6,119 matches
-
o distincție funcțională între "forma dialogată" și "dialogism", prima fiind proprie dezbaterii filosofice autentice, în care se confruntă două moduri de a gândi (dialogurile socratice ar fi modelul), iar a doua reprezentând o dimensiune a textului polemic în care emergența interlocutorilor ar funcționa ca un artificiu al scriiturii, destinat să pună în relief discursul autorului. 2.6.2. Discursul argumentativ. Fiind un discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea oricărei polemici. Definită ca "act discursiv orientat către interlocutor(i)", argumentarea presupune implicit sau explicit o intenție polemică alături de o dimensiune ilocutorie a cărei ambivalență este asigurată de cuplul susținere-respingere. Teoria argumentării subliniază trăsăturile derivate din caracterul polemic al argumentării: autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
opinabile (convingerea, considerația, părerea nedecisă, contestarea)62. Constantin Sălăvăstru constată că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța opinabilă a intervenției argumentative polemice este favorizată de parcurgerea gradată a modalităților opinabile de la inferior la superior". Aceasă concluzie vizează strategia de influențare a atitudinii interlocutorului care ar putea, gradat, să treacă de la contestarea tezei locutorului la o părere nedecisă și, eventual, la un acord. În comunicarea cotidiană acest lucru e perfect valabil, însă în polemica literară eficiența argumentării se încadrează în cu totul alți parametri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversarul care este manipulat pragmatic" și care se întemeiază în baza unei "verosimilități doxale"67 între actanții comunicării. În această a doua ipostază, ad personam este un caz particular al lui ad hominem, referindu-se numai la "doxa admisă de interlocutor" care se opune "doxei raționale admisă de auditoriul universal". Prin urmare, argumentul ad hominem dobândește, în polemica literară, un statut privilegiat, fiind raportat în mod direct la notorietatea adversarului, fără a echivala cu suburbanul atac la persoană. Pe de o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caracterizării hiberbolice trimite, iarăși, la stilul ironic arghezian, bazat pe acumulare, întâlnit, mai ales, în polemica antiiorghistă. Până la final, regimul ficțional al apologului suspendă orice legătură directă cu sensul veritabil. Chiar și retoricul uz al prozopopeei, prin care cititorul, ca interlocutor virtual, ar solicita, în manieră socratică, din partea autorului, un răspuns concis la întrebarea " Ce este un intelectual?", nu face decât să justifice, abil, introducerea definiției polemice, aici pseudoargument cu pretenții științifice: "Omul care disprețuiește orice ocupație de imediată utilitate și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unghi, textele polemice ale celor doi par marcate de un paralelism ideatic ireconciliabil, pentru că fiecare caută, mai întâi, să-și statueze public propria imagine și, totodată, să o discrediteze pe cea a adversarului său. În realitatea intradiscursivă, personajele (locutorul și interlocutorii asimilați proiecției sale) intră într-o opoziție manifestă, inegală, de vreme ce autorul real distribuie rolurile de erou vs. antierou într-o reprezentare pe care o manipulează după bunul său plac; în realitatea interdiscursivă, percepția opoziției centrale ține exclusiv de participarea publicului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au nevoie de nicio explicație suplimentară din partea polemistului. Miza acestui parteneriat crește semnificativ ori de câte ori polemistul trece, prin subjecție, în registrul adresării directe și/sau imperative: "i-auziți", "ascultați", "observați", "examinați", "dacă vă uitați bine, veți vedea" etc. Aici, distanța dintre interlocutori (polemist și public) se reduce semnificativ, în sensul unei abordări directe, ca expresie a unei complicități solicitate fără echivoc. Prin plasarea pe un palier comun cu lectorul său, polemistul execută simultan o mișcare de distanțare în raport cu adversarul perceput, în această
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
multele chipuri ale lumii acesteia. La nivelul reprezentării, ierarhiile divine sunt prima întruchipare a legăturii descrise ca manifestare a prezenței divine. Această legătură nu poartă trăsăturile unei relații obișnuite: legătura presupusă de dimensiunea religioasă trimite la o relație în care „interlocutorul“, „partenerul“, „celălalt“ nu este o ființă ori un lucru din sfera mundanului, ci o prezență dincolo de înfățișările cunoscute nouă, care însă poate lua orice înfățișare, manifestându se pentru noi în forme(le) vizibile. Această particularitate a relației naște religiosul ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înfățișate ca obstacole în cadrul oricărei tradiții religioase care expune sau teoretizează parcurgerea treptelor. IV.2 Despre persoană Pe aceeași linie se înscrie tendința de a antropomorfiza, oferind Unului chipurile, modurile și atributele persoanei. Ca oameni, dorința de a avea un interlocutor