3,605 matches
-
pot succede una alteia (2003, p. 70). 63 În acest context poate fi consultată și interesanta lucrare a lui Cristophe André intitulată Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine, 2010, Editura Trei, București. 64 Pentru cei care studiază invidia, niciodată nu știu cât este de profundă; pentru că ea poate fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fericiți. Practici ale stimei de sine, 2010, Editura Trei, București. 64 Pentru cei care studiază invidia, niciodată nu știu cât este de profundă; pentru că ea poate fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții și colegii (de serviciu). Avem tendința să-i invidiem pe cei mai apropiați (oameni/semeni/prieteni) din cel puțin două motive: • putem face mai ușor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
constante), al frustrărilor adânci resimțite de un individ (sau de ambii indivizi) în domenii în care au pretenția performanței, a întâietății, a capabilității personale. Un asemenea tip de relații concurențiale declanșează mai devreme sau mai târziu și întrețin stări precum invidia, resentimentul, furia, ura. Tendința celor aflați într-o astfel de situație este aceea de compromitere, de eliminare sau de distrugere a concurentului (sau a celor interpuși în calea afirmării/"ascensiunii" lor). b. Relații concurențiale existente pe fondul oscilației/fluctuației/instabilității
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reviste, editori, recompense (premii) presupune zone de putere unde e bine să pătrunzi pentru a fi recunoscut, promovat, sponsorizat. Cercetarea are fără îndoială ca scop adevărul, dar este dirijată și prin strategii abile, prin intrigi și este câte-odată stimulată de invidie. Suntem poate demodați când ne așteptăm ca o judecată de valoare să fie argumentată, dezvoltată rezonabil, deschisă verificărilor, rezistentă la critică, să nu prezinte contradicții cu faptele, cu experiența sau natura. Căci, citind comentariile laudative, percutante ale unei opere filozofice
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este totuși puțin umilitor. La baza prejudecăților este deci adesea un complex de inferioritate: prin agresivitate și denigrare se încearcă o compensare pentru slăbiciunile naționale. Același mecanism funcționează și în cazul antisemitismului (membrii unui grup identificabil, care au succes, stârnesc invidia, ura și devin țapi ispășitori) sau anumiți lideri africani care se disculpă pentru patruzeci de ani de declin, invocând colonialismul. Este posibil să îți învingi propriile prejudecăți? Scena se petrecea într-un orășel român și ne-a fost povestită de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
situații pur psihice, intim legate de conținutul gândirii, asociații mnezice, evocări reprezentative etc.; - sunt motivate, durabile ca durată în timp. Sentimentele cuprind o gamă extrem de variată de stări afective cum ar fi: orgoliul, triumful, gelozia, pudoarea, timiditatea, simpatia, ura, mila, invidia, admirația, respectul. 4) Dispoziția afectivă este rezultanta reacțiilor afective elementare, orientarea acestora, atmosfera interioară și atitudinea individului. Ea reprezintă „tonul afectiv” sau „umoarea” unei persoane într-un anumit moment și se poate manifesta prin următoarele forme: euforie, tristețe, indiferență, exaltare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este posibil ca pentru unii angajați feedbackul să fie un antecedent care le limitează performanța. Poate se tem că vor rămâne fără serviciu ori sunt preocupați de faptul că feedbackul va arăta munca lor de calitate, fapt care va stârni invidia colegilor. Presiunea colegilor este o consecință puternică. În sistemul managementului performanței, îmbunătățirea performanței este o ocazie de întărire pozitivă. Feedbackul este un cadru excelent pentru angajat și manager să știe când întărirea pozitivă este binemeritată. Întărirea comportamentului asociată cu feedbackul
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
să fie: „Vrei ceea ce primește el?”. S-ar putea să vă surprindă că, de multe ori, persoana în cauză nu vrea ceea ce are celălalt, ci numai vrea să se plângă de asta. Dacă întăriți un astfel de comportament, veți genera invidii meschine în rândul angajaților. În schimb, dacă angajatul spune „Da, vreau ceea ce are el”, atunci spuneți: „Bine. Să discutăm despre modul în care poți obține acest lucru”. În multe cazuri, când comportamentele și performanța sunt identificate, angajatul decide că până la
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
