3,897 matches
-
culturale, însă toate acestea trebuie să-și afle receptorul. Și ieșeanul nostru este un receptor sensibil la stimuli de natura învățămintelor și impresiilor din afară, poate cu gândul că demonii din sufletul lui vor fi îmblânziți, chiar convertiți în daimoni lăuntrici, mult mai flexibili la schimbare, acceptând faptul că ei se întind de la triumfalismul negativ la cel pozitiv. Dacă ne oprim la prezent, și trebuie s-o facem, se impune o reechilibrare culturală, mai ales că elitele (sau parte din ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
actualizare mereu reînnoită, dar și o încercare de a sădi în cuvânt lumină și iubire pentru a reda în mișcare imaginea Iașului nostru. Ne dorim să rămână "poarta" unei lumi de legendă, de vechi și mai noi frumuseți. POEZIA FOCURILOR LĂUNTRICE Poezia, la Iași, domină autoritar celelalte genuri literare. De parcă doar ea, poezia, a atins cândva cupola înstelată de deasupra Cetății, apoi lumina zilei care a cuprins întreg spațiul orașului. Dacă poezia are sau nu legătură cu realul, faptul acesta trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ea părtașă la masa poeziei. Prudență între strigăt și vehemență? Dar poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea eclipsă a ființei. Poezia ieșeană îmi pare a fi o indelebilă obsesie unde ordinea biologică este răvășită cumplit de focuri lăuntrice. E puțin? Într-o mare și elocventă întâlnire a poeților ieșeni, magistrul se adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet de natură pluricordă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
reprezentându-l pe Shiva, zeul acela cu cinci chipuri, patru brațe și două aripi, într-un cerc mărginit de văpăi. Zeul asigură, se spune, echilibrul în univers prin cele două mari energii cosmice iradiate și îmi imaginez că represibilul imbold lăuntric al omului de a face rău dispare, că binele mereu în opoziție cu maleficul se impune. Iau de pe perete icoana Sfântului Andrei, apostolul românilor, cu sentimentul că aparțin creștinismului dintotdeauna, iar Sf. Parascheva va binecuvânta și ocroti urbea de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-i mai acordă atenție omului de lângă noi? Trecem nepăsători pe lângă el, poate că nici nu-i bine să intrăm în universul gândurilor sale, el cu ale lui, noi cu ale noastre. Cel mult, încă un prilej de a medita asupra lăuntricului, poate unul dintre cele mai profunde mistere ale ființei umane. S-a demonstrat că atunci când îndreptăm gânduri negative asupra celui din preajmă, creierul declanșează un proces de iritație cerebrală. Mintea noastră rămâne, uneori, în sfera ocultului și în asemenea condiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frenetic și gălăgios. 66 Am dat peste o carte a unui autor aproape necunoscut. Textul lui se înscrie în drama existențială a omului, este o pildă de supraviețuire într-o luptă cu destinul însuși, în condițiile în care, până la urmă, lăuntricul iese învingător cu forțele exterioare care înlănțuie ființa. Renașterea armoniei interioare, datorată și unei voințe supraomenești, a pornit chiar de la suferința fizică, înfrântă fiind parcă după modelul și curajul personajelor lui Thomas Mann. Ce nu se poate face cu voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cultură 28 De la muzeul de istorie naturală la estetica naturii 34 O medie culturală? 44 Tezaure și priorități de tipărire 47 Lecturile lui Eminescu 52 Iașul sentimental? 63 De la generația pașoptistă la generația tânără 68 Locul ideal? 70 Poezia focurilor lăuntrice 73 Documente bibliofile 76 Pornind de la istoricul Turn al Goliei 79 Palatul în stil gotic flamboyant 81 Cercul care închide și deschide totul 83 Policromie fără egal 85 În atmosfera lirică de odinioară 87 "De la efecte spre cauze" 89 Scurte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