asemenea nouă este atât de pregnantă, încât ajungem să împrumutăm în mod eronat Unului atribute umane ori umanizante. Or, persoana întrupată sau întruchipată pentru noi ca mijlocitor către Unul nu poate fi redusă la înțelesurile și sensurile comune ale persoanei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dezvăluirii propriei legături este apologetic și ideologizant. Legătura proprie nu poate fi „prezentată“ ori expusă asemenea unui obiect de preț, cu sau fără aroganță, la fel cum nu poate fi nici „transferată“ decât printr-o falsă și artificială asumare a interlocutorului. Un adevărat teolog sau maestru spiritual (dacă avem în vedere alte tipuri de religiozitate decât cele exprimate prin religiile abrahamice) nu transferă propria legătură învățăcelului ori discipolului, ci îlajută pe acesta să intre în legătură, urmându-și calea proprie. Numai
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
calea științifică de construcție a demersului de cercetare. Întotdeauna ne întrebăm dacă întrebarea pusă permite persoanei intervievate să se exprime, să ne expună fapte și opinii, chiar dacă situația de întâlnire în vederea cercetării nu corespunde întotdeauna cu modurile de gândire ale interlocutorilor. Contactele exploratorii pot fi mai numeroase sau reduse, nu există o rețetă (uneori pot fi contactate zece persoane, alteori două-trei cazuri investigate în profunzime pot aduce mai multă și mai consistentă informație decât zece cazuri abordate superficial). Contactul cu persoanele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cercetătorului; atitudinea cercetătorului este directivă; cercetătorul fixează o temă (convorbire de profunzime) sau mai multe (convorbire centrată); cercetătorul fixează o temă și construiește un ghid de convorbire directiv sau un chestionar auto-administrat; întrebări puține, deschise, formulări definitivate în contact cu interlocutorul; întrebări numeroase, formulate mai rigid, strict, prestabilite (întrebări deschise cu alegeri multiple, întrebări închise, scalate); convorbire centrată pe persoană; convorbire centrată pe problemă; libertate lăsată interlocutorului; libertate restrânsă lăsată interlocutorului; răspunsuri ample, bogate, complexe, se rețin nuanțe; răspunsuri scurte, precise
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
convorbire directiv sau un chestionar auto-administrat; întrebări puține, deschise, formulări definitivate în contact cu interlocutorul; întrebări numeroase, formulate mai rigid, strict, prestabilite (întrebări deschise cu alegeri multiple, întrebări închise, scalate); convorbire centrată pe persoană; convorbire centrată pe problemă; libertate lăsată interlocutorului; libertate restrânsă lăsată interlocutorului; răspunsuri ample, bogate, complexe, se rețin nuanțe; răspunsuri scurte, precise, limitate, dacă se poate fără nuanțe; se caută identificarea unui profil al persoanei, folosindu-ne de toate nuanțele formulărilor sale; urmărim cunoașterea în profunzime a reacțiilor
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
chestionar auto-administrat; întrebări puține, deschise, formulări definitivate în contact cu interlocutorul; întrebări numeroase, formulate mai rigid, strict, prestabilite (întrebări deschise cu alegeri multiple, întrebări închise, scalate); convorbire centrată pe persoană; convorbire centrată pe problemă; libertate lăsată interlocutorului; libertate restrânsă lăsată interlocutorului; răspunsuri ample, bogate, complexe, se rețin nuanțe; răspunsuri scurte, precise, limitate, dacă se poate fără nuanțe; se caută identificarea unui profil al persoanei, folosindu-ne de toate nuanțele formulărilor sale; urmărim cunoașterea în profunzime a reacțiilor sale la un număr
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
avem de cules informații despre nevoile, situațiile critice, problemele subiecților-pacienți investigați, ca și despre valorile, aspirațiile, prioritățile, starea de (dis)confort psihic etc., observarea comportamentului sau chestionarul nu sunt suficiente. Întreprindem atunci o activitate de (re)(de)structurare a experienței interlocutorului, fiindcă îl determinăm să distingă obiecte, evenimente, valori, reguli, obiective, resurse, mijloace, metode etc. pentru a afla, printr-o atitudine comprehensivă, ce se întâmplă în el... Convorbirea este un tip de comunicare aparte. Pe de o parte este suscitată, vrută
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
prin raportare la gândirea noastră, de a evalua cuvintele pronunțate în funcție de imaginea pe care ne-o facem despre cel care le pronunță. Rogers pretinde că tendința noastră de a judeca, de a evalua, obiceiul nostru de a aproba sau dezaproba interlocutorul constituie bariera cea mai puternică în calea comunicării. Cu cât un individ este mai implicat în credințele și sentimentele sale, cu atât este mai dificilă comunicarea cu ceilalți; se ajunge adesea la două idei, la două sentimente, la două judecăți
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
