6,831 matches
-
un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil și a orașului K? Negi faptul că, te-am ademenit până aici cu ajutorul Spectrului Prepelicarului? Negi faptul că, am croit o cale prin infinitele timpuri prezente și viitoruri potențiale pentru a face posibilă această întâlnire? îApoi, revenind la vocea lui normală:) De care din binecuvântările Domnului tău te lepezi? Vultur-în-Zbor a fost mișcat, dar nu s-a lăsat întru totul convins. A clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de lumi frumoase, o mie de universuri de explorat. Trandafirul îți permite să înveți, au spus formele și au dezvăluit o sută de științe noi și o sută de forme de artă noi, tot ce era mai bun în galaxiile infinite. Ai o singură viață, spuneau formele-gând. Cu Trandafirul poți să pătrunzi în mii și mii de alți oameni și să devii mii și mii de alți oameni, poți să trăiești o infinitate de vieți și să dobândești înțelepciunea și puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
căreia urma să-i Închine toată dragostea cu care Dumnezeu Îi Îmbătase inima. Uneori, Jacinta se Întreba dacă pacea aceea somnolentă care Îi devora zilele, noaptea aceea a conștiinței, era ceea ce unii numeau fericire și voia să creadă că, În infinita sa tăcere, Dumnezeu Îi răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903. Pe atunci, don Ricardo Aldaya achiziționase deja casa de pe bulevardul Tibidabo, acea vilă despre care colegii ei servitori erau Încredințați că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce oră trece ultimul autobuz? l-am Întrebat pe șofer Înainte să cobor. — La patru și jumătate. Șoferul mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mele. Îmi dăruia afecțiunea și devotamentul său fără să-mi ceară În schimb nimic altceva decît compania și, poate, discreția mea. Nu auzeam de pe buzele lui nici un reproș, nici un regret. Cu timpul, am Început să simt pentru el o tandrețe infinită, dincolo de prietenia care ne unise și de compasiunea care, mai apoi, ne condamnase. Miquel deschisese, pe numele meu, un cont de economii, unde depunea aproape toate veniturile pe care le obținea scriind la ziare. Niciodată nu spunea nu cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găsească ceea ce căuta, salvarea fiului său și a lui Însuși, pe urmele unei fete de care nimeni nu-și mai amintea și nu știa nimic. „De cîte suflete pierdute ai nevoie, Doamne, ca să-ți astîmperi pofta?“, Întreba pălărierul. Dumnezeu, În infinita sa tăcere, Îl privea fără să clipească. — N-o găsesc, Julián... Îți jur că... — N-ai nici o grijă, tată. Asta e treaba mea. Dumneata m-ai ajutat cît ai putut. În acea noapte, Julián a ieșit În sfîrșit În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o mașină neagră, parcată În fața grilajului de la intrare. Am recunoscut automobilul locotenentului Palacios. Jarul unei țigări În Întuneric Îi trăda prezența la volan. M-am Întors tiptil pînă la scară și am coborît treaptă cu treaptă, pășind cu o precauție infinită. M-am oprit la jumătatea traseului și am scrutat bezna ce inunda parterul. CÎnd venise, Fumero lăsase ușa de la intrarea principală deschisă. VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
În casă. Preceptele lui Benedict aveau la bază o percepție filozofico-materialistă asupra lumii. Rațiunea sa pornea Însă nu de la văz, ci de la miros, pipăit și, bineînțeles, auz. După concepția vecinului lui Oliver, În univers nu exista decât o singură substanță, infinită În esența ei, pe care el o numea Dumnezeu. Uneori Dumnezeul lui Spinoza mirosea a carne prăjită cu mujdei de usturoi și atunci Spinoza saliva. Dumnezeu avea un număr infinit de Însușiri esențiale, manifestându-se prin urlet și sfârâituri. Urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Oliver, În univers nu exista decât o singură substanță, infinită În esența ei, pe care el o numea Dumnezeu. Uneori Dumnezeul lui Spinoza mirosea a carne prăjită cu mujdei de usturoi și atunci Spinoza saliva. Dumnezeu avea un număr infinit de Însușiri esențiale, manifestându-se prin urlet și sfârâituri. Urletul unea oamenii și lucrurile Între ele, făcându-le dependente unele de altele. Uneori universul era străbătut de voci sau pași străini, care perturbau buna ordine ce fusese constituită de la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fel...” Picoloul făcu o față mirată. „Dar eu nu mă Închin”, răspunse el. „Și bine faci, tinere”, replică vesel Satanovski. „Dacă ai gândi, l-ai vedea pe Dumnezeu nu ca pe un cerc circumscris sieși, cu rază zero și suprafața infinită, sau poate invers, ci ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de cârpe deschisese ușa și Îi făcea semn de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă din sticla ce părea că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
înțelegerea matricii energetice a cosmosului; Câștigarea unei înțelegeri superioare asupra existenței noastre ca ființe umane pe pământ și în Univers; Entuziasmul generat de explorarea a ceva fantastic, inedit, mai presus de orice imaginație; Explorarea pas cu pas și înțelegerea potențialităților infinite ale Universului Multidimensional în care existăm; Descoperirea adevărului prin propriile forțe, fără a ține cont de convingerile și credințele de multe ori limitatoare și constrângătoare; Conștientizarea faptului că suntem ființe de lumină cu infinite posibilități și resurse de dezvoltare; Dscoperirea
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
