4,155 matches
-
subdiviziune "punctele". Asfel 1 carat este format din 100 de puncte. În 1911 România adoptă această unitate de măsură. În funcție de culoare diamantele sunt împărțite în două grupe principale: colorless (incolore) și fancy. Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au diferite nuanțe începând cu "D" care este cel mai puțin colorat dintre toate până la "Z" care este "cel mai" galben sau maroniu. Orice diamant care are o nuanță mai închisă decât "Z" este considerat ca fiind de tipul
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
diferite nuanțe începând cu "D" care este cel mai puțin colorat dintre toate până la "Z" care este "cel mai" galben sau maroniu. Orice diamant care are o nuanță mai închisă decât "Z" este considerat ca fiind de tipul "fancy". Diamantele incolore sunt mai rare în natură și din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile descrescătoare din alfabet. După litera J, diamantul capătă o nuanță gălbuie. Diferențele între
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
diamante intră în zona de sfârșit a scării culorilor, către Z (de culoare galben deschis), nefiind însă culori speciale. Dintre culorile cele mai disponibile, cei mai mulți cumpărători optează pentru culorile de la D la J, după sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape incolore". "Scala culorilor conform standardelor SDN" ( Scandinavian Diamond Nomenclature): Diamantele în culori speciale, unice sunt numite oficial "Fancy", fanteziste, și sunt foarte rare. Ele nu fac parte din scala standardizată a culorilor diamantului. Cele mai
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
a scării culorilor, către Z (de culoare galben deschis), nefiind însă culori speciale. Dintre culorile cele mai disponibile, cei mai mulți cumpărători optează pentru culorile de la D la J, după sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape incolore". "Scala culorilor conform standardelor SDN" ( Scandinavian Diamond Nomenclature): Diamantele în culori speciale, unice sunt numite oficial "Fancy", fanteziste, și sunt foarte rare. Ele nu fac parte din scala standardizată a culorilor diamantului. Cele mai rare culori sunt roșu și violet
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
fanteziste, și sunt foarte rare. Ele nu fac parte din scala standardizată a culorilor diamantului. Cele mai rare culori sunt roșu și violet, precum și combinațiile acestor 2 culori. Galben și maroniu sunt cele mai comune culori ale diamantelor, dar diamantele incolore sunt cele mai cunoscute și apreciate în industria bijuteriilor. În categoria diamantelor Fancy intră renumitele diamante albastre ("Hope"), verzi ("Dresden"), galben-portocaliu ("Incomparable"), roșii ("Hancock") sau roz (provenite din mina australiană Argyle). Claritatea unui diamant face referire la gradul de impurități
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
principală a diamantelor naturale ca pietre prețioase, azi aceste unghiuri a fațetelor unui cristal sunt simulate prin programare asistată de ordinator, determinând unghiul optimal pentru o strălucire maximă, astfel unghiul de șlefuire a cristalului fiind automatizat. Un diamant pur este incolor, actual sunt procedee tehnice cu ajutorul laserului prin care se îndepărtează impuritățile din cristal, iar prin iradieri a cristalului (în reactoare atomice) s-a reușit ca diamante cu o valoare inferioară să fie transformate în cristale cu o culoare stabilă verde
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
prețioasă. Smaraldul are o culoare stabilă; numai la o temperatură de 700-800 °C, își schimbă culoarea. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizată, ceea ce a determinat pe producătorii de giuvaeruri să acopere cristalul cu un strat de rășină sintetică incoloră pentru stabilzarea culorii cristalului. Smaraldul este frecvent imitat prin smaralde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau varietăți de granat ca: demantoid și grosular sau sticlă colorată.