de el. Se lăsă într-o piruetă ce descrisă cercuri albe pănă cănd reuși să se scufunde în cerneala rece a norului său preferat. Imediat își prinse într-o cunună măinile înrămăndu-și chipul visător și pistruiat de atăta dorință și invidie către Pămănt. Se simți uriaș, cuceritor și totuși mic și umil, această pleoapă albastră veșnic închisă care credea în iluzia a cătorva ore de lumină, nu știa că tot în întuneric se afla. Îl intriga, îl dorea și îl ura
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
altei linii a decis că poate opri în apropiere, și de acolo, pe lângă vila nu știu cărui scriitor, mi-a arătat cum ajung acasă. A doua zi, pe când m-am întors să pozez locuința aia, m-am uitat cu un pic de invidie la niște pantofi verzi cu tocuri înalte și o fustă bleumarin strâmtă și frumos croită, tânăra îmbrăcată așa și impecabil coafată, ieșea în grabă din curtea vilei, purtând cu ea o altă imagine clasică a Italiei. De la italience învățasem să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
prin ele, cu jaloane trasate de mult, și de abia atunci am început să mă gândesc că ceea ce admirasem și mă atrăsese cel mai mult la el era, posibil, tot un tipar. Ani de-a rândul îl privisem, oarecum cu invidie, cum zâmbește în orice situație, părând că poate rezolva orice și că se poate bucura de orice, luând lucrurile așa cum vin. Dar apoi am urât din răsputeri ceea ce de fapt nu era decât o lozincă, acea propoziție-sentință asta-i viața
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să găsești completarea lipsurilor pe care le ai și nicidecum să imiți; în acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie, ci despre un sentiment de inferioritate. Uneori “edificiul” este mult prea fragil și se destramă vizibil sub influența invidiei și a trădării sau doar pentru că prietenul respectiv “nu mai prezintă interes”. Însă există și un alt gen de prieteni a căror influență te marchează negativ. Naivitatea, poate chiar dorința de-a părea altcineva în ochii celorlalți, plasează adolescentul într-
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
electorul Palatin (calvinist) erau amândoi din familia Wittelsbach, cel dintâi născut din ramura vârstnică, iar cel de-al doilea dintr-o ramură tânără, ce primise demnitatea electorală în secolul al XVI-lea. Opoziția religioasă era dublată de o mai veche invidie familială. Maximilian I, care la un moment dat putea revendica tronul imperial, obținuse de la Ferdinand al II-lea, ca preț al sprijinului, între altele, recăpătarea demnității electorale. Războiul de 30 de Ani s-a desfășurat în perioada 1618-1648 pe un
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a recompensat cu mărinimie pe Wallerstein, adăugând posesiunilor sale din Boemia noi teritorii în Silezia și în Mecklemburg și numindu-l apoi amiral al Mării Baltice, adevărat stăpân al Germaniei de Nord. În acest fel, Wallerstein devenea "aproape suveran", de unde și invidia principilor ce făceau parte din Liga Catolică. În Dieta de la Ratisbonne, în august 1630, principii vor impune lui Ferdinand al II-lea să-i ia comanda lui Wallerstein 230. Ferdinand al II-lea va profita de această situație pentru a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Giuseppe Cifarelli). Pedeapsa e mai iute ridicată ca urmare a dragostei celor rămași pe pămînt și care se roagă pentru morții lor. Nu altfel se întîmplă în ortodoxie. Pe măsură ce Dante urcă Purgatoriul, cei șapte "P" - semnul celor șapte păcate: Trufia, Invidia, Lenea, Zgîrcenia, Risipa, Lăcomia, Desfrînarea, sînt rînd pe rînd șterși. În Cîntul XXVII călăuza îl convinge să treacă prin foc, singura cale de a putea continua urcușul și de a accede la Beatrice. Dante, curățat de păcate prin foc, este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Nu prin muncă, nu prin studiu, nu prin merit și inteligență se urcă cineva pe treptele societății române; nu, ferit-a sfîntul! Prin corecturi făcute la "Românul", prin dresură în aportarea de paragrafi de cod, prin calomnie și lingușire, prin invidie și ignoranță, prin slugarnic și înjosit bizantinism!" ("Bukarester Tagblatt", vorbind..., "Timpul", 3 august 1880). Vedem și astăzi cum tot felul de lipitori de afișe electorale sînt răsplătiți cu funcții, cum se înalță și devin vedete politice oameni care n-au
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a-l neutraliza complet de abia se mai ascunde. Interesele și forma modernă a societății, împreună cu trebuința adînc naturală, deci legitimă, a copilului de a ieși în lumea care-l solicită din toate părțile, conspiră inutil" (P.Z.). Vorbind despre invidia ierarhică, unde fiecare îl invidiază și ar vrea în reveriile sale să-i i-a locul celui superior lui ca funcție, constată, nu fără maliție, silința înverșunată care stăpînește pe omul prins într-un asemenea sistem social este tocmai pofta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
