13,441 matches
-
pot induce boala doar în anumite circumstanțe, decât să poată fi demonstrată implicarea unui singur microb patogen. Există studii, care au stabilit conexiuni între infecțiile virale și exarcerbările din SM, iar studiile migrațiilor au demonstrat posibilitatea 52 implicării unor agenți infecțioși. Bolile demielinizante virale oferă exemple despre cum ar putea infecția virală să producă demielinizarea. PRATT E. și MARTIN R. (2002) susțin că demielinizarea este produsă printr-o infecție virală și afectarea directă a oligodendrocitelor. Analize recente neuropatologice ale leziunilor din
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
patternul de demielinizare, care se conturează pare a fi indus inițial prin perturbarea oligodendrocitelor. Autorii emit ipoteza că acesta ar fi rezultatul unei infecții cu un virus necunoscut, sau o afectare mediată de o toxină necunoscută și ea. Alte boli infecțioase, în care se produce demielinizarea sunt: panencefalita sclerozantă subacută, în care oligodendrocitele infectate viral sunt ținta afectărilor mediate imun, encefalomielita demielinizantă postinfecțioasă, în care demielinizarea este mai degrabă produsă de un răspuns imun împotriva mielinei, indus de virusurile rujeolei, varicelei
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
înțeles pregătește scena pentru SM. Infecțiile, probabil acționează ca agenți de boală, deși infecția continuă activă neurală sau extraneurală nu a fost eliminată ca factor de boală, la anumiți pacienți. Se crede, deși nu s-a dovedit, că reactivitatea agentului infecțios la componenta mielină inițiază SM, la indivizi vulnerabili 57 genetic. Două tipuri de mecanisme pot fi implicate: unul intermolecular și unul intramolecular, în dezvoltarea atacului imun (VANDERLUGT C. L. și colab., 2002). Acest lucru extinde atacul imun și intensifică și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din animale. Rămâne ca și Imuranul să fie încercat cu mai mult curaj în tratarea SM, respectând un dozaj și o durată de tratament la care să nu apară unele efecte secundare întâlnite la animalele noastre de experiență (accentuarea procesului infecțios la nivelul plăgilor create la locul inoculării amestecului encefalitogen). 2. Modificările histomorfologice caracteristice EAE la câine Studiind preparatele obținute de la cei 10 câini din lotul A, sacrificați după îmbolnăvire, am observat că principalele etape de dezvoltare ale modificărilor histo-morfologice în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la câine, de unde se poate concluziona fondul alergic al ambelor boli. g. Imuranul oferă o bună protecție în EAE la câine, ameliorând-o, unerori până la dispariția simptomelor clinice de boală. Subliniem că în timpul tratamentului cu Imuran am constatat accentuarea procesului infecțios la nivelul plăgilor create la locul inoculării amestecului encefalitogen. Acestea s-au suprainfectat mai mult ca la animalele netratate cu acest medicament. Prin urmare, Imuranul trebuie administrat în cure scurte și combinat cu medicamente stimulatoare ale hematopoezei. Rămâne ca Imuranul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
partea atinsă o dilatare paradoxală a pupilei luminate, căci această pupilă se găsea în momentul precedent în mioză mai strânsă, în timpul răspunsului ei consensual. Nevrita optică nu înseamnă neaparat diagnostic de SM, pentru că ea poate fi și secundară unor factori infecțioși sau carențiali. Atunci când ea recidivează sau este însoțită și de alte semne neurologice minore, poate fi considerată ca un simptom sau o formă clinică a SM. În ansamblul manifestărilor oftalmologice ale SM, nevrita optică nu este singura manifestare. Sunt descrise
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și extra medulare, siringomielia sau siringobulbia, miopatiile de toate tipurile (vasculare, vertebrale, paraneoplazice, carențiale); scleroza laterală amiotrofică, tumori de fosă cerebrală posterioară, encefalita de trunchi sau rombencefalitele, atacurile ischemice cerebrale mai ales cele vertebro-bazilare și diferitele tipuri de nevrite optice (infecțioase, toxice, ereditare). Noi considerăm că o grupă specială de boli cu care trebuie făcut diagnosticul diferențial al SM încă de la debutul ei, dacă se poate, este grupa celorlalte boli considerate demielinizante. În această grupă, POPOVICIU și colaboratorii (1975) include neuromielita
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
