12,885 matches
-
perdant îl făcea mai nerăbdător, estompând tactul cu care se fălea ca făcând parte din stilul personal. Hai, s-auzim! Dar Miramoț, văzând cu cine are de-a face, îl abandonă curiozității. Avea să-i spună, de s-ar fi ivit ocazia, că printre copiii grupei aceleia, conduse de mama colegului, fusese și ea la un moment dat. Paranteza-ancoră fiind închisă, Americanul le mulțumi că apreciau alegerea făcută și-i pofti, turnându-le vin din carafă, să închine iar de Bun
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
de Lucică. Are băiatul acesta o minte brici, iar la golănii și drăcovenii nu-l întrece nimeni. Așadar... - Mda, daaa, să știi că este o idee... Ia, să-l sun... Numai că și Lucică, un băiat spirt, nu alta, se ivi în fața Lui înainte de a bate acesta gongul. Înalt, elegant, spiritual, ca întotdeauna cu un zâmbet rece pe figură și cu o replică ironică la îndemână. - Lucică, dragul meu, știu că ai tras cu urechea, așa că nu mă mai obosesc să
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
de versuri al Cristianei Maria Purdescu, Doruri din alt timp (Tracus Arte, București, 2016) cuprinde, într-o prezentare bilingvă, româno-engleză, versuri încărcate de nedisimulate accente romantice ilustrând profundele năzuințe ale unui suflet aflat perpetuu în căutarea idealului. Adeseori nebănuitele meandre ivite pe parcursul vieții aduc și patina obscurității, sublimată estetic în poezii ce exacerbează sensibilitatea, adeseori pe fondul unor neîmpliniri reamintite constant. Întregul ambient natural consonează cu frământările interiorului poetic. Amenințarea spectrului solitudinii apasă asupra fiecărui poem, aparentele detașări nefăcând, paradoxal, altceva
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
Ne-am iubit într-un dans de pumnal, în oglinzi Cu toți zeii din noi, prăbușiți în alcov Într-o cameră bej, cu ferestre spre mov, Trecători desenând viața noastră sub grinzi. Nici nu știu ce popas te-a adus și-a ivit, Ca durerea pe nopți, mâna ta de livezi Într-o cameră bej cu ferestre-n zăpezi Trecătorii tot ning, șlefuiți pe cuțit Vor rămâne tăceri, se va duce în fum Strada-ngustă, și tu, scara vieții de Iov Într-o
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
îmi amintesc ! - O fac acum. - Atunci am să mă mai gândesc... dar nu în seara aceasta ! Mă uit la ea contrariat. - Și ce vrei să faci în seara asta ? - Vreau să dorm la tine ! Nu știu dacă se va mai ivi altă ocazie ! Sper că nu ai alte planuri ! Simt că mi se înmoaie picioarele. - Nu, contramandez tot ! - Atunci încuie ușa, așa cum te-a învățat Thomson ! Răsucesc de două ori cheia în broască, în timp ce Ingrid se dezbracă încet. Nașterea nu i-
DRUMUL APELOR, 56 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376334_a_377663]
-
-și retrăiește Și reînvie-n steaua ta! CEI MAI FRUMOȘI ÎNDRĂGOSTIȚI Adie, iar, parfum de tei Dinspre Copoul adorat, Petale-n ploaie cad pe ei, Trezindu-i dintr-un sărutat. Zâmbesc la viață, simt mister În stelele ce s-au ivit, Îmbrățișați, privind spre cer, Destinele și le-au unit. Frumoși și tineri și-mpliniți, Purtați cu gândul către nou, Cei mai frumoși îndrăgostiți Au fost și fi-vor în Copou! MÂNGÂIERE Mă cheamă florile din curte, M-așteaptă mama să
POEME DE SUFLET ROMÂNESC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376376_a_377705]
-
țeapa care-i place! Autoironia Jules Cohn Botea / La lampa de gaz / s-au scris capodopere - / cred c-am să-mi cumpăr Ion Diviza - Vânătoare de mistreți / Fiindcă nu veneau godacii,/ Am tot băut sub toți copacii,/ Când s-au ivit, râmând, vreo trei,/ Eram deja mai porci ca ei. Finalul surprinzător Vasile Conioși Mesteșanu / de ziua muncii - / lucrând și peste program / câțiva mascați Vasile Til Blidaru - La o pomană aristocratică / Deși am fost și eu mișcat,/ -Așa e la jelanie-
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
