3,535 matches
-
încheiate între reprezentanții consiliilor județene și, după caz, ai Consiliului General al Municipiului București” prin intermediul structurilor teritoriale (Consiliul pentru dezvoltare regională, Agenția pentru dezvoltare regională) și naționale pentru dezvoltare regional, a căror activitate este reglementată de legislația românească în vigoare. Imperativele politicii de dezvoltare regională stabilite de legislația în vigoare se referă la [Legea nr.315 din 2004]: diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate și preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre; corelarea
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii, dar se reflectă la nivelul stilului într-o înțelegere aparent fără obstacole, în fond mult încetinită de imperativul de a memora tot ce se află pe pagină. În mare parte, autorul Desperado ne propune lectura ca mnemotehnică. Romanul Desperado ne antrenează puterea de a activa un cuvânt peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru "următoarele șase luni". Trilogia e istorisită la persoana a treia. Cei doi eroi principali fac schimb nu numai de slujbe, ci și de neveste. Philip e universitarul britanic mediu, care citește pe rupte. Morris e universitarul american mistuit de imperativul de a scrie cărți. El visează cartea absolută (începe cu intenția de a epuiza exegeza pe tema Jane Austen). Diferențele dintre viețile celor doi sunt imense, dar amândoi se adaptează. Ambii au neveste plictisite și copii despre care nu aflăm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alegerile mele au avut o logică, cum ziceai. Student: Există tipare existențiale repetabile în The Great Fire of London? PA: Da, sunt tipare, sunt ritmuri, sunt aglomerări de experiențe semnificative, teme legate de timp. În unele cărți am numit aceasta "imperativul topografic", prin care vreau să zic că există cartiere, străzi, case care influențează în mod activ viața și firea celor ce le locuiesc. Nu e vorba de o materie ce ar putea fi predată la școală ori la universitate e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorică, are ecou mai mult în marginea societății. Adevărata morală nu se lasă la cheremul speculațiilor. Ea are valoare de lege, totdeauna și oriunde valabilă. Bunul simț, forjat din secolul al XVII-lea, operează retușuri. Dar scăpărările de idei, ambiții, imperative sociale și dorinți individuale se însoțesc de bunele intenții și crezuri în progresul care trebuie să se reflecte și-n sănătatea oamenilor, în grija pentru copii, cerută de Rousseau, într-un regim de viață mai uman pentru atâți loviți de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cerută de Rousseau, într-un regim de viață mai uman pentru atâți loviți de soartă, sugerat de Diderot și Voltaire. Aici se sintetizează medicina Secolului Luminilor. Sensibilă la competiția de idei, acțiuni și rezultate, ea este atentă la propriile ei imperative, posibilități și obiective. Ea nu operează cu imaginea unui tip uman construit în birou, sau în ideal, ci cu unul văzut în natura sa fiziologică și-n perspectiva restaurării sănătății sale integrale, având caracterul unui umanism autentic. Medicina secolului înțelege
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1757) în „Entretiens sur la pluralité des mondes“. Este în spiritul medicilor să distingă mai exact între tradiție = experiență milenară și anacronism = vechiul depășit de evidențe. Pentru medicina, confruntată cu atâtea maladii, înnoirea de dragul eficienței a fost și rămâne un imperativ. în acest orizont de înțelegere stă nu numai superioritatea, ci și pragmatismul ei ontologic. Pentru medicină, circulația de idei, schimbul de experiență, este mai mult decât sensul originar al conceptului de cosmopolitism (universalizare), este însăși salvarea vieții. MEDICII SUNT PREZENȚI
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
