13,725 matches
-
ceții umede nu era suficientă lumină În cameră. Avea nevoie de lumină. Asta era tot. Aprinse lampa de pe birou, sperând că lucrul ăsta va aduce un nou Început articolului său, dimineții sale, vieții sale. Dar Își dădu seama imediat că lampa era defectă. Sau poate doar becul era ars? Se repezi la dulapul din hol și, contrar așteptărilor, găsi acolo un bec de rezervă, ba chiar izbuti să-l schimbe pe cel vechi fără probleme. Dar și becul cel nou era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care se ducea să salveze o prințesă din ghearele unui balaur, se ridică și depuse În locul ei dosarul solicitat pe biroul doctorului. Acesta Îi aruncă o privire absentă și Întoarse din nou ochii spre degetele sale: În lumina puternică a lămpii de tratament, degetele sale feminine deveniseră rozalii și aproape transparente. Găsi de cuviință să-i arunce și lui Fima o rafală ucigașă: Știi cumva ce e o menstruație? Atunci anunț-o, te rog, la telefon pe doamna Licht, da, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Dimi. Încercă să strângă pătura, dar renunță, fiindcă se grăbea să-l găsească pe Ted. Era Încă dator să-i explice ce Îl adusese aici În seara asta. Dar În loc să se ducă În birou, ajunse În dormitor, unde o lampă mică de noapte arunca o lumină caldă, roșiatică. Văzu patul mare, deja pregătit pentru noapte: două perne identice, două pături albastre Înfățate În cearșafuri de mătase, două noptiere, pe fiecare din ele odihnind câte o carte Întoarsă și deschisă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întrebare foarte bună, Își spuse Încet. De astă dată convocă ședința de cabinet În Spitalul Șaarei Țedek de pe strada Jaffa, o splendidă clădire abandonată, care Începuse să cadă În paragină de când spitalul se mutase Într-o clădire nouă. La lumina lămpilor, Își așeză miniștrii În semicerc, printre bănci rupte și paturi desfăcute și ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire, informându-i că intenționa să zboare cu avionul până la Tunis, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ochi sala de recuperare prin ușa deschisă, zona de așteptare și biroul de recepție, de parcă ar fi căutat un răspuns la Întrebarea ei. Aparatul de aer condiționat. Reproducerile după Degas și Modigliani. Două plante nepretențioase puse În pietriș hidroponic. O lampă albă fluorescentă. Mochetă verde deschis pe toată podeaua. Un ceas de perete cu cifre romane. Un telefon. Un suport pentru umbrele și paltoane. Un coș plin cu ziare. Câteva reviste pe masă. Un prospect albastru: „Osteoporoza - Deteriorarea Accelerată a Oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia Încă să-i strige pe amândoi, pe Baruch și pe Fima, „bunicule“. Tatăl, cu cioculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fiecare loc liber din casa tatălui său din cartierul Rehavia. Mai e și un radio greu și demodat. Niște flori uscate, albastre stau Într-o vază Înaltă. Toate perdelele sunt croșetate, jaluzelele sunt bine Închise, un foc albastru dansează În lampă și din când În când se aude zgomotul ușor al petrolului care coboară din rezervor spre fitil. Una dintre femei, probabil fac cu rândul, le citește cu voce joasă celorlalte un roman german, Lotte la Weimar, spre exemplu. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
foarfeci de diferite mărimi, lame, ață și ace pentru cusut carne omenească, pensete, măști de oxigen și pungi cu ser fiziologic. Și feminitatea expusă acolo În Întregime, neavând nici un loc În care să se-ascundă, inundată În lumina puternică a lămpii din spatele medicului, ce făcea totul să pară roz ca o rană, poate ca gura știrbă a unui bătrân, din care se scurgea un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge imaginea, să nu vadă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael, imaginile acestea Îi treziră o senzație ciudată de dor de el Însuși: de parcă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de lucru plăcută, Înconjurat de rafturi cu cărți, printre care erau atârnate litografii Înfățișând Ierusalimul văzut de numeroșii săi vizitatori, călători și pelegrini din secolele trecute. Capul său se afla În centrul cercului de lumină strălucitoare pe care Îl arunca lampa de pe masă. Mâna sa stângă odihnea pe genunchiul soției sale, care stătea alături de el, pe colțul biroului, cu picioarele atârnând În aer și amândoi schimbau păreri despre o nouă ipoteză referitoare la sistemul imunologic sau la fizica cuantică. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un țap? Să te vedem măcar o dată În stare să urinezi fără să te lălăi. În loc s-o facă pe nebunul, mai bine s-ar așeza acum la birou, ar aprinde lampa de pe masă și ar concepe o replică devastatoare la discursul lui Günter Grass. Sau o scrisoare către Yitzhak Rabin. Sau articolul despre inima creștinătății. Cel puțin poți să urmărești măcar o singură dată știrile de la ora nouă fără Întreruperi. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va aduce faima mondială, și noi, călcând pe urmele lor cu o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica, Ted și Yael cu vehiculele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Apartamentul a fost păstrat tot timpul curat, Îngrijit, ordonat. Cel puțin În aparență. Atât În timpul vieții mamei sale, cât și după moartea ei. De două ori pe săptămână venea o femeie care curăța totul, făcând să strălucească până și sfeșnicele, lămpile de bronz, cupele de argint folosite În scopuri rituale. Tatăl său obișnuia să facă un duș rece În fiecare dimineață, fie vară sau iarnă. Iar la fiecare cinci ani casa era zugrăvită. De unde venea totuși mirosul? De când se mutase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
creierul din țeasta deschisă. M-aș fi întors ca un vânător plin de faimă înapoi la casele de zăpadă și mi-aș fi clădit în spatele arbuștilor de tuia un iglu, așa cum îl știam din ilustrații. Întrucât nu puteam găsi o lampă de seu care să-și fi aruncat lumina roșiatică pe pereții de gheață, am aprins o lumânare în bezna aceea, am mâncat o conservă de șprot, procurată de mama din magazinul de delicatese al orașului, dar am preferat totuși patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în întuneric susurul pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă și înspumată, însoțit de rostogolirea de pietre ce suna ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea înscrisurile de mână, care, cu cât erau mai venerabile, cu atât deveneau mai avântate, ne chema când dădea peste un nume familiar sau peste adresa vreunuia care venise aici din B. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piesă deosebit de atractivă și să facem o mină de parcă n-am mai fi văzut niciodată ceea ce ținuserăm în mână de sute de ori. După aceea am fost poftiți sus, în odaie, a trebuit să ne așezăm la masa rotundă sub lampa al cărei cerc luminos cădea pe registre, pe ceramică și pe o toporișcă de piatră, ni s-a cerut să răspundem la întrebările pe care omul acela și le nota, pe urmă ne-a fulgerat din nou cu aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a nimerit într-un nimic, ca atunci la clinica universitară, doar că acum nu mai era conștient de ce se întâmplase. Când s-a trezit peste câteva ore, zăcea într-un pat, privi uimit în sus, spre infirmieră, care controla piuitoarea lampă catodică. Zâmbi când îi văzu privirea, i se adresă pe franțuzește. De ce franțuzește? Se afla în Franța? W. privi cu ochii larg deschiși albul tavanului. Și din acest gol se căzni să iasă treptat o amintire întunecată. Fusese pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate spre sud, fără să mai arunce vreo privire către acel peisaj care se întuneca treptat; camera de zi era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scrobit. - Sunt Ramses, bâigui eu, ridicându-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]