fiecare zi, gospodine fiind, strâng și pentru vremuri mai grele. Sau, poate, pentru musafirii nepoftiți, greierașii, care adesea le cer din bunătățile lor. Și nu degeaba, chitările acestora au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se poate ivi momentul șă-și răsfețe ... Citește mai mult Primăvara și-a întins șalul peste zare oferindu-i înfiorarea ei plăcută. Dealurile le-a înverzit, copacii i-a înmugurit, iar prin iarbă a strecurat gâze ce mișună vesele. Flori gingașe, scăldate în lumina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
fiecare zi, gospodine fiind, strâng și pentru vremuri mai grele. Sau, poate, pentru musafirii nepoftiți, greierașii, care adesea le cer din bunătățile lor. Și nu degeaba, chitările acestora au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se poate ivi momentul șă-și răsfețe ... IV. GÂNDURI DESPRE O CARTE DE INTERVIURI ȘI AUTOAREA EI, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. -o altfel de prefață - Născută la Movila Miresii, scriitoarea Cornelia Vîju, cadru didactic într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
Acasa > Poezie > Familie > TE-AI DUS MĂICUȚĂ BUNĂ! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1310 din 02 august 2014 Toate Articolele Autorului Spre steaua luminoasă ce tainic s-a ivit, Al tău suflet măicuță,în noapte a pornit. Ușor ca și zefirul,el a urcat spre cer, Condus de raza lunii,pe aripa de înger. Când mamei îi secase al laptelui izvor, Tu m-ai hrănit măicuță, nu m-ai
TE-AI DUS MĂICUŢĂ BUNĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376496_a_377825]
-
boabe aurii... și, mai mult, până să frământe nevastă-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în câmpul deschis, hotar trimis de Dumnezeu între pogonul cumătrului și al său... Nevastă-sa îl sfătuise să-l taie
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
a ascultat? Și presupuneam un răspuns da sau nu și dacă era da s-o întreb: și cât ai luat? Și dacă nu, atunci să-i spun că bine că a scăpat fără s-o asculte, dar nu s-a ivit ocazia decât peste câteva zile când am întâlnit-o pe neașteptate iarăși pe scări, de data asta eu suiam și ea cobora. Mi-am ridicat capul și am ezitat să mă opresc sau să merg mai departe și am văzut
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PLAJĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PLAJĂ Timide, se retrag zilele verii, Din fața nopții care-ntruna crește, Misterioasă, luna se ivește De după norii zdrențuiți ai serii. Și întunericul se prăvălește, Se-ntinde mult imperiul tăcerii, Suspină vântu-n șoaptele-adierii, Când anotimpul, trist, ne părăsește. Și singuri rămânem, precum se știe, Fără de iarbă și fără de soare, Rămâne plaja albă și pustie, Iar valurile
PLAJĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375804_a_377133]
-
Mine suntem UNUL Nu te lua după câte urlă taifunul SUNT în așteptare ca să-ți simt sărutul Tu-l știi, doar ți-am trimis aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare http://Versuri.ro/w/gflmfe Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
Stau cu frunzele rotunde Liniștiți și parfumați, Răsfățându-se pe unde. Cât o pătură domnească Este frunza lor rotată. Stă broscuța să privească Sus la cer, pe ea culcată. Toți copiii îi iubesc, Încântați de taina lor. Când florile se ivesc Le zâmbesc încântător. Peisajul îngeresc Mă îndeamnă la visare, De pe-o frunză să citesc Cerul scris cu Cerești Care. Și joaca-n circ este drăguță... Paiațe vesele, hazlii, Și sunt în circ bărbați, femei... Azi vin circarii cei mai
CIRCUL-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375901_a_377230]
-
o grădină cu flori de tot felul. Nu conta că este primăvară sau toamnă târzie. Florile erau cele care îi mângâiau privirea zi de zi.“ (Tudosia Lazăr) Cărțile sunt cele care mângâie privirea scriitorilor și cititorilor. Ele sunt flori vii, ivite în primăvara vieții și care nu se vor ofili niciodată, indiferent de anotimp. Mădălina Iuliana Mușat în proza „A doua șansă“, pag. 164 - 165, ANTOLOGIA „SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME“ STARPRESS 2015 îndeamnă pe cititor să nu-și risipească
APARIŢII EDITORIALE, STARPRESS 2015 de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375908_a_377237]
-
și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au tăbărât pe el cu sutele. Ace veninoase plonjau asupra lui din toate direcțiile. Bietul Ursache, îngrozit și aproape
