4,397 matches
-
Ta, facă-se voia Ta, precum În cer și pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi În ispită, Ci ne izbăvește de cel rău, Că a Ta este Împărăția și puterea În vecii vecilor. Amin.” Anul 1992. TU, te rogi. Spui exact cuvintele lui Iisus Christos. Ai patruzeci și cinci de ani, mai sunt opt ani până la anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
omoare. E peste puterile mele. Și când, ca să mă-ntorc aici, am trecut podul Alma - podul sufletului! -, m-am simțit îndemnat să mă arunc în Sena, în oglindă. A trebuit să mă agăț de parapet. Și mi-am amintit alte ispite similare, vechi acum, și fantezia aceea cu sinucigașul din născare pe care mi l-am imaginat că trăise aproape optzeci de ani cu dorința permanentă de se sinucide și luându-și viața în gând zi de zi. Asta e viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
schimb. Și nu contează ce se întâmplă weekendul ăsta și ce decizie iau. Vreau ca și Mark să evolueze. —Mie îmi sună ca un caz grav de încălcare a teritoriului. Dar m-a ajutat, învingând unele dintre cele mai extreme ispite ale mele. Mark scoase cu grijă hainele din pungi ca și cum ar fi fost vii. —E roz. Mi-ai cumpărat o cămașă roz. Continua să se uite fix la ea. Dar îi anticipasem reacția. — Iar mie mi-am cumpărat o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
numai față de sine Însuși, În cele mai tainice gânduri) că Îi venea mai ușor să se Închipuie făcând acest lucru cu un tânăr chipeș decât cu o fată frumoasă, dar aceasta nu făcea decât să Îi Întărească Împotrivirea față de orice ispită posibilă de a pune În fapt asemenea fantezii tulburătoare. Dacă existau bărbați, atrași de alți bărbați, cărora le era cu neputință să despartă dragostea de senzualitate, nu aveau decât să o practice pe cea de-a doua În intimitate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
regulat, liniștitor. Dimineața era dedicată lucrului, adică piesei Într-un act comandate de Ellen Terry. Se simțea puțin caraghios pentru că Își fi Încălcase atât de curând jurământul de a nu se mai apropia de teatru, dar, În cele din urmă, ispita se dovedise irezistibilă și Îi era mai ușor să Își Împace conștiința la Torquay decât i-ar fi fost la Londra. Își spuse că, la urma urmelor, nu i se cerea decât o piesă scurtă, care nu avea să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Decojind ceapa Se dedică tuturor acelora de la care am învățat Cojile de sub coajă Astăzi, ca și cu ani în urmă, rămâne ademenitoare ispita de a te ascunde sub gluga fermecată a persoanei a treia: când avea aproape doisprezece ani, dar încă se mai așeza cu mare bucurie în poala mamei, a început și sa sfârșit ceva. Dar se poate oare stabili cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apoi din nou cu hieroglife care pot fi descifrate numai cu trudă, în caz că mai pot fi descifrate vreodată. Pe mine mă vizează, lizibil, inscripția lapidară: am tăcut. Dar cum au fost atât de mulți aceia care au tăcut, rămâne considerabilă ispita de a ignora propriul eșec, de a acuza, în schimb, culpa generală sau de a vorbi despre sine doar vag, la persoana a treia: el a fost, a văzut, a avut, a spus, a tăcut... Rămâne înăuntru, în tine, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înăuntru, în tine, acolo unde este atâta loc pentru jocuri de-a v-ați ascunselea. De îndată ce-l citez, aducându-l în prezent, pe băiatul de odinioară, cel care am fost când aveam treisprezece ani, îl interoghez cu severitate și simt ispita de a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi până la genunchi, care face grimasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
montat în gri-plumburiu, ce arăta de parcă pe viitor nu avea să-mi anunțe decât „timpul de plumb“, l-am întrebat pe Imre Barna, lectorul editurii mele ungurești, de numele unui autor al cărui roman mă amețise în anii mei tineri: Ispită la Budapesta. Puțin mai târziu am primit cărțoaia ferefnițită din stocul unui anticar. De scris, a scris-o Franz Körmendi, un scriitor uitat între timp. Apărut în 1933 la editura Propyläen din Berlin, romanul lui povestește, preț de cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țară mai frumoasă...“ Și, ca victime ale seducției și orbirii, înșirau circumstanțe atenuante, făceau pe neștiutorii și-și confirmau unii altora un grad maxim de ignoranță. La fel cum și mie vor să-mi vină în ajutor scuze neîntemeiate și ispita de a încăleca pe mielul nevinovat, de îndată ce pe foaia cepei însemnări marginale scrise mărunt, presărate mult prea convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
