4,930 matches
-
interlocutori fără apărare în primele secunde. Încercând să înțeleagă ce anume se ascundea în planul acela, Gajus întrebă simplu, cu un glas dezarmant: — Cum se numește? Pe fața lui Tiberius se citi dezolarea provocată de acea întrebare infantilă. Cu o indiferență plină de dispreț, răspunse: — Nu știu. Apoi fu cuprins de neliniștea lui obișnuită; așteptă ca tânărul să mai spună ceva, iar tăcerea lui era amenințătoare. Gândurile lui Gajus se succedau cu repeziciune, confuze. Lui Tiberius nu-i fusese niciodată milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-ne și nouă din capul tău!“. Eu mă simțeam un fel de ales și le priveam cu condescendență bine jucată, afișând o apatică indiferență. Mi se părea că devenisem atât de important, Încât, când mergeam pe stradă, mă uitam la oamenii din jur să văd dacă și ei știau cât sunt de genial. Unii știau și parcă Își șușoteau ceva, adică mă recunoșteau dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
crede că cel pe care Îl iubesc e un om atât de banal, fără nimic personal, un mincinos, În fond. El acum spune că m-a iubit, eu nu mai cred nimic, pe nimeni. Ție, Petre, Îți mulțumesc pentru toată indiferența ta, pentru tot zbuciumul sufletesc pe care mi l-ai trezit, pentru că numai așa am Învățat să lupt cu viața și, În special, cu mine. Da, m-am Învins, și timpul mi-a dovedit că n-a murit iubirea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vieții necunoscute mie. Azi, special n-am făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de T., bestie ordinară și mârșavă, are Îndrăzneala să mă insulte și să Își bată joc de mine și de suferința mea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni, nu ies, nu răspund la telefon ca să nu aud alte voci, mă concentrez către acel Întuneric interior, placentar, din care cresc, vii, corpurile pe care le credeam dispărute. Pe măsură ce-mi amintesc fapte, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi arătat prin nimic că mă vede, ne-am fi uitat doar la cărți, cu aceeași indiferență cotidiană. „E ea, nu e nici o Îndoială, este femeia ce o visez noapte de noapte cu febrilă așteptare, iat-o, a venit, a apărut În orizontul meu de așteptare. Ce aștepți, idiotule, ia-o, culege-o!“ Mă uit la mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tine, nu mă mai puteam ascunde după deget, Petre, oare caracterul tău să fie atât de rece? Au Încercat mulți măcar să-mi Înțeleagă sufletul, nici nu visau să mi-l supună, acum nu te Înțeleg eu pe tine, de ce atâta indiferență, când știi bine că te iubesc, de ce această plecare mincinoasă, În loc să-mi spui că ai o femeie și că nu mă poți vedea... De ce nu mă alungi? Aș suferi, dar m-aș Închide În suferință și În mine, aș evada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i deschid. Simt acel ceva printr-o mare dragoste de viață, iubesc munca, dar nu-mi place să câștig. Am crezut la Început că e dragostea, am crezut asta chiar până azi. Dar nu e dragoste, căci m-ar distruge indiferența și minciuna lui Petre, știu că cei Îndrăgostiți nu pot Învăța, iar eu o singură zi am stat degeaba, când a venit Petre prima oară acum 5 zile. Apoi, m-am pus din nou pe Învățat, de ce? Am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clasa a VI-a la Școala mixtă-gară; era fiica unui italian ce-și construise o casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități pozitive. În orice caz, lângă mine simt un om care trăiește, simte, Îl simt, pe când Petre era o stană de indiferență, iar Încercările mele disperate de a-l schimba nu făceau decât să mă consume zadarnic. Marin e un fulger În viața mea, dar aș vrea să nu se stingă niciodată. Dar chiar dacă Îl voi iubi, această iubire nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un Napoleon În fustă. De fiecare dată, Întârziem după terminarea cursului, răpiți de discuție. Azi a venit un bărbat tânăr, blond și foarte Înalt s-o ia de la curs. „Îți prezint pe poetul N.S.“, Îmi spune G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc impresionat. Mi se pare un lungan deșirat, cu o coamă rebelă În care nu prea a intrat pieptenele. A fost invitat la noi la facultate cu mult tam-tam, Înconjurat de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putut să ies decât acum, cu tine. În timp ce vorbește, o urmăresc și mă urmăresc: orice cuvânt al ei despre celălalt e o autocondamnare fără apel și simt cum mă Îndepărtez fulgerător de dorință, cum corpul meu se baricadează În totala indiferență). Înțelege-mă, un om infirm ce se dă un mare artist, un ales, Începe să mă urmărească În permanență, zi și noapte, pe stradă, la facultate, cu telefonul, oriunde, intoxicându-mă cu dragostea lui bolnăvicioasă, spunându-mi că doar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să plecăm pe 1 și 2 mai pe munte. Cum o s-o scot la capăt cu Martin oare? 30 aprilie 1963 (marți) E un sentiment pe care nu Îl pot defini precis. E un sentiment de mijloc, Între pasiune și indiferență. Obiectul: Eugen. Dictează mai mult, chiar total, interesul de a pleca pe munte. Dacă el n-ar avea nimic comun cu plecările, mi-ar fi total indiferent. Dar așa... N-are nimic, totuși... Știu și eu? Poate Îmi trebuie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți se vor dezveli impudice, adăugându-se șirului de mari indiferențe. Va veni vremea când plânsul ți se va refuza. Plânge-l, dară, la vremea lui... Puterea de stăpânire e inutilitatea cea mai utilă marilor salturi Între absurd și moarte. 