școală în plus ar putea să înlocuiască prânzul, sau că un pământ lucrat mai mult și îngrășat abundent cu gunoi, se poate lipsi de ploaie. Timpul nostru - scria un gânditor expresiv - și-a asumat responsabilitatea să ne ofere dovezile solidității lăuntrice ale naturii omului. Cât timp sustrage omul rugăciunii ca să se implice în construcțiile sale „urgente”; și uite aceste construcții prăbușindu-se, unele după altele; în această prăbușire și în această sărăcie universală rămâne doar inima să se roage, mintea să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu. Atunci, de ce să ne frământăm atât de stupid? Evanghelia spune: «Căutați mai întâi împărăția și dreptatea lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă» (Mt 6,33). Atât! Timpul nostru se grăbește să ne dea amprenta trăiniciei lăuntrice a construcțiilor omului“. 44. Ocupațiile urgente nu trebuie să ne împiedice viața interioară Cu siguranță că ocupațiile unui preot și chiar ale unui călugăr pot să fie, mai ales în anumite perioade, atât de numeroase încât să nu-l lase
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca să pot întipări în sufletul tău, dragă confrate, că orice activitate educativă este una de iubire, eficacitatea sa este măsurată după iubirea noastră care, așa cum ne spune un cunoscut proverb: „Ori găsești ceva la fel, ori îl faci“. Acest foc lăuntric ne va face să iubim tot ceea privește viața muncitorească, să respectăm truda muncitorilor, să vedem în muncitor un frate, cu același spirit cu care Pauline Marie Jaricot scria: „Nu priviți mâinile mele, care acuză trândăvia mea. Priviți mâinile groase
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
negrăita bogăție a lui Cristos și să le pun tuturor în lumină care este înfăptuirea misterului ascuns de veacuri în Dumnezeu, Creatorul a toate... De aceea, îmi plec genunchii înaintea Tatălui... de a fi întăriți prin Duhul Lui în omul lăuntric, așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Înrădăcinați și întemeiați în iubire, să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea, înălțimea și profunzimea; și să cunoașteți iubirea fără de margini a lui Cristos ca să fiți plini
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a vrut să spună Rabindranath Tagore în aceste cuvinte: „Călătorul trebuie sa bată la toate porțile înainte de-a ajunge la a sa. Trebuie sa rătăcim prin toate lumile din afară pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric. “ Din tot ce am întâlnit sunt azi o parte, astfel, toți oamenii pe care i-am întâlnit pe drum, sunt, deodată, foarte aproape... SAYONARA, JAPAN! O carte luminoasă despre Țara Soarelui Răsare Despre Japonia s-au scris multe pagini de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent și insistent mama un resort special din memoria noastră s-a declanșat brusc, dând curs unei porniri lăuntrice de nestăpânit: Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. (Psalmi 21:30) Amin! 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE Mircea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Vă mulțumesc, scumpii mei copii, ați fost atenți și ați cântat într-adevăr foarte frumos. Acum odihniți-vă. Familia Butu a urmărit cu sufletul la gură concertul nostru religios improvizat și spontan -, trăind vizibil o stare de catharsis, de purificare lăuntrică și înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și Necredință. Victor Aciocîrlănoaiei povestește, deopotrivă cu har și meșteșug, întâmplările care i-au marcat și i-au alungat copilăria (dintre care multe îl vor marca, neîndoios, și pe cititor, lovindu-l direct în plex) și dând glas unor zbateri lăuntrice de care nu suntem deloc străini, dar pe care, de obicei, le ținem bine sub cheie. Mirela Stănciulescu Cuprins CUVÂNT ÎNAINTE 5 CAIETUL NR. 1 1. O MIUȚĂ CAPTIVANTĂ 9 2. ACASĂ 11 3. MILITARII 13 4. "DUȘMANII POPORULUI" 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai superficial, oarecum informativ. Nu vreau să fiu nedrept cu nimeni, astea-s impresii generale. Cititorii buni sunt peste tot. De fapt ei rămân nepluralizați: un cititor, un altul, un altul ș.a.m.d. Întrucât fiecare își creionează propria viziune lăuntrică. Câți cititori, atâtea poeme țâșnind din textul unic. E covârșitoare impresia mereu alta pe care mi-o dau chiar propriile mele texte citite la ani diferență. E ciudat și oarecum înfricoșător să știi că tu însuți ești un șir întreg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este în om și este dintotdeauna acolo. Și este acolo încă de la Facere, când... la început a fost cuvântul. Apoi, cuvântul însuflețit a devenit, din duh, om însuflețit. Ceea