îndoială că este o tehnică a convorbirii, dar mai mult decât o tehnică, convorbirea este o artă. M. Grawitz, Méthodes des sciences sociales, Dalloz, Paris, 1990 Trebuie să fim capabili să culegem informații și din ce ar vrea să spună interlocutorul, din ce nu ar vrea, din intențiile, din reacțiile sale. Ascultarea înseamnă concret: • a lăsa interlocutorul să vorbească; • a-l stimula doar dacă e necesar; • a relansa convorbirea, a reformula, a clarifica; • a fi sensibil la emoții, la sentimente; • a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
artă. M. Grawitz, Méthodes des sciences sociales, Dalloz, Paris, 1990 Trebuie să fim capabili să culegem informații și din ce ar vrea să spună interlocutorul, din ce nu ar vrea, din intențiile, din reacțiile sale. Ascultarea înseamnă concret: • a lăsa interlocutorul să vorbească; • a-l stimula doar dacă e necesar; • a relansa convorbirea, a reformula, a clarifica; • a fi sensibil la emoții, la sentimente; • a fi vigilent la intențiile interlocutorului de a se eschiva etc. Ascultarea oamenilor nu este un lucru
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
vrea, din intențiile, din reacțiile sale. Ascultarea înseamnă concret: • a lăsa interlocutorul să vorbească; • a-l stimula doar dacă e necesar; • a relansa convorbirea, a reformula, a clarifica; • a fi sensibil la emoții, la sentimente; • a fi vigilent la intențiile interlocutorului de a se eschiva etc. Ascultarea oamenilor nu este un lucru ușor. Nu e vorba doar de a lăsa pe ceilalți să vorbească, nu este un proces pasiv, este nevoie de implicare într-o conversație și de atenție neprefăcută acordată
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de a se eschiva etc. Ascultarea oamenilor nu este un lucru ușor. Nu e vorba doar de a lăsa pe ceilalți să vorbească, nu este un proces pasiv, este nevoie de implicare într-o conversație și de atenție neprefăcută acordată interlocutorului. Nu vă prefaceți că sunteți interesați, acest lucru este remarcat și nu va avea efect benefic asupra cercetării. Trebuie sa fiți cu adevărat interesați de persoana cu care vorbiți. Arătați-vă curios față de tot ce vă spune. Arătați că vreți
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
tot ce vă spune. Arătați că vreți să știți totul de la ea. Sorbiți-i cuvintele! Admirați-o sincer! Adoptați o atitudine de deschidere și de curiozitate. Dacă o veți face, veți ajunge să puneți cu naturalețe întrebări interesante la care interlocutorul se va bucura să vă răspundă. Nu vă gândiți la voi, ci la cel care vă stă în față. Puneți-vă în locul lui: nu aveți nevoie de un confident, de un ascultător atent? Puneți-i întrebări deschise despre persoane pe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Unele mai mult, altele mai puțin ..., dar toate au ceva de spus. Să știti că fiecare persoană se află în centrul propriului său univers, și de aceea fiecare se cunoaște cel mai bine pe sine. Dacă doriți să deveniți un interlocutor strălucit într-o conversație așa cum o doriți, urmați acest sfat: începeți prin a tăcea, și învățați să ascultați. John Gumperz, Engager la conversation: introduction à la sociologie interactionnelle, Minuit, Paris, 1989. Trebuie să fim atenți la trăirile interlocutorului, să intrăm
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
deveniți un interlocutor strălucit într-o conversație așa cum o doriți, urmați acest sfat: începeți prin a tăcea, și învățați să ascultați. John Gumperz, Engager la conversation: introduction à la sociologie interactionnelle, Minuit, Paris, 1989. Trebuie să fim atenți la trăirile interlocutorului, să intrăm "în rezonanță" cu acesta, să fim atenți la registrul afectiv în care se desfășoară convorbirea (simpatie-antipatie), la registrul referențial (la ce persoane semnificative face interlocutorul referință?), la "câmpul de forțe" (există o reciprocitate a influențelor? nu este afectată
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
à la sociologie interactionnelle, Minuit, Paris, 1989. Trebuie să fim atenți la trăirile interlocutorului, să intrăm "în rezonanță" cu acesta, să fim atenți la registrul afectiv în care se desfășoară convorbirea (simpatie-antipatie), la registrul referențial (la ce persoane semnificative face interlocutorul referință?), la "câmpul de forțe" (există o reciprocitate a influențelor? nu este afectată libertatea unuia dintre interlocutori?). Fără să afectăm intenționalitatea convorbirii (emergența sinelui, efortul de "a se spune", de a se face înțeles), vom căuta să suscităm disponibilitatea și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
rezonanță" cu acesta, să fim atenți la registrul afectiv în care se desfășoară convorbirea (simpatie-antipatie), la registrul referențial (la ce persoane semnificative face interlocutorul referință?), la "câmpul de forțe" (există o reciprocitate a influențelor? nu este afectată libertatea unuia dintre interlocutori?). Fără să afectăm intenționalitatea convorbirii (emergența sinelui, efortul de "a se spune", de a se face înțeles), vom căuta să suscităm disponibilitatea și deschiderea celuilalt (făcându-l să-și învingă frica de relație, de a fi înțeles greșit, de a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]