8 aprilie 1965 (joi) De-a lungul unui drum, odată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi zdrobită de micile tale gesturi, dar durerea mea era o rană a corpului pe care a vindecat-o o simplă și banală operație. Acum, când indiferența mi-a coborât din nou În priviri, Îmi dau seama ce monstruos te-ai purtat. Cât de multe mai am de-nvățat!... 26 mai 1965 (miercuri) Va trebui să călătorim departe și să iubim tot ce-i de iubit, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că o persoană ar încerca să o amuze pe cealaltă, mai ales atunci când cuvintele în sine nu sunt apreciate sau înțelese. E așa de greu să fii măcar vag amuzant, dacă publicul privește în direcția opusă, cu o expresie de indiferență crasă și plictiseală. Eram îngrozitor de timid în copilărie, iar amintirea sentimentului sfâșietor că lumea așteaptă de la mine ceva ce eu nu pot face mă mai vizitează din când în când. Judy îmi zice mereu că sunt alt om când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sensibilitate privind starea ei îngropată undeva adânc în ambalajul de carne. Numai că, văzându-le pe Judy și, mai pronunțat, pe Sally, cum, de-a lungul anilor, și-au făcut griji în mod obsesiv pentru siluetele lor, am știut că indiferența aparentă a lui Stacey ascundea aproape sigur o conștientizare nefericită a propriei lipse de atractivitate. M-am gândit că un compliment nu ar trece drept jignire, ba chiar ar putea știrbi ceva din defensiva pe care o purta în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că făcuse treabă bună. Era o plăcere să privești, mai ales că și ea era ocupată să aplice niște tehnici mai avansate decât ceea ce tocmai o învățase pe Mackenzie, încercând să jongleze cu alți doi tipi, tratându-i când cu indiferență, când cu fluturări de gene. Puțin după miezul nopții, Toby s-a hotărât în sfârșit că e momentul să plece. Dean dispăruse ceva mai devreme cerându-și mii de scuze că trebuia să ajungă la petrecerea unui alt prieten de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
știa că ar trebui să fie furioasă că el folosise cheia pe care nu se deranjase niciodată să i-o returneze, dar o parte din ea era pur și simplu curioasă: ce-ar putea fi atât de important pentru ca Duncan — indiferența întruchipată — să ajungă să stea la pândă? Pe de altă parte se simțea ușurată; Duncan pe care îl știa ea n-ar face niciodată un astfel de efort doar pentru a o anunța că se logodește. Fără măcar să se deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
intru? întrebă el cu unul din zâmbetele alea ale lui, un surâs între seducător și plictisit. Emmy se lipi cu spatele de ușă și îi făcu semn cu mâna să intre, asigurându-se că el i-a observat expresia de indiferență absolută. Lui Emmy i-au luat câteva secunde să închidă ușa și să pună lanțul, iar când s-a întors spre Duncan, el se uita la ea cu o privire apreciativă îndrăzneață. Aproape cu venerație, dacă era să fie sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la datorie. Pur și simplu din întâmplare alunecam în afara radarului și absența pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cumva, în timp ce eu îmi închipui că merg cuviincios pe stradă, ca oamenii normali - dar ce-i un om normal? - oi fi făcând gesturi, contorsiuni și strâmbături, iar lumea care trece, cred eu, fără să mă privească sau privindu-mă cu indiferență, nu este cum mi se pare mie, ci se holbează cu toții la mine, râzând sau compătimindu-mă?... Și ideea asta nu-i oare ea însăși o nebunie? Oi fi nebun de-a binelea? Și-n cazul ăsta, chiar dacă oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi uitat-o... — De ce însă atâta insistență ca să-mi vorbești de ... fetișcana aia? — Ce știu eu!... Uite-așa, și ca să schimbăm vorba, ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Uneori un zâmbet palid și rece, la care ochii albaștri și apoși nu participau, Îi lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar și un fel de dorință de a-l scoate din indiferența sa ori de a-i topi cruzimea. Eitan ignora avansurile și reacționa la confesiunile pacientelor cu câte o propoziție rece, de genul: „Bine. Da. Dar n-avem altă soluție“ sau „Ce să-i faci. Se Întâmplă“. Uneori, În mijlocul anecdotelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceai. Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd. Deschide ochii. Deschide odată ochii. Noi suntem acum cazacii, iar ei, arabii, sunt victimele pogromurilor, da, zi de zi, oră de oră. —Cazacii, repetă tatăl său cu o indiferență amuzată, ei, și ce-i cu asta? Ce e rău dacă suntem și noi o dată cazacii, așa, ca variație? Unde scrie că Biblia interzice evreului și neevreului să schimbe puțin rolurile Între ei? O dată la o mie de ani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]