pas cu pas și înțelegerea potențialităților infinite ale Universului Multidimensional în care existăm; Descoperirea adevărului prin propriile forțe, fără a ține cont de convingerile și credințele de multe ori limitatoare și constrângătoare; Conștientizarea faptului că suntem ființe de lumină cu infinite posibilități și resurse de dezvoltare; Dscoperirea lui "a ști" în loc de "a crede și a nu cerceta"; Deslușirea tuturor misterelor ce se ascund în spatele anumitor întâmplări din viața noastră ce nu nu le putem explica prin metode convenționale; Vom afla prin
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dintre care puteai să alegi: New York, Los Angeles, Miami și Hamptons, dar existau și liste mai mici și mai puțin complete pentru câteva zeci de alte orașe din America și pentru Încă vreo două din străinătate. Criteriile de căutare păreau infinite. În colțul din stânga sus erau Înșirate, aparent fără vreo ordine anume: Artă, Literatură, Producție de film, Ziare, Modă, Case de discuri, Social, Social - tineri, Elite media, Finanțe, Reviste, Arhitectură, Comerț, Altele. —Tastezi doar categoriile de oameni pe care-i cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Puțini, vreo doi ani. Până a venit Celibidache. A deschis stagiunea la celebrul teatru Colon. Toată scena era împodobită cu flori roșii și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului, m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Am stat la o coadă imensă de oameni care așteptau și ei să le vină rândul. Când am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Tânărul tăcuse. Nu știa. Ce putea, oare, să reflecte o oglindă? Ce altceva decât lumea din fața ei? Ce altceva decât frumusețea ei sau amenințarea pe care o putea ea ascunde? Ce altceva putea fi o oglindă, dacă nu o repetare infinită de spații fără viață? - O oglindă, continuase Midori, reflectă adevărul. Conținutul inimii și al conștiinței. Chipul pe care ea ți-l restituie e mult mai profund decât crezi. Trebuie doar să Înveți să-l privești. Oglinda nu este reflectarea, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să văd că ești În viață, căpitane... spuse comandandul spahiilor, așezându-se pe un scaun lângă patul lui. Medicul spune că e un adevărat miracol. Conform științei medicale, trebuia să fii demult la picioarele lui Alah. Dar poate că, În infinita lui Înțelepciune, Alah te-a cruțat de moartea prin săgeată ca să te păstreze pentru moartea sub fierul roșu. Știm amândoi că va trebui să vorbești. Știm amândoi că n-o vei face. Și mai știm amândoi că vei suferi dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre prada care zăcea În zăpadă devenea o cavalcadă de cavalerie. Parcă nu mai erau lupi, ci cai. Apoi Își simți brațul smuls din umăr și o undă de fericire Îl străbătu. Era sfârșitul. Era eliberarea. O eliberare albă și infinită, În jocul de Îngeri ai fulgilor de nea. 12. LUMINA Erina nu știa de unde avusese atâta putere Încât să-l ridice din zăpadă până pe coama calului. Dar știa că e el. Știuse de la Început, de când bătrâna aceea venise la focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape zâmbind. Iar războinicii din jurul lui Înțeleseseră, brusc, că acel zâmbet nu era o Întâmplare. Ismail găsise, Într-un fel, perfecțiunea. Găsise ceea ce, poate, căutase de-a lungul atâtor confruntări sângeroase. Moartea perfectă. Străfulgerarea care nu aduce durere, ci doar infinita bucurie a neființei. Căzuse pentru ca ei, ceilalți, să Înțeleagă. - Încetați lupta! se auzi o poruncă. - Încetați lupta! se auzi, din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răcoros al primăverii târzii și mirosul Îmbătător de cireș În floare. Afară adia un vânt ușor dinspre miazăzi. Cerul era senin, iar Carul Mare se opintea, ca În fiecare noapte, să răstoarne netrebnicia lumii, aducând În locu-i liniștea și frumusețea infinită a depărtărilor. Ușa se deschise fără zgomot. Voievodul se Întoarse și Îl pofti pe căpitanul Pietro să se așeze Într-unul din jilțurile care Înconjurau masa largă, de stejar, pe care se afla un vraf de hărți. Se așeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moarte În jur, dar parcă un stăvilar care rezistase vreme de optsprezece ani căzuse și acum se pomenea covârșit de o bucurie imensă, dincolo de tot ceea ce putea simți un om cu puținătatea lui față de frământarea de ocean a unei bucurii infinite... - Fratele meu... șopti, fără să se poată desprinde, strângându-l cu toată forța la piept, ca și cum i-ar fi fost teamă că totul e doar o iluzie și că făptura aceea de fum, Umbra, se va risipi. - Fratele meu... auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știe nimic, se află În derulare o misiune secretă. Căpitanul Cosmin Oană pare ușor neliniștit. Fac o plimbare pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o perpetuă cucerire. Văd pescari aruncând plase. Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
descoperea că realitatea era diametral opusă față de tot ce gândea și reprezenta Andrew. Siguranța lui, cândva atât de atragătoare, părea acum îndrăzneală copilărească. Cum cuteza? Cum putuse să-și pună tichia de bufon și puritatea lui frumos mirositoare înaintea misterelor infinite ale universului? Pe măsură ce mica lor constelație se destrăma, Andrew, împins de forțe opuse, începu să vorbească de știință și religie rațională și de superioritatea minții europene asupra celei asiatice. Când au avut bani destui pentru o vacanță, băieții au constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]