KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

condensare mai întunecată a orizontului. Resimțea doar oboseala și lupta în același timp împotriva unei dorințe neașteptate și nesocotite de a se destăinui ceva mai mult acestui om ciudat, pe care însă îl simțea aproape. \ Habar n-am, Tarrou, îți jur că habar n-am. Când m-am apucat de această meserie, am făcut-o într-o oarecare măsură în mod abstract, pentru că aveam nevoie de asta, pentru că era o situație ca oricare alta, una dintre acelea la care se gândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
să lunece în genunchi, și toți cei de acolo au găsit firesc să-l audă zicând cu o voce puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

aș purta o cagulă, ca să nu mă vadă nimeni? N-aș avea un pistol? Nu te-aș fi omorât imediat ce te-am văzut? Pistolul se mișcă dintr-o parte într-alta, după care mâna începu să-i tremure ușor. Îți jur, altcineva a făcut asta. Nu eu. Încet, nu mai repede decât mișcarea secundarului unui ceas de mână, brațul se lăsă în jos. Pistolul nu mai era ațintit asupra ei. Dar nu avu curajul să se miște decât după ce brațul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
vindeți aici. Dar sunt interesată ca acest proces de pace să nu fie stopat. Dacă se întâmplă asta, mulți alți palestinieni, ca vărul dumitale, și mulți alți israelieni, ca profesorul Guttman, vor muri. Deci vă mai întreb o dată. Și vă jur că tot ce-mi spuneți va rămâne între acești patru pereți. Îl cunoșteați pe Shimon Guttman? Încet și uitându-se peste umărul lui Maggie pentru a se asigura că nu era nimeni prin apropiere, spuse: Da. — Aveți idee de ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aici, murmură Maggie. Îți vei pune o întrebare evidentă. De unde știu că nu e un fals? Nu te voi plictisi cu detaliile tehnice - calitatea și originea lutului, stilul cuneiformelor, pecetea și limbajul, care corespund toate perioadei lui Avraam -, dar, îți jur, orice expert din domeniu ar fi aproape sigur că e autentică. Spun aproape. Ceea ce mă face pe mine sută la sută sigur e că nimeni nu a încercat să-mi vândă mie asta, nimeni nu a încercat să mă convingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
două minute cartea Bereșit, Geneza, capitolul 50, versetul 24, în care Iosif le spune fraților săi: „Eu am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, și vă va face să vă suiți din țara asta în țara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov“. Sau uită-te în Șmot, Exodul, capitolul 33, versetul 1: „Domnul a zis lui Moise: «Du-te și pornește de aici cu poporul pe care l-ai scos din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
lui Iacov“. Sau uită-te în Șmot, Exodul, capitolul 33, versetul 1: „Domnul a zis lui Moise: «Du-te și pornește de aici cu poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Seminției tale o voi da!»“. Sau lui Iosua: „Fii puternic și curajos, pentru că îi vei aduce pe israeliți pe pământul pe care l-am promis prin jurământ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și-n alta când simți o mână apucând-o și trăgând-o mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, apoi pe panta pietruită și, în cele din urmă, pe strada principală, unde era parcat un Mercedes argintiu, gata de plecare. —Jur că, dacă nu te omoară ei, te omor eu. Uri, îmi pare rău. Dar nu puteam să-l las pur și simplu acolo, să poată oricine... —Erau acolo? Nu i-am văzut. Uri scutură neîncrezător și furios din cap înspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
niciodată. Ciudat, nu-i așa, ce poate face un degețel? Durerea încetă pentru un moment. Doar atât, un degețel. Tot ce trebuie să fac este să apăs chiar acolo, în gaura asta din piciorul tău, și... Uri urlă în agonie. Jurase să reziste la tortura lor, să nu-i lase să vadă că suferă. Dar nu-și putea învinge durerea. Rana îi era vie și sângerândă, toate extremitățile nervilor expuse. Luați mâna de pe mine, ticăloșilor, luați mâna! Atunci roșul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