până seara, fotbal. M-am iluzionat că urmele de rangă, capota mov (finalmente m-am enervat și am vopsit-o neagră, cu spray-ul), ca și urmele de minge de fotbal care asezonau pitoresc vopseaua originală, vor mai atenua din invidia viscerală transformată în ură contondentă jurnalistic a unor bravi colegi întru literatură, ofticați că aveam mașină străină. N-au atenuat-o, dar măcar veninului jurnalistic puteam să-i răspund. Așa că mașina mea (azi upgradată cu următorul nivel de Ford second-hand
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
terenuri nefamiliare, a greșit. "Vulturul" (cum îi place să i se spună în echipa de intervenție) e totdeauna singur și nu are nicio șansă în fața turmei. Apoi, în lumea politică, notorietatea mediatică e importantă, dar devine repede o sursă de invidie și resentimente pentru ceilalți și oricum nu ține loc de rețea de sprijin. Dimpotrivă. Singura șansă de a crește politic pentru doctorul Ciuhodaru era să plece de la zero cu o echipă pe care să și-o formeze singur. A ratat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care a trecut practic neobservat în epocă, o epocă stingheră, cu două ore de televiziune de partid pe zi, cu o presă cu zăbala pusă și cu o lume literară la fel de zbuciumată, de bârfitoare, de subiectivă și de dominată de invidii ca și în zilele noastre. La înmormântare, știu din niște poze făcute atunci de prietenul Valentin Coșereanu de la Memorialul Ipotești, apropiat de Noica grație proiectului său funambulesc de copiere a Caietelor eminesciene de la Biblioteca Academiei, au participat câțiva discipoli și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
revistei. Există mereu vecini dispuși să contribuie la chestii de-astea: logodnica pe care n-au putut-o avea, serviciul pe care niște bunici li l-au luat, casa ori lotul de pământ pe care le râvnesc. Ca de obicei: invidia, netrebnicia. Lucruri previzibile Între oameni. Soarele scăpăta, intrând orizontal printr-o fereastră Îngustă a turnului, Îl aureola pe croat cu un roșu aidoma incendiilor pictate pe zid: orașul arzând pe colină, vulcanul din depărtare, care lumina pietre și ramuri golașe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prădător, ca marea majoritate a animalelor. Impulsul său e irezistibil. Să revenim la știință, proprietatea lui stabilă. Spre diferență de celelalte animale, inteligența noastră complexă ne Îndeamnă să prădăm bunuri, lux, femei, bărbați, plăceri, onoruri. Acest impuls ne umple de invidie, frustrare și ranchiună. Ne face să fim și mai abitir ceea ce suntem. A tăcut, iar croatul n-a zis nimic. Își pusese iar ochelarii. S-a uitat o clipă la Faulques Înainte de a se Întoarce spre mol și a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu dorul Noru-i jos și luna-i sus Departe-i neicuța dus. De-aș ști neică c-ai veni Drumul ți l-aș șindrili Tot cu șindrilă de fag PÎn ' la noi neicuță-n prag.” Dragostea provoacă unora ciudă și invidie. Exemplificăm : ,,Firicel de iarbă crudă Mulți mai au pe mine ciudă, Lasă ciudă să le fie Eu iubesc ce-mi place mie. CÎnd ar fi după dușmani Mi-ar vinde carnea pe bani Cu cîntaru-ar cîntări-o Și cu dramu-ar tîrgui-o
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
omul descătușat de puritanismul găunos al unor vremi care Încă n-au intrat În modernitate: S-a injectat În mine prea multă conștiință pentru a rupe, fără efecte dezastruoase, cu tradiția; Îmi e Îngăduit doar să mă aplec plină de invidie spre margini și să-i urăsc, să-i urăsc, să-i urăsc pe băieții care Își pot potoli neîngrădiți foamea sexuală, fiind ei Înșiși, În timp ce eu mă târăsc din Întâlnire În Întâlnire, leșinată de dorință, mereu nesatisfacută. Mi-e greață
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a Ursulețului Winnie? Toate aceste Îndoieli - naive până la Înduioșare, dar de o gravitate care mimează, inconștient, un mare proiect spiritual - vor modela un caracter care, În anii viitori, va pune totul sub semnul Îndoielii. Deși adolescentă, ea are „geloziile” și invidiile maturității: Îi e ciudă pe ideile altora, pe capacitatea lor de a gândi mai profund decât ea. Perfecționismul - care nu va apuca să devină manie - stă, probabil, la baza multora dintre aparent inexplicabilele ei căderi psihice: „Sunt geloasă pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]