domul din Naumburg“. Poate că mi-ar fi fost de ajutor și grupul de terapie care se formase în jurul „Tulburărilor de comportament în perioada pubertății“, care se răspândiseră în lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Romanța în tonalitate minoră, care umpluse săptămâni întregi Palatul Tobias din Danzig, îl ajutase să-și formuleze dorințele. Întotdeauna atunci când melodia O oră între zi și vise, o aducea în cadru pe ea, pe Hoppe... Ea în fața vitrinei... Ea în ispită... Ea, singură cu durerea ei... Chipul ei luminos, fără umbre... Podoaba de la gâtul ei... Surâsul ei ce se stinge atât de repede... O frumusețe atât de puțin supusă ofilirii... Acum trei sau patru ani a murit, la peste nouăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un braț prelungit după voie, să arunci undița. Cu câțiva tovarăși, te-ai fi transformat, dacă nu în delincvent, atunci, conform unui plan bine gândit, într-un binefăcător, într-un Robin Hood fericindu-i pe săraci, atât de aproape era ispita celor mai noi articole de cult. Până atunci, salariul meu pe șantiere era de nouăzeci și cinci de Reichspffennigi pe oră. Cu ore suplimentare, se aduna un salariu săptămânal de 50 de Reichsmark. Astea aveau să fie în curând lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suprapământene? Sau poate că foamea mea de artă era saturată deja de pe-acum, fiindcă eram sigur de o iesle care promitea să fie mereu pe jumătate plină? Probabil că formarea mea meșteșugărească pe piatra recalcitrantă m-a ferit de ispita de a-mi lua zborul spre geniu. Dar și Mages, care se trăgea dintr-o familie de cioplitori în piatră, mă ținea din scurt. Iar ceva profan, dar care ce-i drept figura sus de tot în catalogul german al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era ocupată. Despovărat, așa mă simțeam când trei-patru oameni își așteptau rândul la ușa ei. Să evit, speriat, vederea lor a devenit pentru mine un exercițiu. Căci, îndată ce era goală și te invita s-o folosești, cădeam de fiecare pradă ispitei: acum, acum, acum... În repetate rânduri am intrat, am format, după ce îmi făcusem curaj, numărul pe care-l știam pe de rost, dar am pus receptorul la loc în furcă după primul apel. O dată sau de două ori a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai purtam pe mine nimic care să indice, cu mai multă sau mai puțină precizie, timpul, m-am trezit stând prea devreme sub ceasul gării, o vreme am umblat nehotărât în sus și-n jos, am fost încercat de ispită, am rezistat o vreme dar apoi am băut totuși două țuici la tejgheaua uneia din dughenele înșirate una lângă alta vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
degresat pă d-a-ntregu c-o ciorbă; bașca, cu Barbera ne-a venit orezu a la Valenciana, care l-am așezat pă juma c-un Muscat și-așa ne-am pus să dăm gata vițeaua Împănată, da nainte am căzut În ispita la niște cheftele și ghiftuiala s-a sfârșit cu clătite, fructe pă juma verzi, mă-nțelegi, o brânză ca năsipu și alta băloasă, ș-un cafetoi-espres cu spume, că te Îmboldea mai mult să-ți razi barba decât să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o ieșire la vise, te-ai alăturat dulceții de stil, mi-ai privit gândurile, iar frumusețile lumii le-ai împărțit în două; una, trecerea la evadările anilor, alta, trecerea în nefericirea sacadată a delirului prin trupul meu prea tânăr de ispitele lumescului. Tu, mi-ai promis nopților să dormitez pe fotolii de lună și ai venit în goana umbrei să percep prăbușirea voinței aici în incinta de suflete oarbe. Omule, de ce ai venit să mă acoperi cu frunze? De ce ai venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să mai rămâi cu mine o clipă, îmi iau cuvântul de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de noapte, prin această idilă de secol înzăpezită pe visurile mele unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământul secular al primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina ca un copac cu toate brațele ofilite în muțenia de suflete ce au frunze de glasuri scăzute unde foarte departe de ce am fost altădată... Rămân ca un covor de ispite încărunțite prin pletele scuturate de anii mei pierduți în explozia arzândă a primăverilor. NOAPTEA BĂTRÂNĂ DE ÎNGERI Te-am așteptat într-o noapte târzie până când am devenit noaptea bătrână de îngeri. Luna a pășit prin fiecare ramificație a sufletului și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
negre mă-nlănțuie-n furtuni și-n orice clipă eu cad în genunchi să pot să-ți cuprind sufletul în palmele mele... Și ochii în lacrimi - roua de lumini în care uneori rămâi o secundă să-mi înțelegi firea în ispită și viațăo luptă dintre mine și Eu ... Și pentru prima dată soarta mi s-a decis că sunt până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
putea tălmăci destinul; poate așa mă voi schimba să nu mai pier în mizeria mărginită de lume; mi-am îndrăgit atât de mult semenii, dar ei mi-au lăsat numai umbrele lor pentru a-mi crede suferințele și-n îndrăgostitele ispite n-am zărit decât cenușa vântului ce mi-a astupat rămășițele gândului din ocrotitoarea moarte a păcatului. De la o zi la alta îi aud glasul pe timpul flămând de speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
păcatului. De la o zi la alta îi aud glasul pe timpul flămând de speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează pe genele eclipsei unde rămân un element abstract de gânduri. Sfâșietor de sincer mă dezbrac de ispită și-n pustietatea căinței îi rostesc numele ce mi plouă prin săruturile stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o toamnă Și mâlurile prea lungite-n sori. El a venit și-a sărutat în umbră Doar o plecare-n timp de univers Mă strecura prin ani de spumă Cu-același vis îngenunchiat în vers Ei m-au purtat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de-not. Tu, Doamne, fă-mă prințesă de umbre pe un pământ de păcat cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de ispite Se oglindeau pe-o surdină sihastră... Și-o lume amară de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă prin cei ce se trec în arsura de visuri și ploi. 19-08-2000, 1925 h ALBIA DE NOPTE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]