-n palmă, pentru ce mi-ai făcut aseară. Acum mă duc la cumpărături. Lana se duse până la ușă și se întoarse spre ei. Să nu cumva să-l prind pe vreunu’ din voi că cotrobăiește în caseta de sub bar. — Îți jur, îi spuse Darlene lui Jones după ce Lana ieși pe ușa batantă, că aici e mai rău ca la armată. Te-a angajat azi? — Mda, răspunse Jones. N-aș zice că m-a angajat. Mai exact m-a cumpărat la mezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aruncată-n închisoare. Băiatu’ ăsta are inimă de piatră. — L-ai răzgâiat, spuse Mancuso. Femeile trebe să aibă grijă să nu-și răsfețe copiii. Câți copchii ai, domnu’ Mancuso? — Trei. Rosalie, Antoinette și Angelo junior. — O, ce frumos! Pot să jur că-s drăguți. Nu ca Ignatius. Doamna Reilly clătină din cap. Ignatius a fost un copil așa de scump! Nu știu ce l-a făcut să se schimbe. Avea obiceiu’ să-mi spună: „Mamă, te iubesc.“ Acu’ nu mai îmi spune. — Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aia grasă de poartă șapcă verde, mai vine p-aci uneori? — Nu, mulțumesc lui Dumnezeu. Asemenea indivizi îți prăpădesc investițiile. — Da’ pretenu’ ăla cu orfanii mai vine? Ăău! Mi-ar place să aflu ce mai e cu orfanii ăia. Po’ jura că-s cei dintâi orfani care i-a-nteresat fr’odată pe pulițiști. — Ți-am spus că trimit lucruri unor copii orfani. Nu strică să-ți faci puțină pomană cu ei. Te ajută să te simți bine. — Curat pomană! Ca la Bucuria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
totală confuzie! constată fericit Ignatius. Stai să vezi când va auzi de întâlnirea mea apocaliptică cu domnișoara O’Hara! — Ignatius, ce-ai primit? — O veste de la fufa de Myrna. — Ce mai vrea fata aia? — Amenință să se sinucidă dacă nu jur că inima mea îi aparține numai ei. — Groaznic! Pariez că ai înțesat capu’ bietei fete cu minciuni. Te cunosc eu, Ignatius. De cealaltă parte a ușii se auzeau zgomotele cuiva care se îmbracă; apoi păru să cadă o bucată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pământului. Nu trebuia să-i dea soției sale satisfacția de a vedea întâmplându-se acest lucru. Dacă Reilly va mărturisi că el a scris scrisoarea, dacă va reuși cumva să iasă cu fața curată, avea de gând să se schimbe. Jura să devină o altă persoană. Ar fi putut chiar să se ocupe puțin de fabrică. Era ceva înțelept și practic să supravegheze puțin întreprinderea. Un Levy Pants neglijat era ca un copil neglijat: ar fi putut să devină un delincvent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
clanța, dar nebunul de Reilly se aruncă cu spatele la ușă. — Trebuie să mă crezi, suspină el. Șleampăta aia de Trixie avea o idee fixă despre un curcan sau o șuncă. Sau poate o friptură. Totul era destul de violent și neclar uneori. Jura să se răzbune pentru că nu fusese pensionată la vârsta obișnuită. Era plină de ostilitate. Domnul Levy îl dădu ușor la o parte și ieși în hol, unde mama cu păr castaniu aștepta ca un ușier. — Mulțumesc, domnule Reilly, spuse domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612