respectiv de Balo. POPOVICIU și colaboratorii (1975) atrag atenția că debutul unei SM poate fi confundată cu encefalomielita diseminată acută, o formă pe care autorii de mai sus o tratează ca o entitate clinică separată. Debutează brutal printr-o stare infecțioasă febrilă, instalându-se în scurt timp femomenele mielitice, însoțite de cele mai multe ori de simptome cerebelo-ponto-bulbare și uneori de un episod confuzional. Evoluția poate fi letală, sau după un stadiu acut poate să evolueze cronic cu un tablou asemănător SM, de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pentru evaluarea psihologică și cognitivă, evaluarea funcției vizuale, evaluarea tulburărilor de sensibilitate subiective, etc. În evoluția unei SM, de mare importanță este studiul factorilor care precipită sau agravează boala. După STAMATOIU și colaboratorii (1989), aceștia ar fi factorii alergizanți, boli infecțioase intercurente, unele vaccinări, intervenții chirurgicale, traumatisme fizice, stressul psihic și factori climaterici, dintre care expunerile îndelungate la soare, și curele balneare termale intensive, sunt de subliniat. În ultima perioadă, studiul formelor benigne ale SM preocupă tot mai mulți cercetători și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a comunicat o rărire a puseelor. Imunostimulare s-a făcut și cu factorul de transfer. Aceasta este o substanță extrasă din limfocitele circulante, ce poate transfera, prin injectare la o altă persoană, imunitatea mediată celular față de virusul sau alți agenți infecțioși și față de care donatorul este imun. Studiile efectuate cu factorul de transfer (fracțiune limfocitară subcelulară) nu s-au dovedit a avea un efect semnificativ. Se încearcă studii cu transfer de limfocite. Transferul de limfocite sanguine se face de la indivizi sănătoși
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
prima determinare înainte de tratament 267 2. Cardiopatii cu scăderea FEVS, infarct miocardic, insuficiență cardiacă, HTA 3. Asocierea cu medicație cardiotoxică (neuroleptice, litiu, antidepresive) 4. Neutropenie mai mică de 1.500/ml, trombocitopenie mai mică de 150.000/ml 5. Stări infecțioase 6. Tratamente anterioare cu Novantrone cu o doză cumulată peste 140 mg 7. Sarcina și alăptarea C. Analizând efectele adverse și contraindicațiile s-a ajuns la stabilirea schemei terapeutice folosite în SM. Astfel, doza totală administrată nu trebuie să depășească
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sau pentru versiuni ușor diferite de autoantigene, care sunt țintite de celulele T patogene. O metodologie de a induce toleranța vizează generarea de celule T reglatoare, care recunosc și șterg sau suprimă celulele T patogene. Analog cu vaccinarea împotriva agenților infecțioși, acest lucru poate fi teoretic obținut prin imunizarea directă cu celule T patogene. În acest stadiu, celulele T specifice pentru una din componentele majore din mielină și autogene candidate în SM, proteina de bază din mielină (proteina bazică mielinică), poate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
plurifactoriale, a genezei neoplaziilor, în care căutarea factorilor etiopatogenici să fie pusă pe talgerul unei balanțe, pe celălalt fiind așezate, rând pe rând, descoperirile legate de răspunsul celular și al populațiilor celulare la atacul factorilor etiopatogenici fizici, chimici, toxici sau infecțioși. Iar când zicem „populații celulare“, nu ne referim doar la descendenții supraviețuitori ai celulelor afectate, ci și la participarea la procesul proliferativ sau, dimpotrivă, la inhibarea respectivului proces, a unor celule specializate, precum cele ale sistemului imunitar. În cele ce
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prismă istorică: a) elaborarea, între 1840 și 1900 a primelor ipoteze cu iz științific privind natura și cauzele bolii b) descoperirea și definirea, după 1900, a unor factori etiopatogenici implicați în carcinogeneză: teoriile care implică factorii fizici, chimici, patoereditari și infecțioși în respectivul proces; c) drumul către o teorie edificatoare, plurifactorială și pluri stadială a carcinogenezei (după 1980). Evident, în expunerea noastră nu vom ține seama de o cronologie dogmatică, deoarece descoperirile legate de factori carcinogeni nu numai că se integrează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de la o multitudine de descoperiri care au dat un net câștig de cauză teoriei celulare a cancerului. Aportul geneticii celulare și moleculare la înțelegerea mecanismelor carcinogenezei Indiferent de natura factorilor care acționează în sens carcinogen asupra celulelor (fizici, chimici, ereditari, infecțioși etc.), în respectivul proces este implicat genomul celular, mai exact, modificări ale acestuia. În acest sens, întreaga istorie a geneticii celulare este implicit legată nu numai de cunoașterea multiplicării normale a celulei vii, ci și de deviațiile patologice ale materialului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
istoria celor patru viziuni asupra carcinogenezei Din cele expuse mai înainte, reiese că în primele 3-4 decenii ale secolului XX se înfruntau deja trei teorii etiologice asupra oncogenezei: a) carcinogeneza cu factori chimici; b) carcinogeneza cu factori fizici; c) carcinogeneza infecțioasă. Cum se observă, toate aceste trei teorii puneau în prim-planul atenției factorul cauzal-declanșator al neoplaziilor și nu se preocupau decât tangențial (citește insuficient) de evenimentele care se produc în structura și funcțiunile „țintei“, respectiv în celula agresată și în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
funcțiunile „țintei“, respectiv în celula agresată și în organism - privit ca un tot unitar susceptibil. Abia după 1970, cercetătorii au restabilit echilibrul aprecierilor asupra procesului carcinogenetic, dând importanța cuvenită atât etiologiei cât și efectelor produse de factorii carcinogeni (fizici, chimici, infecțioși) asupra diferitelor componente ale celulei, agresată de aceștia. Pornită încă din 1902, o a patra viziune asupra carcinogenezei, teoria cromozomială Boveri-Sutton se va dezvolta folosind din plin cuceririle geneticii celulare și ulterior (după 1965) moleculare. Respectiva teorie se va transforma
