15,723 matches
-
rămâie în totul la bunul plac al regelui câtă țară ar vrea să-i răpească lui Asan și s-o păstreze cu conștiința liniștită. Pentru deplina liniștire a lui Bela și a altor potentați catolici mai trebuia însă consimțirea împăratului latin de la Constantinopole, ca suveran propriu al romîno-bulgarilor. Grigorie IX s-adresă cu mare stăruință cătră tânărul împărat Balduin II, lipsit de ajutor, îi descrise starea împărăției cutremurate în temeliele sale și aproape de disoluțiune, îi demonstră de aproape turburea stare de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
submina mai primejdios tronul din Constantinopole. Deci în an[ul] 1240 ordinul predicanților din Ungaria primi poruncă să propovăduiască cruciata contra lui Vatatzes, ce e și dușmanul lui Dumnezeu și al bisericii, pentru că grecii din capul locului sânt mai vrăjmași latinilor decât păgânilor chiar și, căpătând în puterea lor împărăția bizantină, vor închide fără îndoială calea spre Sfântul Mormânt. Pentru campania contra grecilor să se dea aceeași absoluțiune ca și pentru cruciată-n Palestina. Privirea Scaunului roman rămase îndreptată spre răsărit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predomine în sufletul regelui Bela IV decât instinctul de conservare, iar nu pornirea de convertire prozelitică a grecilor. Papa însuși, care nu mai putea să mântui pe protejatul său, nu-l mai supără cu însărcinări propagandiste în Orient, unde împărăția latină mergea repede, văzând cu ochii și neoprit către pieire, detrăgîndu-se astfel prozelitismului papist puternica temelie a brațului lumesc Ioan Asan se căsătorește din nou. Complicațiuni de încuscrire și moartea sa pacinică. Pierzând prin moarte pe soția sa, prințesa maghiară Maria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îi mai rămăseseră, și plutea necontenit în pericolul iminent de-a cădea pe mînile inamicului. Abia lângă muntele Ganos izbuti să-și amăgească urmăritorii și să coboare neobservat la mare, unde găsi două corăbii de război mai mari de ale latinilor, care, fiind pe cale spre Constantinopol, se opriseră în acel liman pentru a se aproviziona cu apă proaspătă. {EminescuOpXIV 130} împăratul se sui cu suita sa cu tot în aceste corăbii de război și după două zile ajunse cu bine în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
comanda generalului Alexios Strategopulos avea să intre în Tracia; care însă, pe neașteptate și fără a fi avizat de mai {EminescuOpXIV 131} înainte printr-un anume plan de campanie, luă cu asalt capitala Constantinopol (25 iulie 1261), puind capăt împărăției latine de acolo. Apropierea considerabilă a guvernului bizantin central și a oștirii lui, necontenitele și sângeroasele turburări de tron în Romîno-Bulgaria, dezbinarea și descompunerea țării în parți servile și grupe de partizani fără scrupule, slăbirea autorității guvernului, părăginirea intereselor publice, înjosirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Anjou, rege al Siciliei, cari aveau a năvăli în împărăția romeică; deci între acestea Mihail încercă să amăgească pe papa cu propunerea uniunii și făcu pasul acesta numai cu speranța că doar ar putea prin înrîurirea papală să oprească pe latini de-a ataca Constantinopolul și de-a reinstala pe exîmpăratul Balduin II, care trăia încă. Episcopii săi, nefiind tocmai favorabili unei asemenea schimbări de lege, el le lămuri că chiar cu ocazia unor primejdii cu mult mai mici s-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate câștiga în favorul ocrotirii grecilor. Deși clerul grec se zbătea cu drept cuvânt contra recunoașterii unei autorități străine asupra bisericii lor și nu voia a o pune la dispoziția unor cârciumari și meseriași de rând, de cari în clerul latin de țară erau pe ici pe colo, totuși clerul nu cuteza de-a se opune pe față la planul împăratului, foarte hotărât, și cedă din slăbiciune, deși rațiunile acestuia citate pentru a-i îndupleca culminau în subtilități și sofisme. Numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la rând maltratări și silnicii contra amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul, în loc de-a zice "un grec și un latin", zicea semnificativ: "un creștin și un latin". Un singur orn era care dorea serios mănținerea uniunii: influentul patriarh Bekkus. Pentru toți ceilalți puternici ai zilei, neesceptînd pe fiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la rând maltratări și silnicii contra amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul, în loc de-a zice "un grec și un latin", zicea semnificativ: "un creștin și un latin". Un singur orn era care dorea serios mănținerea uniunii: influentul patriarh Bekkus. Pentru toți ceilalți puternici ai zilei, neesceptînd pe fiul împăratului și moștenitorul tronului, Andronic Paleolog, uniunea era o manta pentru a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la rând maltratări și silnicii contra amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul, în loc de-a zice "un grec și un latin", zicea semnificativ: "un creștin și un latin". Un singur orn era care dorea serios mănținerea uniunii: influentul patriarh Bekkus. Pentru toți ceilalți puternici ai zilei, neesceptînd pe fiul împăratului și moștenitorul tronului, Andronic Paleolog, uniunea era o manta pentru a acoperi scopuri private personale sau un stâlp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poporului său și aprinsese în propria lui casă un foc care a ajuns la un rezultat tocmai contrariu celuia