3,877 matches
-
din stânga sunt prezentate cele mai răspândite minerale de acest fel, cu prezentarea denumirii mineralogice, formulei chimice, masei moleculare și a conținutul masic procentual al bromului în mineral. Printre acestea se remarcă următoarele mineralele: În Apele termale, bromul în asociere cu iodul, este prezent în concentrație foarte ridicată, numai în Brazilia; aceste izvoare termale sunt utilizate în tratamentul unor categorii de boli. Totuși, se pot remarca ape termale cu conținut de brom și iod și în Europa, ca de exemplu în zona
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mineralele: În Apele termale, bromul în asociere cu iodul, este prezent în concentrație foarte ridicată, numai în Brazilia; aceste izvoare termale sunt utilizate în tratamentul unor categorii de boli. Totuși, se pot remarca ape termale cu conținut de brom și iod și în Europa, ca de exemplu în zona orașelor Budapesta și Hajdúszoboszló. Resurse de ape termale conținând brom se mai găsesc în zona orașului Salsomaggiore Terme din Italia, situat la 32 km de Parma. Izvoarele de aici reprezintă surse abundente
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în zona orașelor Budapesta și Hajdúszoboszló. Resurse de ape termale conținând brom se mai găsesc în zona orașului Salsomaggiore Terme din Italia, situat la 32 km de Parma. Izvoarele de aici reprezintă surse abundente de ape termale bogate și în iod respectiv alte săruri, datate la milioane de ani. Aceste ape termale sunt , fiind extrase din puțuri adânci de 800-1200 de metri. Izvoarele de la Salsomaggiore sunt valorificate în tratamentele balneare ale unor afecțiuni cronice artro-reumatice, ginecologice și vasculare. În România, printre
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
800-1200 de metri. Izvoarele de la Salsomaggiore sunt valorificate în tratamentele balneare ale unor afecțiuni cronice artro-reumatice, ginecologice și vasculare. În România, printre apele termale având conținut de brom, se remarcă "Băile Termale Acâș" din județul Satu Mare. Aceste ape conțin brom, iod și alte săruri. În alimente și băuturi, în cantități foarte mici, bromul se găsește în fructe și legume ca ananas, măr, strugure, frăguțe, pepene galben, usturoi, sparanghel, morcov, țelină, varză, ceapă, praz, ridiche și roșie. În plus, bromul mai este
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
iar ionul de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin reacția directă dintre brom
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
comportamentul pe care îl la încălzire, bromații se împart în trei categorii: Compușii anorganici ai bromului sunt formați pe baza unor stări de oxidare, de la -1 la +7. Bromul este un puternic oxidant, și poate oxida ionul de iodură în iod, reducându-se, în același timp, pe sine: formula 85 Bromul mai este, de asemenea, oxidant în prezența metalelor și metaloizilor, pentru a putea forma bromuri. Bromurile anhidre sunt mai slab reactive, în timp de bromurile hidratate sunt mai reactive. Bromul uscat
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
toxici în cazul inhalării, având un miros neplăcut. Bromurile organice pot, de asemenea, să deterioreze anumite organe ca ficatul, rinichii, plămânii sau splina și pot cauza defecțiuni gastrointestinale și la stomac, putând să cauzeze, eventual, chiar și cancer. Ca și iodul, ingerarea bromului mai poate cauza mari defecțiuni asupra glandei tiroide și asupra sistemului nervos. Folosirea abuzivă și de timp îndelungat a medicamentelor pe bază de săruri de brom poate duce la tulburări datorate faptului că bromul poate înlocui clorul din
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
sărurile care nu au în moleculă un cation colorat sunt incolore (excepție face bromura de argint AgBr, ce posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de sulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom. Acidul hipobromos reacționează cu hidroxizii metalici, ca de exemplu cu hidroxidul feros, hidroxidul manganos, hidroxidul nichelos, etc. Aceste
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
pus în evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
singur izotop natural stabil, cu masa atomică relativă 127, al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
al cărui nucleu conține 74 de neutroni. ul este al patrulea element din grupa halogenilor, posedă o reactivitate slabă și o electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este un element chimic cu o abundență relativ
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
electropozitivitate ridicată. Ca substanță elementară, la fel ca toți halogenii, iodul prezintă moleculă diatomică (I). Datorită proprietăților sale chimice, iodul este un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid, aspecte care îi conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile în apă, totuși, elementul este prezent într-o
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile în apă, totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor bacterii). A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor bacterii). A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai greu, fiind întâlnit în enzimele unor bacterii). A fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.). Iodul a fost descoperit din
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.). Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.). Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
publicat în anul 1813. Courtois a împărțit mostre din noul element chimic prietenilor săi, Charles-Bernard Desormes și Nicolas Clement, ambii chimiști, care au întreprins o serie de investigații sistematice. În anul 1813, la data de 29 noiembrie, aceștia au prezentat iodul la Institutul Imperial Francez. Faptul că acesta era un nou element a fost dovedit de către Joseph-Louis Gay-Lussac și confirmat de către Humphry Davy. La 10 decembrie 1813, Davy a trimis un raport Societății Regale din Londra, care a fost citit la
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Davy. La 10 decembrie 1813, Davy a trimis un raport Societății Regale din Londra, care a fost citit la reuniunea din data de 20 ianuarie 1814. Astfel, inițial, britanicii au crezut că Davy a fost primul care a demonstrat că iodul este un element nou, neștiind de dovada paralelă a lui Gay-Lussac. Polemica asupra priorității descoperirii a continuat până la împlinirea centenarului descoperirii în 1913. Mostre autentice de iod ale lui Courtois au fost expuse la eveniment, iar contribuția sa la descoperire
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
inițial, britanicii au crezut că Davy a fost primul care a demonstrat că iodul este un element nou, neștiind de dovada paralelă a lui Gay-Lussac. Polemica asupra priorității descoperirii a continuat până la împlinirea centenarului descoperirii în 1913. Mostre autentice de iod ale lui Courtois au fost expuse la eveniment, iar contribuția sa la descoperire a fost în final recunoscută. Chiar și așa, Gay-Lussac a fost primul care avea să afirme că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
până la împlinirea centenarului descoperirii în 1913. Mostre autentice de iod ale lui Courtois au fost expuse la eveniment, iar contribuția sa la descoperire a fost în final recunoscută. Chiar și așa, Gay-Lussac a fost primul care avea să afirme că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
a fost în final recunoscută. Chiar și așa, Gay-Lussac a fost primul care avea să afirme că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
că iodul este un element chimic nou, fiind cel care i-a dat numele actual, de la grecescul "iodes", ce înseamnă „violaceu”. Structura atomului de iod este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, I, iodul are 53 de protoni și 74 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia de la 55 până la 91, în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 140Å, iar volumul molar al iodului chimic pur, în condiții fizice normale, este de 25,74 cm³
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]