro lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență, a zis ea despre picioarele mele. Așa conduc eu, i-am spus, deși după aceea am încercat să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o capcană, că nu o să mă transform într-un monstru, o urmă pe sora ei, traversă camera și se așeză lângă mine, în cealaltă parte. Le-am luat în brațe și le-am strâns la piept. — Este în regulă, am imitat eu melodia de la televizor. Totul va fi bine. Erau cuvintele unui tată, deși propriul meu tată nu mă mințise niciodată rostindu-le. Când am urcat treptele dinspre bucătărie, o jumătate de oră mai târziu, Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să-i facă pe cei din jur să râdă cu lacrimi, imitând felul de-a vorbi al vreunui negustor ambulant din piața Mahane Yehuda, jucând rolul lui Abba Eban1 adresându-se unui public format din imigranți Într-o tabără de tranzit, la Beit Lid, sau analizând Întâmplător impactul unui articol al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se aprinde televizorul vostru. —Trebuie să apeși pe buton. Cel de sus, spuse Dimi. Apoi adăugă: —Unui copil nu i se oferă băuturi spirtoase. Fima spuse: Bineînțeles că nu. Încercam doar să te fac să râzi puțin. Vrei să-i imit pe Șamir și pe Peres? Nu vreau nimic. Ți-am spus deja de trei ori. Fima propuse În zadar o poveste de aventuri, jocuri pe calculator, glume, bătăi cu perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că era luat În râs, regretă că mângâiase copilul și țipă: —Ori Îmi spui În șaizeci de secunde care e problema, ori plec și te las singur aici. Du-te, zise Dimi. Foarte bine, i-o trânti Fima, Încercând să imite severitatea rece a lui Ted și chiar accentul lui. Plec. În regulă. Dar până atunci ai exact patru minute să te bagi În pat. Și fără nici un fel de obiecții. Spălatul pe dinți, paharul cu lapte, pijamaua, valiumul, totul. Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Carmel. Au umblat până la căderea Întunericului prin desișul vegetației luxuriante, fără să vorbească sau să se atingă, până când o pasăre de noapte le-a repetat de câteva ori aceeași frază scurtă, formată din câteva note ascuțite, pe care Fima a imitat-o la perfecție, iar Yael a râs cu vocea ei joasă, caldă, și a spus: Poate poți să-mi explici, bunule domn, cum e posibil ca deodată să te iubesc atât de mult, cu toate că nu suntem rude de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea înscrisurile de mână, care, cu cât erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]