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
efectul acestora asupra celulei, în special asupra materialului genetic al acesteia. În cele ce urmează, vom trece sumar în revistă ideile și realizările experimentale pe care se sprijină atât cele trei teorii care se referă la etiologie (fizică, chimică și infecțioasă) cât și cuceririle care dau pașaport de veridicitate teoriilor integrative (cauză-efect), respectiv teoriei cromozomiale și urmașei sale directe, oncogenetica. 1.2.1. Carcinogeneza cu factori fizici Așa cum se știe, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, câteva descoperiri remarcabile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aparținându-i termenul de hepatom. Așa cum se știe, ulterior, cercetările dedicate carcinogenezei chimice au dus la descoperirea a sute de substanțe cu acest rol, metodologia de cercetare generând modele valabile care au putut fi extrapolate și în studiile de carcinogeneză infecțioasă. 1.2.3. Teoria etiologiei infecțioase a neoplaziilor După acest mic elogiu al împăcării ideatice definitive între teoriile umorale și cele celulare ale carcinogenezei, e timpul să stabilim care este ponderea infecției cu virusuri oncogene în acest proces. Ideea naturii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se știe, ulterior, cercetările dedicate carcinogenezei chimice au dus la descoperirea a sute de substanțe cu acest rol, metodologia de cercetare generând modele valabile care au putut fi extrapolate și în studiile de carcinogeneză infecțioasă. 1.2.3. Teoria etiologiei infecțioase a neoplaziilor După acest mic elogiu al împăcării ideatice definitive între teoriile umorale și cele celulare ale carcinogenezei, e timpul să stabilim care este ponderea infecției cu virusuri oncogene în acest proces. Ideea naturii contagioase a cancerelor își are rădăcinile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pacient la însoțitor ș.a.m.d. Odată cu dezvoltarea generală a științelor biomedicale în secolul XIX, a fost posibilă aplicarea metodelor de cercetare și în domeniul cancerelor. Astfel, au fost efectuate studii extensive, îndeosebi anatomo-clinice, bacteriologice și parazito logice, privind etiologia infecțioasă a neoplaziilor. Odată cu descoperirile capitale ale lui Pasteur și Koch, ideea originii infecțioase a cancerului a renăscut pe o nouă bază, plauzibilă și modernizată. 1.2.3.1. Etiologia bacteriană și parazitară La sfârșitul secolului XIX și primele decenii ale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
secolul XIX, a fost posibilă aplicarea metodelor de cercetare și în domeniul cancerelor. Astfel, au fost efectuate studii extensive, îndeosebi anatomo-clinice, bacteriologice și parazito logice, privind etiologia infecțioasă a neoplaziilor. Odată cu descoperirile capitale ale lui Pasteur și Koch, ideea originii infecțioase a cancerului a renăscut pe o nouă bază, plauzibilă și modernizată. 1.2.3.1. Etiologia bacteriană și parazitară La sfârșitul secolului XIX și primele decenii ale secolului XX, au fost incriminați ca agenți cauzatori ai unor cancere diferite bacterii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Andreas Grib Fibiger (1867-1928), profesor de anatomie pa tologică la Copenhaga, care a susținut, evident eronat, că protozoarul numit de el Spiroptera carcinoma ar produce cancer la șoareci și șobolani. Infirmarea ulterioară a produs o mare decepție. Încrederea în etiologia infecțioasă a neoplaziilor a intrat într-o eclipsă și în urma descoperirii carcinogenezei chimice, respectiv reușita producerii de carci noame cu celule scuamoase, prin badijonarea repetată a urechii de iepure cu gudroane. Înainte de a trece în revistă implicarea unor virusuri în oncogeneză
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
apărut până în 1990 fantezistă, a găsit o confirmare în acțiunea iritativ-oncogenă a lui Helicobacter pylori. Helicobacter pylori infectează mucoasa stomacului și a duodenului. Denumirea provine de la forma de helix, formă care se pare că este responsabilă de adaptabilitatea și capacitatea infecțioasă în mediul puternic acid de la nivelul stomacului. Bacteria a fost identificată însă încă din anul 1875 de către savanți germani, dar nu a putut fi cultivată în condiții de laborator. Primii care au studiat-o au fost doctorii Giulio Bizzozero și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1851-1931) descoperea și el un contagium fluidum care trecea prin filtrele bac teriologice cunoscute, astfel că filtratul putea fi testat pentru infectivitate. În Germania, Fr. Löffler, Frosch și Schütz descopereau prin aceeași metodologie a ultrafil trării primul virus animal: agentul infecțios al febrei aftoase a bovinelor (1898). În sfârșit, în 1900, o echipă de bacteriologi americani (W. Reed, J. Caroll și J. Lazear) au anunțat descoperirea celui de al treilea virus, cel al febrei galbene. Metoda ultrafiltrării și implicit testarea infectivității
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]