5,035 matches
-
nefericire sîntem deja vînduți, ți o spun pe șleau, chiar dacă s-ar putea să sune cinic. Asta ne-a fost întotdeauna soarta, am ținut întotdeauna morțiș ca alții să ne poarte de grijă, să se ocupe de problemele noastre, încît indiferența față de propriul destin și propria soartă ne-a intrat în instinct, făcîndu-ne să părem handicapați în ochii străinilor. — Dacă e chiar așa de neagră situația, zice Sena, de ce n-ați putea s-o schimbați chiar dumneavoastră? Știți bine că de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea celor Înjughiați, Înecați, accidentați, Împușcați, arși sau omorâți În bătaie, deși știam prea bine de unde venea această insensibilitate. După ce văzusem atâta moarte pe frontul turcesc și cât timp lucrasem la Kripo, aproape că Încetasem să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tânăr, care avea jumătate din vârsta bătrânei arătând ca o saltea intrată la apă care se afla În fața lui, și mai era și arătos, deși poate ar fi avut nevoie de un bărbierit. Colegul lui era mai puțin direct În indiferența sa: trase zgomotos aer pe nas, Își ridică pe jumătate umerii de mărimea unui umeraș și mormăi lipsit de entuziasm. Numără În tăcere cinci bancnote de o sută de mărci dintr-un rulou din manșeta de la mâna-i osoasă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pământ, cu conținutul scos și apoi pus la loc după o nouă ordine, astfel Încât lucrurile să nu mai fie la Îndemână sau să pară c-ar fi fost locul lor acolo. Treptat, sentimentul meu de nerăbdare s-a tocit de indiferența celorlalți. Foștii colegi ai lui Inge de la ziar au ridicat din umeri și au spus că, de fapt, nu o cunoscuseră chiar atât de bine. Vecinii au clătinat din capete și au sugerat că trebuie să ai o atitudine filosofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Început să scriu o nuvelă. Mergea bine. Din când În când ieșeam, Îmi cumpăram pâine și roșii, dormeam câteva ore și mă Întorceam la nuvela mea”. Urmau considerațiile de mare finețe ale criticului și concluzia: „Liniștea aceasta e miraculoasă. Oanume indiferență a eroului În planul empiric și chiar față de evenimente care pe alții Îi sperie, atitudinea sa de spectator curios, foarte curios, dar de spectator, totuși, Își are aceeași sursă ca liniștea interioară atunci când ființa sa fiziologică e primejduită: certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care a de-mascat monstrul orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate și totuși Însetate de credință și adevăr. Este În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
timp, de inconștientă Întoarcere din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan Sontag, care scrisese printre primii În America despre Cioran, observa că el a practicat „a new kind of philosophizing: personal, aphoristic, lyrical, anti-systematic”1. Urma un citat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
preocupați de esențial. Preoții afabili, concentrați. Capitalismul modern”. Și-apoi, după câțiva pași: „Banul guvernează. Nu trebuie să-ți clădești «peretele despărțitor», ca În povestirea ta. Societatea are grijă de asta. Împotriva indiscreției te mai poți apăra, nu și Împotriva indiferenței”. Și după alți câțiva pași: „Industria cea mai importantă este cea a ambalajelor. Ambalajul, mai important decât conținutul. Reclama, ambalajul, prezentarea, cosmetica guvernează trocul. Cerere-ofertă! Atent manipulate. Competiție, eficiență, simplificare, profit. Și Înainte de toate: ambalajul!”. Aveam să Învăț În deceniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ororii. „Era ars, consumat”, spune Iudit. „Rezistența se spulberase, Întreaga lume Îi era deschisă. Și era sătul să-și mai caute noi Închisori.” Nici Keseru nu și-a vândut sufletul. În una din acele camere oficiale „unde se densifică toată indiferența lumii”, Keseru refuză să devină informator al poliției comuniste În schimbul eliberării și a „umbrei” de normalitate pe care opresorii i-o promit. El așteaptă, crispat, tortura. Diavolii improvizați, Îngăduitori sau neglijenți (ca atâția dintre confrații lor În scrisul lui Kertész
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
virtute, agresată din toate părțile, rămâne un măreț exemplu de rezistență. Desigur, nu aș râvni să devin membru al acestui ghetto pentru a fi circumcis, dar exemplul, ca metaforă, este fascinant. Am Încercat să scrutez acest tip de izolare sau indiferență, fără a renunța la valorile mele occidentale liberale. Ar fi imposibil de transformat această rezistență În ideologie. Nu poți construi pe ea o ideologie. Nici pe Kafka nu poți construi ideologie. La venirea lui Napoleon În Italia, consulul acestuia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
