4,572 matches
-
Irakul și nici Iranul, centre mari de conflict, nu sunt departe, după cum în jurul acestei mări se află celebrele conflicte înghețate din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno Karabah. "Înaintând" în Marea Neagră, România s-a trezit în mijlocul unui păienjeniș de interese, intrigi și conflicte pe care, cel puțin pe termen scurt și mediu, nimeni nu le poate concilia și rezolva. În plus, președintele Băsescu a făcut și câteva declarații care nu au ajutat deloc diplomația română în această chestiune, cum a fost
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de așa ceva. Politic, Ucraina este un butoi de pulbere, iar alegerile prezidențiale de anul acesta s-ar putea să aprindă fitilul. Rușii știu foarte bine acest lucru și pun gaz pe foc, dar nu gazul metan, ci pe cel al intrigii și amenințării economice. Să nu uităm nici puternica coloană a V-a rusească din Ucraina, concentrată îndeosebi la granița cu Rusia. Așa încât, ceea ce au semnat Putin și Timoșenko este doar un armistițiu destul de fragil. În al treilea rând, Rusia a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mereu de poezie și arta, dar niciodată ocolit de pizma oamenilor, de egoismul și intrigă lor. „Un caz care v-a dat de furcă? Îl provoacă reportera În interviul luat acestuia. Nu am să mă refer la cancanurile savuroase, la intrigă pitica și funcțiile ei, ci la un element care se stratifica În cariera: codoșul. Sfertodoct, imund, abulic și egoist. Un asemenea ins, În spectacolul sau decrepit, mi-a stat În cale peste 250 de zile, pe când predăm la o școală
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la izvoarele tragediei eline pentru a evidenția în felul său valorile perene ale Antichității. După cum declară în finalul prefeței la Thebaida, el închină astfel celor de mâine lucrări cu oameni de ieri și cu învățături din vecii vecilor (p. 139). Intriga simplă a tragediilor grecești nu-l mai satisface pe autorul modern care simte nevoia să complice și să îmbogățească acțiunea. În Prometeu, el reia materia din piesa lui Eschil Prometeu înlănțuit, singura secvență păstrată până astăzi dintr-un ciclu dramatic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și transformarea corului antic în două personaje vii, participând la acțiune (p. 251). Considerațiile sunt valabile și pentru Thebaida. Dramaturgul român recurge la un procedeu folosit încă din Antichitate de scriitorii latini care adaptau un model elin - contaminarea, adică îmbogățirea intrigii principale prin întrebuințarea unor elemente preluate dintr-o sursă secundară. Combinând un număr mare de opere dramatice eline, Victor Eftimiu complică excesiv firele narative. În Thebaida, el întrebuințează trei surse principale și două secundare pentru a oferi o variantă condensată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Din Fenicienele, el preia tentativa zadarnică a Iocastei de a-i împăca pe Eteokles și Polinikes, mediere a conflictului pe care o atribuie însă Antigonei ; din Rugătoarele, el împrumută considerațiile referitoare la opoziția dintre civilizația ateniană și barbaria tebană. Coerența intrigii țesute din atâtea fire diferite este asigurată de figura centrală a Antigonei, prezentă în toate momentele cheie ale acțiunii. Fidelitatea autorului român față de modelele sale variază în funcție de împrejurări. Uneori, el reproduce aproape exact replicile originale, de pildă când Antigona își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale Kasandrei, roaba troiană îndrăgită de Agamemnon (Troienele), personajul țăranului ales de Clitemnestra drept soț al Electrei, ca și subterfugiul tinerei de a-și înștiința mama că a născut, pentru a o atrage în cursă (Electra). Desigur, complicarea excesivă a intrigii se realizează în dauna tensiunii dramatice, iar pitorescul se substituie profunzimii. Suntem aici la antipodul simplității pline de gravitate a lui Eschil, la care neliniștea se acumulează lent pe măsura înaintării fatale a acțiunii. Imitarea modelelor merge uneori până la preluarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează, iar tragedia, odinioară determinată de destin și de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită mobil al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la o încheiere veselă și agreabilă, contrar uzanțelor