ce simte omul în sine, cu sine și pentru sine este iluminarea lăuntrică, duhul cuvintelor, bocet, scâncet, cântec de leagăn și de alint, adică Poezie. Ceea ce are omul de împărtășit cu ceilalți e, însă, altceva, e ceva din speța epică, e poveste adică, e proză. Așadar, Poezia îi este, omului, structural și fiziologic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un cerc, prin fotografii, muzica și literatura din Israel țara în care dânsa a emigrat și s-a stins. Proiectul nostru "Sub frunze de măslin" s-a născut din nebănuitele intersecții umane menite să dăruiască, devenind o clipă de pace lăuntrică atât de necesară pentru a ne hrăni visele. (Paulina Duta). Am fost puțini dar plini de entuziasm: Bianca Marcovici, scriitoare (Israel), Paulina Duta, fotograf (România), Ovidiu Ioan Manole director Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, Adrian Grauenfels traducerea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Învață-ne să-i judecăm drept pe cei care scriu și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, nici în cea a hulei nemeritate, ci ajută-ne să vedem în fiecare carte adevărul estetic, dâra de existență, freamătul ființei, iluminarea lăuntrică și ne iartă erorile noastre de judecată și fă-ne culți, că suntem mulți! A.B.Vă considerați un critic stăpân pe un anumit sector al literaturii? Preferați poezia, proza, teatrul? N-am avut niciodată prejudecata specializării. Scriu cu egală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Învață-ne să-i judecăm drept pe cei / Care scriu / Și nu ne duce în ispita laudelor deșarte, / Nici în cea a hulei nemeritate, / Ci ajută-ne să vedem în fiecare carte / Adevărul estetic, dîra de existență, freamătul ființei ,/ Iluminarea lăuntrică / Și ne iartă erorile noastre de judecată / Și fă-ne culți, că suntem mulți !..." Cândva, într-o după-amiază târzie l-am văzut pentru ultima oară pe Țepi în redacție, în sediul nou. Pregătea o noua ediție din Cuvântul. Era calm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
omul n-o mai poate gusta decât Într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, În celebrul său roman Pan (tradus la noi de I. L. Caragiale): „Ființa noastră lăuntrică e izvorul mâhnirii și bucuriei. Adesea Într-o zi tristă de ploaie, o bucurie pune stăpânire pe om, și-l face să meargă alături de fericirea lui. Un geam limpede de la o fereastră, o privire spre un pârâu și poate un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să devin superior semenilor mei. Câți dintre ei aflaseră despre energia Kundalini? Ignoranții! ------------------------------------------------------------------------Experimentul a fost un succes! Am simțit din prima clipă vibrațiile! Vibrații răcoroase atât la nivelul mâinilor, cât și al Sahasrarei. O stare de bine, de pace lăuntrică mă cuprinse. Nu înțelegeam mobilul, nu înțelegeam de ce. Și ochii din cap îi simțeam strălucind, la fel ca pe vremea când, pe terenul de handbal fiind, făceam câte un sprint reușit pe extremă ce se finaliza cu gol în poarta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
posibilității exersării meditației în orice mediu, oricât de ostil ar fi el, chiar și la serviciu! Și este hotărât să încerce! Ce ar avea de pierdut? Dacă va reuși, va fi perfect: va avea un motiv de bucurie și satisfacție lăuntrică. Iar dacă nu... ce se va mai amuza pe seama închipuirilor partenerului său de dialog! POVEȘTI DIN VESTUL ȚĂRII. DAR ȘI DIN SUD... De trei săptămâni sunt... arădean! Aparent, nevoia lumească de a-mi asigura un serviciu în vremurile acestea atât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
către Eliade, Graz, 17 octombrie 1953, cf. Corespondență I, p. 203. 5. Ipoteza „originii” ca vector metodologic poate scufunda cercetarea, printr-o anchetă exhaustivă, într-un demers pozitivist, care câștigă în extensiune și exactitate, dar pierde în intensiunea unui înțeles lăuntric al faptelor eminamente religioase de care se ocupă un istoric al religiilor. A trasa istoria unei religii, a-i cuprinde morfologia mereu estompată de variabila „arheologică” a unui asemenea demers istoric, constant dependent de datele celor mai recente descoperiri, nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]