parte, își strigă singură. Inima ei refuză să-l dea uitării pe Mao. Îi zic să nu vină niciodată la mine, însă îl aștept în fiecare zi. Îi trimit invitații folosindu-mă de tot felul de pretexte. Atunci când vine, arăt indiferență. Fie îi pun pe seervitori să facă ordine în cameră, fie îmi iau apratul de fotografiat și ies în grădină să fac poze la trandafiri. Tânjesc să rămână, însă îi fac vizitele groaznice. Vreau ca el să termine relația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cântece se numește „Nu voi fi fericit dacă nu cânt”. Este o relație ciudată. Are intensitatea unei relații între îndrăgostiți. Ca să-l aibă alături de ea, îl avansează ca noul șef al Biroului Cultural. Însă el refuză oferta și își exprimă indiferența față de politică. Ea ia asta ca pe un afront personal, crede că el o privește de sus. El o contrazice, încercând să își dovedească loialitatea. Pentru a o impresiona, creează și mai multe lucrări. Își pune amprenta pe toate operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din palme și să credem, căpitanii industriei vor avea grijă de noi. Era recunoscător pentru întrerupere - furia ei îndreptățită față de înșelăciunea corporatistă. Avea dreptate să nu ia în seamă spaimele lui personale. Și totuși pe undeva se simțea ofensat de indiferența ei, de faptul că trecuse pe locul doi în fața unor escroci corporatiști. Se simțea ofensat că temperamentul ei n-o lăsa să se cutremure în fața judecăților bruște, sumare împotriva lui. Începu să-și verifice evaluările de pe Amazon de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care era deja atât de tulburată. Țara mirării nu apăru în nici un top de sfârșit de an, în afară de cele cu realizări suspecte. Pentru Weber, dispariția ei rapidă era aproape o ușurare - nu supraviețuise nici o dovadă. Sylvie îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât să-l întristeze. Într-o seară de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta uitase să mai coboare pe horn. Ea râse. — Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta - nici una din acțiunile ei nu părea să fie motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău? A dat din umeri. Cred că da, a spus cu indiferență. Asta a fost tot. Am băgat mâna în geantă și am scos un plic maro, plin, pe care i l-am pus pe masă. S-a uitat curioasă la mine și a deschis plicul. I-a trebuit un moment să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din țară...? Sta așezat pe pervaz. Cu mâna stângă număra într-un joc nesfârșit nodurile unui șnur negru cu ciucuri împletiți, în timp ce privirile îi rătăceau prin grădina micului palat voievodal. Ce nu știa Bălăceanu era că Brâncoveanu nu doar afișa indiferența, ci și-o impunea în mod sincer. Era hotărât să-i convingă prin atitudinea lui pe unchii săi, înțelepții Cantacuzini, că nu este momentul unor dispute pentru moșteniri, oricât de însemnate ar fi acestea. Se uita la cei doi piersici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le fac alții - și nu pățesc nimic! Cât despre remușcări, nici pomeneală! Răul cauzat unei ființe neajutorate îi face să zâmbească. Doamne sfinte, le înseninează ziua! Minciună, intrigi, mituiri, hoții - jaful, doctore, toate astea se comit cu sânge rece. Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fac alții - și nu pățesc nimic! Cât despre remușcări, nici pomeneală! Răul cauzat unei ființe neajutorate îi face să zâmbească. Doamne sfinte, le înseninează ziua! Minciună, intrigi, mituiri, hoții - jaful, doctore, toate astea se comit cu sânge rece. Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
infracțiuni în țările europene. Fenomenul infracționalității s-a manifestat în toate țările, în care indivizi au ucis în serie, sau simultan, mai mulți oameni, cu pistoale sau cu alte arme: albe sau otrăvuri (în sectele religioase), brusc sau lent. Această indiferență, față de educația tuturor membrilor societății, este o sabie cu două tăișuri, face imposibilă și viața înaltei societăți conducătoare. După 1989, s-a câștigat LIBERTATEA: FIECARE ESTE LIBER ȘI TREBUIE SĂ-ȘI POARTE SINGUR DE GRIJĂ, nemaifiind apărat de nimeni. Poliția
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din același amestec noroios, oricât ai vrea să te ții deoparte ca să nu superi pe nimeni, și mai ales pe fetița asta. Făcea pe distratul, pe indiferentul... Oricum, ea părea destul de conștientă de fizicul ei ca s-o lase rece indiferența vreunui bărbat. Și ce mai bărbat, Rafaele, de aproape patruzeci de ani și părând chiar mai bătrân, cam tăvălit și cam uzat, și bineînțeles că ei nu i-ar fi dat mâna să se mai încurce după tot ce pățise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic de statură, cu aer important. Se face că nu vede ofițerul român, dar Marius tratează cu indiferență gestul de indisciplină a subofițerului. De altfel, nu întâlnește pentru prima oară astfel de manifestări din partea aliatului german, în special la cadrele inferioare. Lasă grăbit în urmă forfota obositoare a bulevardului și cotește spre o stradă mai liniștită, cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
târziu, o comandă aspră pune coloana în mișcare. Mult în spate, un soldat tânăr șchioapătă cu greutate. Gărzile îl împing cu brutalitate. Neamțul încercă să dea explicații, să-i facă să înțeleagă, dar ochii oblici ai paznicilor îl privesc cu indiferență rece. Unul dintre ei îl lovește brutal cu piciorul, forțându-l să grăbească pasul. Coloana se topește în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine - aproape un copil. Dar sentimentele pentru copilul bolnav erau exagerate de toată forța pasiunii pentru femeia de până ieri. Prima parte a nopții am petrecut-o în cerdac, în dreptul geamului ei. Constelațiile se mutau pe cer cu stupida lor indiferență. Comparam, cu sentimentul unui regret sfâșietor, zilele trecute, când viața triumfa în ea, cu ziua de azi, când natura o aruncase la pământ, aproape strivită, aproape inertă. Imaginația, scăpată din frânele voinței, desfășura vertiginos faptele posibile, și care, din posibile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu avansează o idee materialistă. Originea noastră e privativă, deoarece ne tragem din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]