necesar. „Îmi pare rău, Frank, gustările între mese nu sunt admise în dieta ta.” Nici alimentele care nu fac parte din dietă nu mai sunt admise pentru a fi cumpărate la supermarket. Același lucru și cu țigările, de care Frank jurase că o să se lase, odată ce urma să înceapă un nou mod de viață. Nanette îi trimitea acest mesaj în fiecare zi: legumele sunt OK. Mai încet cu carnea și lactatele. Alimentele slabe și fără grăsime sunt secretul. Exercițiile sunt cheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Next Traducerea textului de pe supracoperta: CIMPANZEUL VORBITOR DIN JAVA Un grup de turiști din Indonezia jură că au fost insultați de o maimuță vorbitoare în jungla din Borneo... SAVANȚII AU IZOLAT GENA „STĂPÂNIRII“ Un fundament genetic pentru controlarea altor oameni? NOI ANIMALE DE CASĂ TRANSGENICE LA ORIZONT Gândaci uriași, cățeluși permanenți, industria lucrează din greu Bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
OCCIDENTALI (Weekly Standard) MAIMUȚA VORBEȘTE, MARTORII RĂMÂN CU GURA CĂSCATĂ (National Enquirer) CIMPANZEU VORBITOR ÎN JAVA (New York Times, ulterior s-a publicat o erată) PRIMATE POLIGLOTE REPERATĂ ÎN SUMATRA (Los Angeles Times) „În fine, un grup de turiști din Indonezia jură că au fost insultați de un urangutan, în jungla din Borneo. Conform spuselor turiștilor, maimuța i-a înjurat în olandeză și în franceză, ceea ce înseamnă că era, probabil, mult mai deșteaptă decât ei. Dar nu a apărut nici o înregistrare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
este șofer de limuzină la fosta lui companie. Lucrează neîntrerupt acolo, de două săptămâni. Charles spune că s-a îngrășat ... — Nu-mi vine să cred, spuse Josh. — Știu, zise ea. Nici lui Charles nu i-a venit să creadă, dar jură că totul e adevărat. Adam arată ca un alt om. A ajuns la o maturitate nou descoperită. E ca și cum ar fi crescut, dintr-o dată. Este un miracol, nu crezi? Joshua? Mai ești acolo? — Sunt aici, spuse el, după o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
celelalte. O pază lungă, tensionată. Ce părere aveți, domnule Roberts? — O să vă sun eu, doamnă Weller, spuse el. Marty Roberts închise telefonul. — Idiotule! Ți-am spus: lemn, numai lemn! — Știu, zise Raza. Nu noi am făcut treaba aia cu plumbul. Jur. Noi folosim întotdeauna lemn. — Țeavă de plumb ..., spuse Marty, clătinând din cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Idiotule! Ți-am spus: lemn, numai lemn! — Știu, zise Raza. Nu noi am făcut treaba aia cu plumbul. Jur. Noi folosim întotdeauna lemn. — Țeavă de plumb ..., spuse Marty, clătinând din cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și toată lumea pleacă acasă. Sicriul nu e înmormântat. Îngroparea efectivă are loc abia a doua zi. Așa că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să dispară din camera mea. Așa că i-am zis: „Sigur, scuze dacă n-a fost prea bine pentru tine.“ Iar ea zice să mai stau puțin, după ce pleacă. Eu zic: „Sigur, OK“. Ea pleacă. Eu aștept. Apoi plec și eu. Jur că asta a fost tot. — Nu ți-a spus nici o dată ce vârstă are? — Nu. — N-ai întrebat-o? — Nu. A spus că a absolvit liceul. — Nu-i adevărat. E în anul doi. — Of, băga-mi-aș! Tăcere. Avocatul răsfoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
27 Rick Diehl abordă problema ca pe un proiect de cercetare. Citi o carte despre orgasmul feminin. Două cărți, de fapt. Una cu poze. Și urmări o casetă video. De trei ori, ba chiar își luă și notițe. Pentru că își jurase că va obține o reacție de la Lisa. Acum, era jos, între picioarele ei, muncind din greu de jumătate de oră, cu degetele înțepenite, dureri în limbă, genunchii juliți ... dar corpul Lisei rămânea total relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

ne putem abține să nu-i Întoarcem zâmbetul. Îl iertăm; Întotdeauna facem la fel. Totuși În clipa aia continua să plouă, iar Zeliha avea În suflet prea puțină Îngăduință pentru el, dacă nu chiar deloc. Nu avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva de Îndată ce ieșea soarele, atunci merita să fie murată până la piele. În afară de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pe Fortuna, dar erau și alții care nu scoteau un ban din buzunar. Oricât de diferiți ar fi fost, toți clienții aveau În comun un lucru esențial: toți erau femei. În ziua În care se proclamase prezicătoare, mătușa Banu a jurat solemn că nu va primi niciodată clienți bărbați. Între timp, multe lucruri În ceea ce o privea pe mătușa Banu suferiseră o schimbare radicală, Începând cu Înfățișarea ei. La Începutul carierei ei de clarvăzătoare, se plimba prin casă Înfășurată În niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]