tragice. Sunt respinse ca fiind străine de genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și bucurie, ceea ce ține mai degrabă de comedie (traducerea noastră). Intriga axată pe sacrificiul eroinei mitice dispuse să moară în locul soțului ei cunoaște o rezolvare fericită prin intervenția salutară a lui Heracles care reușește s-o smulgă de sub puterea lui Hades și s-o întoarcă în lumea celor vii. Aflat în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dan Botta urmează scenariul propus de Euripide, chiar dacă scriitorul inovează în chestiuni punctuale, ca atunci când introduce personaje noi, orbul, ologul și paraliticul, pe care Admetos caută zadarnic să-i convingă să-și schimbe soarta cu a lui. Drama modernă conservă intriga tragediei antice între momentul când este anunțată condamnarea lui Admetos, vinovat de a fi uitat să o cinstească pe Atena când a adus jertfe zeilor la nunta lui, și moartea lui Alkestis, singura care acceptă propria pierire pentru a-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
propusă de Stesichoros și Pausanias și preluată ulterior de Racine a jertfirii unei alte tinere, fiica lui Tezeu și a Elenei. Cu excepția finalului, dramaturgul român urmează îndeaproape un model unic, tragedia lui Euripide Ifigenia în Aulida. În linii mari, desfășurarea intrigii este aceeași. Dând ascultare oracolului ce condiționează plecarea flotei grecești spre Troia de sacrificarea fiicei regelui, Agamemnon o cheamă pe Ifigenia la Aulis sub pretextul căsătoriei ei cu Ahile. Când se dezvăluie adevăratul rost al prezenței ei în tabără, tânăra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ci o pajiște vrăjită de lumina soarelui (lumina singură dă contur, face ca lucrurile să fie cu individualitatea lor) - p. 113. Legătura dintre sacrificarea Ifigeniei și aceea a Anei lui Manole nu este întâmplătoare. Dacă un Anouilh plasează în actualitate intriga clasică pentru a demonstra perenitatea problematicii tratate de tragicii greci, Eliade preferă să reinterpreteze legenda elină prin autohtonizare, prin relevarea legăturilor sale cu folclorul românesc : așa cum demonstrează studiile de specialitate, mitul jertfei creatoare, universal răspândit, dovedește o vitalitate remarcabilă în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
va face dușmani prin trădarea fidelității conjugale (III 10) . Cum arată și titlul piesei, autorul urmărește ce determină acțiunile ulterioare ale celor doi frați și se inspiră mai ales din prima parte a trilogiei lui Eschil, Agamemnon. În liniile generale, intriga tragediei antice este conservată : vestea încheierii războiului troian îi ia prin surprindere pe cei rămași acasă, Clitemnestra și iubitul ei Egist, iar întoarcerea lui Agamemnon însoțit de captiva Casandra determină reacția de autoapărare a celor doi trădători, care își conservă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al Prezentului cu Antichitatea, întrebările și dilemele de azi și de totdeauna ale existenței . În toate cele trei cazuri, materialul documentar antic servește drept punct de plecare al unor meditații actuale sintetizate în considerațiile teoretice din preambul. De fiecare dată, intriga este construită în chip similar : unul din marii filosofi ai Atenei, înconjurat de admirația discipolilor și a femeilor frumoase, dar și de mefiența autorităților puse în gardă de puterea sa de fascinație asupra celor din jur, are ocazia să-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
III, p. 404). Dialogul dintre cei doi, replică a celui din deschiderea piesei, este sugestiv pentru pozițiile vorbitorilor : regele își proclamă hotărârea de a pune în practică omorul, intendentul aplaudă o lovitură de teatru de a natură să revigoreze o intrigă uzată. Fostul comandant al grecilor insistă că îl va ucide cu adevărat pe rivalul său la conducerea Micenei, administratorul îl îndeamnă să acționeze în fața cortinei (III, p. 404) și să aducă și câteva bocitoare sau corul pentru că ar face bine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai/ Ca frunza dudului din rai/ Și nu știai, și nu știai/ Că moartea-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție a acțiunii este aceeași în Medeea lui Euripide și în Ca frunza dudului din rai. Situația din piesa modernă coincide cu cea din tragedia antică : o femeie abandonată de soțul pentru care a comis cândva o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