empirice a fost posibilă prin intuiția popoarelor arhaice. Medicul transilvan Ferentz Nyulas cercetează și el variolizarea practicată de țărani în mai multe sate din zona Făgăraș. Medicul Constantin Caracaș susține și popularizează descoperirea lui Jenner și pregătește bucureștenii pentru înțelegerea imperativului vaccinării antivariolice. Caracaș va fi inițiatorul construirii celui de al treilea spital bucureștean, cu contribuție publică și tot el va scrie și cea dintâi monografie igienico sanitară din Muntenia, intitulată Topografia Valahiei care va apare în 1830. În 1791, medicul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și îngemănarea sacrului cu profanul. Cunoașterea și asumarea mitului înseamnă pentru om, după Lucian Blaga, revelarea misterului, privilegiul de a trăi întru mister și revelare, ceea ce reflectă nevoia de religiozitate primară, cunoașterea unei realități originare ce codifică credințe, aspirații morale, imperative, constrângeri și interdicții morale, acțiuni practice întemeiate pe înțelepciune. În construcția mitică de creație teogonică, cosmogonică și antropogonică, sexualitatea are un rol primordial. Creația teogonică, cosmogonică, antropogonică apare din totalitate, din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o ruptură definitivă cu concepțiile antice și clasice, ea face ca teatrul Vechiului Regim să treacă în lumea modernă. Este deschis drumul pentru drama romantică, care se angajează cu hotărâre pe el, păstrând majoritatea principiilor dramei burgheze, părăsind totuși un imperativ important, acela al realismului, pe care teatrul naturalist se va grăbi să-l reinstaleze. 1. Lope de Vega și precursorii dramei La începutul secolului al XVII-lea, în Europa, în epoca barocă, cu câteva decenii înainte ca în Franța să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va fi repusă în discuție, în teatrul occidental, decât la începutul secolului al XX-lea, de către Expresioniști, în țările Europei de Nord, de Jarry, apoi de Apollinaire și de Suprarealiști în Franța, când teoriile asupra inconștientului vor fi făcut bucăți imperativul coerenței logice. Dacă Lope de Vega păstrează unitatea de acțiune, el refuză în schimb constrângerea unităților de timp și de loc, care nu sunt formulate, după cum am văzut, de Aristotel, ci adăugate de comentatorii italieni. El preconizează numai să se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din tonul popular al lui Cezar de acest ambițios care, în ciuda inimii sale largi și a ingenioasei sale clemențe, a meritat pumnalul cu care l-a străpuns Brutus." Din momentul în care unitatea de loc nu mai apare ca un imperativ absolut, legăturile dintre scene, pe care le impusese clasicismul, nu mai sunt indispensabile. Diderot, în grija lui de a crea iluzia vieții, le suprimă, când au un caracter artificial, citându-l și cu această ocazie pe Terențiu. "Terențiu, scrie el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi trecut „vremea literară”. Mai puțin simptomatic - excesele în ambele direcții, în partea realului și în cea a livrescului, îi sunt străine -, V. rămâne tocmai de aceea rezistent. După 1989, în afară de activitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
să profite de fragilitatea Occidentului. Dar nu e deloc sigur că avea o strategie mai amplă. După cum conchide Norman Naimark, istoricul ocupației sovietice În estul Germaniei, „sovieticii acționau sub impulsul evenimentelor concrete din zonă, nu conform unui plan prestabilit sau imperativelor ideologice”. Observație ce concordă cu abordarea generală a lui Stalin și rămâne valabilă dincolo de granițele Germaniei de Est. În mod sigur, sovieticii nu plănuiau un al treilea război mondial În viitorul apropiat. Între luna iunie 1945 și sfârșitul lui 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rolul conducător” al Partidului, dar risca astfel să le amintească oamenilor că exact acestea fuseseră principiile Partidului Iugoslav după 1945. De aici cealaltă temă omniprezentă, loialitatea față de Stalin și Uniunea Sovietică, respingerea tuturor căilor „particulare” sau „naționale” spre socialism și imperativul unei „vigilențe sporite”. Începea a doua eră glaciară a stalinismului. Stalin a făcut tot posibilul pentru a-și afirma și reafirma autoritatea În Estul Europei tocmai fiindcă pierdea din influență În Germania 7. Reuniți la Londra pe 1 iunie 1948
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
optat pentru studiul limbii engleze În loc de franceză sau limbi clasice. Ca și posturile de radio finanțate de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului din Coreea), programele Casei Americane erau uneori subminate de imperativele grosiere de propagandă ce porneau de la Washington. La apogeul erei McCarthy, directorii Caselor Americane au petrecut mult timp scoțând cărțile de pe rafturi. Printre zecile de autori ale căror scrieri erau puse la index se aflau nu numai suspecții evidenți - John
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