Smarald () [Corola-website/Science/304065_a_305394]
-
silicei (dioxidului de siliciu) și silicați cum ar fi mica, feldspatul, ș.a. Este al doilea element ca răspândire pe Pământ, după oxigen. Cuarțul este forma cristalină stabilă a bioxidului de siliciu, prezentându-se în stare pură sub formă de cristale incolore (cristal de stâncă), precum și varietăți colorate: ametistul—violet, citrinul—galben etc. Siliciul se găsește în graminee, în scheletul multor animale marine (diatomee și infuzori); după moartea acestor animale, scheletele se depun pe fundul mărilor formând kiselgurul sau pământul de infuzori
Siliciu () [Corola-website/Science/304108_a_305437]
-
primă de calitate pune în discuție morală civică prin mijloace satirice penibile. Clubul picantelor văduve are, totuși, un haz nebun, iar flegmaticul Toma Caragiu compune un savuros portret de hodorog într-o secvență pe care o alterează prezenta stridenta și incolora a Ioanei Dragan, soția regizorului.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, consideră "Brigadă Diverse intra în acțiune" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. În opinia lui, Seria „Brigadă Diverse
Brigada Diverse în alertă! () [Corola-website/Science/303886_a_305215]
-
Z = 0,24T495 + 0,94T445 - se calculează coordonatele cromatice x și y din: 1.3.4. Exprimarea rezultatelor 1.3.4.1. Luminozitatea relativă este dată de valoarea lui Y, exprimată ca procent. (Pentru întunecime totală Y = 0%; pentru lichide incolore Y = 100%). 1.3.4.2. Cromatica este exprimată de lungimea de undă dominantă și de puritate. Determinarea acestor două cantități se face folosind diagrama cromatică de locurile spectrale, așa cum reiese din figura 1. Punctul O trasat pe această diagramă
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
5 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1M. Se distilează aproximativ 5 ml de lichid, care devine astfel limpede. 20 Această adăugare este facultativă. Unii analiști consideră mai ușor de observat apariție tulburelii într-o soluție roz, în loc de una incoloră. 21 n' este egal cu 0,05 sau 0,1 ml dacă volumul de apă utilizat este mai mic de 10 ml. Pentru obținerea unui punct de final clar, volumul utilizat trebuie să fie cât mai mic posibil și, prin
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
de 100 ppb (părți per miliard), în sânge și în oase fiind mai mică, 70 ppb. Prin alimentația zilnică se absoarbe cam 1 miligram de bariu. Cam toate combinațiile bariului se găsesc la gradul de oxidare +II. Acestea sunt săruri incolore, solide. Caracteristic pentru combinațiile bariului este că pot arde cu flăcără verde. Există două tipuri de combinații ale bariului cu oxigenul, oxidul de bariu (BaO) și peroxidul de bariu (BaO). Oxidul de bariu (BaO) adsoarbe apa (HO) și dioxidul de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
Mult mai bine se pare că reacționează esterii β cetonici cu α nitrozo-cetone.( 1) Are la bază reacția dintre cloracetonă cu ester acetil acetic și tratarea intermediarului cu amoniac. Lichid incolor cu miros caracteristic. O reacție de identificarea a sa este aceea a unei bucățele de lemn tratate cu acid sulfuric și introdusă în atmosferă de vapori de pirol; datorită ligninei, lemnul se va colora in verde. Caracterul aromatic al pirolului
Pirol () [Corola-website/Science/304429_a_305758]
-
heteroatom ionul de Cu, iar culoarea sa datorită acestui fapt este albastră atunci cînd leagă oxigenul. Hemeritrina: Întîlnită la unele nevertebrate marine și anumite specii de anelide, avînd heteroatom ionul de Fe, culoarea sa este roz/violet cînd este oxigenată, incoloră cînd oxigenul nu este legat. Clorocruorina: Identificată la multe anelide, asemănătoare cu eritrocruorina, însă grupare hemică este diferită. Cînd nu leagă oxigenul are culoarea verde, în timp ce oxigenată are culoare roșie. Vanabina: Întâlnită la urocordate, se pare că heteroatomul este ionul
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
poate obține în stare liberă din sărurile lui, prin tratare cu HSO. În stare anhidră se prepară prin distilarea în vid a acidului percloric concentrat, în prezența unui agent deshidratant, cum este percloratul de magneziu. Acidul percloric este un lichid incolor care fumegă în prezența aerului și este solubil în apă. Este un acid tare. Prin încălzire se descompune, iar în prezența substanțelor organice explodează puternic. Anhidrida acidului percloric este heptaoxidul de diclor - ClO. Acesta are două legături covalente simple și
Acid percloric () [Corola-website/Science/312134_a_313463]
-
culori, are rolul de a crea un efect de modulare a culorii de bază, sau - în anumite cazuri - un efect de învechire. Suprafața astfel obținută este acoperită cu un strat de lac acrilic, care după uscare produce o peliculă dură, incoloră, stabilă la acțiunea razelor ultraviolete și cu o rezistență ridicată la acțiunea apei, a uleiurilor și a acizilor. Datorită acestor proprietăți, tehnologia betonului amprentat poate fi folosită cu succes în orice spațiu natural sau industrial, indiferent de domeniul de activitate