diferite : descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care a fost scrisă piesa. Numeroase trimiteri culturale accentuează fuziunea temporală. Textele antice furnizează informații necesare în construirea intrigii. Ștefan Zicher preia, de pildă, de la Tucidide (Războiul peloponeziac, IV 104-107) reflecțiile cu privire la rolul istoricului-strateg în pierderea cetății Amphipolis în favoarea spartanilor (I, p. 100). Tot astfel, autorul român utilizează mai multe date din lucrarea lui Diogenes Laertios Despre viețile și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae Ionel este fidel modelului elin în liniile mari ale intrigii, ca și în detalii ale argumentării. În pofida asemănărilor evidente, există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din Oedip Rege reține mândria lui Oedip de a fi dezlegat misterul Sfinxului și încrederea lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
inspiră mai ales din lucrarea biografică a lui Plutarh Viețile paralele. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. Nesa tisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. Când reface istoria
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește pe bătrânul sortit să-i fie victimă. Cel mai adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înfrumuseța acel oraș”. În răspunsul din 28 aprilie 1850, Anastasie Panu amintește Ulița Mare cu dughenile aflate în proprietatea „unor oameni cu stare până la 2000 galbeni; cele mai multe dugheni sânt ale Dobreștilor, dintre care unul este prezidentul Eforiei și care uneltește intrigi și urzește asemenea petiții”, cărora li se alătură „trei văduve și doi neguțitori nevoieși”. Incendiul din 1844 nu ar fi atins decât un „colț” al târgului și „a incendiat mahalalele, ce s-au clădit la loc mai frumos încă”. În
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
înainte ca totul să se surpe. Și cu cât simte mai aproape sfârșitul cărții, cu atât febra nerăbdării îi crește. E obligată să facă o pauză. Un prieten român, în trecere prin Paris, își anunță vizita. Povestește cu vervă vechi intrigi universitare, mai ales de pe vremea socialismului național, ale căror efecte se prelungesc dincolo de schimbări. După plecarea lui, caută cu înfrigurare printre hârtiile ei și găsește, nu fără dificultate, o scurtă poveste neterminată, al cărei personaj principal l-a avut ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lexicală-structurală a textului cu cele oferite de istorie, demers care legitimează și validează textul. Este genul de amănunt care nu poate fi ignorat, întrucât aflându-se în relațiile de cauzalitate a tuturor evenimentelor relatate, este factor declanșator și legitimant al intrigii. Iată de ce, hermeneutica acestui text se constituie până la urmă în hermeneutica unui vis. Textul oferă de altfel, așa cum s-a putut vedea la momentul analizei, cadre specifice coșmarului, reveriei sau extazului în fața frumuseții. Visul este însă prezent peste tot, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nici nu putea fi astfel, textul „Autobiografiei” lui Paisie Velicikovski fiind un exemplu de operă deschisă, atât la propriu cât și la figurat. La propriu, așa cum am văzut, pentru că este un text neterminat, fie neterminat, fie păstrat incomplet, oricum, o intrigă fără deznodământ, iar la figurat, pentru că fiind un text în care tema centrală este devenirea de sine, rafinarea spirituală, iluminarea, textul suportă oricâte recontextualizări, și multiple grile posibile de lectură, specifice unei vârste a veacurilor sau alteia. Astfel încât, lucrarea de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
supraviețuitorii aveau interdicție de a locui în marile orașe și cel mai adesea domiciliu forțat în Siberia. În literatura rusă, toate marile romane sau nuvele au câte o figură de pelerin care, fie observator din afară, fie direct implicat în intrigă, realizează contactul cu transcedentalul, rezolvând tensiunile terestre în absolut. În „Război și Pace”, Tolstoi introduce un țăran-soldat, Platon Karataev, pelerin între lumi, apărându-și destinul cu Semnul Crucii și rezolvând toate dilemele lumii cu același neclintit „...nu-s toate cum
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]