izolați, oricine se plasa, prin profesie sau opinie politică, În afara rețelei de poziții și beneficii alocate. Iar În zonele În care una dintre tabere avea un avantaj covârșitor, regula proporțională ceda locul unui monopol partinic al posturilor și favorurilor. Dar imperativul armoniei triumfa de obicei asupra interesului local. Așa cum neutralitatea de dată recentă a Austriei a fost adoptată cu entuziasm ca emblemă națională, Înlocuind amintirea neplăcută a identităților problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continentului. Sfârșitul Războiului Rece și angajamentul UE față de o piață comună au Înlăturat impedimentele din calea aderării celorlalți membri la Asociația Europeană a Liberului Schimb (European Free Trade Area, EFTA)5. Scăpate de obligația neutralității (și, În cazul Finlandei, de imperativul relațiilor bune cu Moscova), Suedia, Finlanda și Austria și-au depus candidatura, dornice să fie incluse În spațiul comun european. Negocierile de aderare cu cele trei candidate s-au Încheiat În doar trei luni, nu numai fiindcă toate cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de sub tiranie, Praga și Budapesta nu i-au mai interesat decât pe turiști și pe oamenii de afaceri. Bernard-Henri Lévy și Susan Sontag puteau fi găsiți mai degrabă la Sarajevo. Momentul de glorie al Europei Centrale trecuse și, odată cu el, imperativul absorbției ei În instituțiile occidentale. În public, politicienii și managerii de la Bruxelles continuau să susțină că doresc ca Uniunea să se extindă spre est „la momentul oportun”. În particular, erau mai sinceri. Cum remarca la mijlocul anilor ’90 un Înalt funcționar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai rău. Privită din această perspectivă, cultura europeană „Înaltă”, care Înainte răspundea familiarității moștenite a spectatorilor cu un canon comun, exploata acum complexele culturale ale unui public de neofiți - incapabili de distincții argumentate Între „bun” și „prost”, dar urmând entuziaști imperativele modei. Nu era o situație atât de nemaivăzută cum afirmau pesimiștii din cultură: anxietatea ușor de exploatat a păturii de nouveaux riches semidocți constituie o sursă a umorului În teatru și În literatură Încă de pe vremea lui Molière. Nouă era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-o vărul său, Werner Siemens, și pe care moștenitorul acesteia o adusese la un pas de faliment, amenințând cu sistarea creditelor acordate de banca sa, silindu-și astfel rudele să încredințeze conducerea firmei unor manageri profesioniști”<footnote Drucker, Peter F., „Imperativul restructurării firmelor economice”, Sinteza, nr. 78, revistă editată de Ambasada SUA în România, București, 1989, p. 7. footnote>. Putem, deci, defini managementul ca referindu-se la acea activitate de conducere a salariaților de un grup specializat profesional, care asigură coordonarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
deformarea liniară, afirmarea planeității pânzei se voiau și consecințe ale unui parti pris mural"61, fapt care a influențat pictori precum Hodler, Seurat, Emile Bernard, Gauguin. Pictorul dezvoltă o adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și un efect de distanțare, de elongație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucruri care nu le folosesc după moarte?” (5) Peștii reprezintă o lume a tăcerii, unde nu funcționează nici unul din atributele umane, și mai ales nevoia de comunicare cu ceilalți, sentimentul solidarității, dorința de libertate. Toate acestea nu sunt iluzii deșarte, imperative ale ființei superioare. Iona caută ieșirea din labirint, Întruchipând asaltul umanității Împotriva tiraniei tăcerii prin săparea de fereste În pereții mistuitori ai peștilor, simboluri ale orizonturilor deschise În zidurile necunoscutului. Instalarea unei scânduri În mijlocul mării, așa cum visează Iona, e un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
casnice țărănești, decăderea meseriașilor urbani, al doilea servaj (neoiobăgia), politicianismul, pseudocultura etc. Era timpul unor evaluări ale procesului de modernizare cu ajutorul capitalului și instituțiilor străine. Circumstanțele erau de așa natură, că sociologii de la cumpăna secolelor nu mai erau presați de imperativul resimțit ca o somație a ieșirii din „barbarie” și a intrării în lumea civilizată (europeană), ca înaintașii lor, ci erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse pentru a imagina soluții de viitor. Ei aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]