Beton amprentat () [Corola-website/Science/312279_a_313608]
-
ul sau „triclormetanul” este o hidrocarbură clorurată cu formula chimică CHCl. Descoperit în 1831 de Justus von Liebig și Eugene Souberain. Triclormetanul este un lichid incolor, inflamabil cu un miros dulceag. Are o densitate mai mare ca apa, fiind solubil numai în solvenți organici. Vaporii de cloroform determină prin inhalare pierderea cunoștinței și reducerea sensibilității la durere. Datorită efectului toxic asupra inimii, ficatului și altor organe
Cloroform () [Corola-website/Science/311063_a_312392]
-
largă în industrie. Cei mai importanți sunt nitroglicerina, dinamita, azotatul de amoniu, astralita, pentrilul, nitrații de celuloză și gelurile explozibile. Nitroglicerina sau nitratul de glicerină este un exploziv care, în stare pură, se află sub forma unui lichid uleios transparent, incolor, cu miros caracteristic, fiind un exploziv de amorsare primară. Produsul tehnic are o culoare galbenă până la galben-brun, se solidifică la 80°C și se topește la 110° C. Nitratul de glicerină este foarte sensibil la acțiuni mecanice (șocuri, frecări, lovituri
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
Hidrogenul sulfurat sau acidul sulfhidric este un acid anorganic slab. În stare pură este un gaz incolor, inflamabil, toxic, cu un miros puternic. Formula chimică HS. Hidrogenul sulfurat este mai greu decât aerul, are o reacție ușor acidă, cu bazele formează săruri. Sărurile acidului sulfhidric se numesc sulfuri. În concentrație redusă are miros neplăcut de ouă clocite
Hidrogen sulfurat () [Corola-website/Science/311280_a_312609]
-
pe secara. LSD-ul este sensibil la oxigen, lumina ultravioleta și clor, mai ales sub formă lichidă, desi potenta să se poate menține ani de zile, daca este depozitat la rece, departe de lumină și umezeală. În formă pură, este incolor, inodor și ușor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahar sau gelatina. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin injecție intramusculara sau intravenoasa. Doză necesară
Acid lisergic dietilamid () [Corola-website/Science/311329_a_312658]
-
face parte din grupul purinelor, ca și teofilina și teobromina. Structura cafeinei constă dintr-un inel dublu, care la exterior are o serie de substituenți, în centru fiind nucleul purinic. Cafeina pură se prezintă sub formă de cristale prismatice hexagonale incolore, inodore cu gust amar. Raportul de solubilitate a cofeinei în: Derivații xantinei, clasificați ca alcaloizi de natură vegetală (din care face parte și cafeina), sunt considerați baze slabe, deoarece atomii de azot pot accepta protoni. Cu toate acestea, derivații xantinei
Cafeină () [Corola-website/Science/310872_a_312201]
-
Acidul benzoic este un acid carboxilic aromatic, format dintr-un rest de nucleu fenilic și o grupare carboxilică. Acidul benzoic se prezintă sub formă de agreagare solidă ca lamele incolore care se dizolvă greu în apă rece. La o temperatură de peste 370 °C se descompune în benzol și bioxid de carbon. Acidul are un miros intensiv fiind inflamabil.Culoarea soluției se modifică de la violet la brun închis cu obținerea precipitațiilor
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
descompune în benzol și bioxid de carbon. Acidul are un miros intensiv fiind inflamabil.Culoarea soluției se modifică de la violet la brun închis cu obținerea precipitațiilor intermediar. Acidul benzoic (acidul dracilic), C7H6O2 (C6H5COOH), (acid organic), este o substanță solidă, cristalină, incoloră, a cărui nume derivă de la benzoină, care a fost pentru mult timp singura sursă de acid benzoic. Acest acid slab și sărurile sale sunt utilizați ca și conservanți alimentari. Acidul benzoic este un precursor important pentru sinteza multor substanțe organice
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
a demonstrat prin teoria orbitalilor moleculari că benzenul este reprezentat de un ciclu de șase atomi de carbon, în interiorul lui fiind un cerc sau o linie circulară punctată pentru a sugera delocalizarea electronilor din legătura C-C. Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil și volatil, având un punct de solidificare de 5,5 °C și cel de fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm și este mai solubil în solvenți organici
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
și șase coloane pentru a putea obține diagrama energetică a benzenului. Benzenul se întâlnește în gazul de huilă, în petrol și în produsele lichide ale distilării uscate a numeroșilor compuși organici bogați în carbon (huilă, lignit etc.). Este un lichid incolor, extrem de inflamabil și volatil, având un indice de refracție de 1,50. Viscozitatea sa este mai slabă decât cea a apei. Benzenul se solidifică la 5,5 °C, temperatura de fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]