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
lecție: să nu mai fie așa credul și să ia seama la eventualele pericole! Tot din acele timpuri, ursul nu-și mai dorește prieteni, umblă singur sau doar cu membri familiei sale. Răutăcioasa vulpe râde pe seama lui, ori de câte ori i se ivește ocazia. Tare-i mândră de istețimea ei, de modul cum s-a răzbunat pe Martinică. Totuși a fost păgubită și dumneaei. Niciun vulpoi nu și-o mai dorește de soață, iar din cauza vicleniei și a răutății, nu are nici prieteni
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
și ia-ți câtă miere dorești, căci albinele sunt plecate la cules de polen! Martinică, cum nu era prea isteț și fiind lihnit de foame, se repezi ca o vijelie asupra stupului, fără să țină seama că s-ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au tăbărât pe el cu sutele. Ace veninoase plonjau asupra lui din toate direcțiile. Bietul Ursache, îngrozit și aproape
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
lecție: să nu mai fie așa credul și să ia seama la eventualele pericole! Tot din acele timpuri, ursul nu-și mai dorește prieteni, umblă singur sau doar cu membri familiei sale. Răutăcioasa vulpe râde pe seama lui, ori de câte ori i se ivește ocazia. Tare-i mândră de istețimea ei, de modul cum s-a răzbunat pe Martinică. Totuși a fost păgubită și dumneaei. Niciun vulpoi nu și-o mai dorește de soață, iar din cauza vicleniei și a răutății, nu are nici prieteni
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
Topolog dar și minunată noastră gazdă, Ovidiu Popa. Au citit din creațiile personale scriitorii: Olimpia Sava din Galați; Nadia Urian din Bistrița; Florin Ț. Român din Arad; Dorin V. Moldovan din Brașov; Victoria Fătu Nalațiu din Bistrița; Tudosia Lazăr din Ivești, Buccești/Galați; Mariana Popa din Brașov; Ligya Diaconescu din Rm. Vâlcea & Toronto; Melania Rusu Caragioiu din Montreal; Rodica P. Calota din Târgu Jiu; Rodica Ghinea din Brașov; George Echim din Brașov; Maria Chirtoacă, Câmpulung-Muscel; Sorin Radu Chiorean-Alămoreanu, Brașov” și alții
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > GĂLBENUȘ Autor: Teodora Noje Publicat în: Ediția nr. 1205 din 19 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o zi de primăvară, Nu în zori, ci mai spre seară, La căldură, în culcuș, Se ivi, el, Gălbenuș. Printre ouă, printre frați, Nu știu cum, nu mă-ntrebați, Ud și-n haină aurie, Prinse-a face gălăgie. -Lângă puii negricii Cum putuși tu ca să vii? Se-ntreba cloșca-mbufnată, Cu galoși și nemachiată. -Doar de-atâtea generații N-
GĂLBENUŞ de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375996_a_377325]
-
Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc prin firele de iarbă Ce mă cuprind cu a lor verdeață, Și roua magică a dimineții Îmi răcorește a mea față. Sunt firicel de iarbă mic Cu creștetu-mi ivit sub soare, Și copleșit de tine-un pic Te regăsesc într-o cîntare. Ești soarele ce luminează O steam ce strălucește magic, În dimineața însorită Și stea în seara aurită. Fii veșnică a mea lumină Iubita zorilor tîrzii, Să-mi
LUMINA MEA DIN ZORI de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375991_a_377320]
-
înfășură strâns piciorul rănit al băiatului, să nu mai piardă sânge. Șacalii așteptau fioroși și nerăbdători. Nu trecu mai mult de un ceas, până când, în amurgul serii ce stăpânea toate întinderile Deltei, în depărtare, dinspre satul evreiesc din amonte, se iviră făclii aurii, pâlpâitoare, mișcându-se pe apele Nilului. Făcliile acelea se apropiau, creșteau. Se vedea cum adierea brizei de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Topolenco, publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Mă regăsesc prin firele de iarbă Ce mă cuprind cu a lor verdeață, Și roua magică a dimineții Îmi răcorește a mea față. Sunt firicel de iarbă mic Cu creștetu-mi ivit sub soare, Și copleșit de tine-un pic Te regăsesc într-o cîntare. Ești soarele ce luminează O steam ce strălucește magic, În dimineața însorită Și stea în seara aurită. Fii veșnică a mea lumină Iubita zorilor tîrzii, Să-mi
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]