pe care el îl avuse de gând; căci în locul unității a răsărit din încercarea de uniune o aversiune a grecilor contra latinilor care întrecea cu mult aversiunea de mai înainte și lărgi marea prăpastie deschisă, de nu se mai putu umplea. Afară de astea, curând i se suiră împăratului în cap cererile exagerate ale Scaunului papal, căci papa Nicolae III [î]i ceru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în anul 1278 nu numai recunoașterea primatului roman, ci și primirea adaosului filioque în crez, apoi învoirea ca un legat cardinal al papei să petreacă la Constantinopol, în fine ca grecii să schimbe cu totul ritul lor bisericesc pe cel latin "pentru că unitatea credinței nu sufere o deosebire a modului ei de manifestare". Concesiunile cerute întreceau cu mult pe cele pe cari le recunoscuse ca neapărate și le hotărâse un sinod din anul trecut (1277), prezidat de patriarhul Bekkus. Papei Nicolae
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul îl exilă apoi la Brussa. De atunci încoace flacăra pâlpâitoare a condamnării fanatice se lăți repede și neoprită. Chiar biserica Sf[intei] Sofii, care se socotea pângărită prin intrarea latinilor în ea, căta să se sfințească din nou, ca să se curețe. Un tribunal, compus anume din călugări, pedepsi, fără a ținea socoteală de ceva, pe toți părtașii uniunii, fără deosebire, să fi fost în stările de jos mirene sau preoțești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
credea că vorbele sânt adevăruri descoperite era eretic, deci scos din biserică și pedepsit cu asprime. Puținii oameni mai cuminți și mai nepreocupați recunoșteau aceasta și o spuneau în gura mare, dar geaba. Într-o dispută teologică între greci și latini, rânduită de patriarhul Grigorie, marele logofăt Nicefor Gregoras sfătui pe amândouă părțile să se lese cu totul de certe asupra unei teme sterpe și insolubile, pentru că ființa lui Dumnezeu e inaprofundabilă și tot astfel nu se poate afla nici legătura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
niciunui patriarh. În fine, în anii 1283 și 1285 se restabili învățătura veche în sinoadele ținute la Constantinopol și se statornici în toată forma și de drept deosebirea bisericei grecești de cea latină. De atunci comunitatea religioasă între greci și latini se dovedi nerealizabilă pe calea bunei învoieli. Cu atât mai zeloși lucrau papii pentru ca să ridice din nou împărăția latină din Constantinopol și pentru acest scop chemară în cruciată spornică Apusul în contra împăraților bizantini. Bonifaciu VIII, (1294 - 1303), Benedict XI (1303
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se statornici în toată forma și de drept deosebirea bisericei grecești de cea latină. De atunci comunitatea religioasă între greci și latini se dovedi nerealizabilă pe calea bunei învoieli. Cu atât mai zeloși lucrau papii pentru ca să ridice din nou împărăția latină din Constantinopol și pentru acest scop chemară în cruciată spornică Apusul în contra împăraților bizantini. Bonifaciu VIII, (1294 - 1303), Benedict XI (1303 - 1304), Clement V (1305 - 1314) tindeau cu atât mai mult la gloria de-a cuceri împărăția grecească cu cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult la gloria de-a cuceri împărăția grecească cu cât se temeau cu drept cuvânt că această împărăție va cădea ca o pradă ieftenă în mâna turcilor. Dar în fond își stăteau împrotivă principii lumești incompatibile unul cu altul, la latini fanatismul și pofta de-a domni, la greci grija neatârnării lor naționale, și de această incompatibili late dinlăuntru se spărgeau toate încercările de unire în afară. Un noroc deosebit a fost pentru greci că venețienii încăpură la ceartă și război
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o luptă pe care o avură cu turcomanii (turcopuli) și amogabanii uniți; dar împărăția romeică era pe de altă parte cu atât mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră amogabani pe de o parte, iar pe de alta de cătră latini, conduși de norocita lor căpetenie, Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și oferindu-le bani; Romfort dete drum solilor cu răspunsul că pacea nu se poate cumpăra cu bani
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe de altă parte cu atât mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră amogabani pe de o parte, iar pe de alta de cătră latini, conduși de norocita lor căpetenie, Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și oferindu-le bani; Romfort dete drum solilor cu răspunsul că pacea nu se poate cumpăra cu bani, ci numai cu aprobarea cererilor latinilor, iar aceste din urmă îi păreau inadmisibile împăratului. {EminescuOpXIV 151
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și oferindu-le bani; Romfort dete drum solilor cu răspunsul că pacea nu se poate cumpăra cu bani, ci numai cu aprobarea cererilor latinilor, iar aceste din urmă îi păreau inadmisibile împăratului. {EminescuOpXIV 151} Tot în aceeași vreme invită și Sfentislav prin soli pe Romfort să-ncheie cu el o alianță ofensivă contra împărăției romeice, iar, pentru a întări legământul, îi propuse mâna surorii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu biserica greco-orientală și în recunoașterea supremației ecumenice a patriarhatului din Constantinopole. Supărat de apostazia aceasta, papa Grigorie IX puse să li adreseze episcopilor bulgari din Belgrad (Alba-Graeca) și din Brandusium scrisori de admonițiune, ca să se întoarcă în sânul bisericei latine; iar daca asemenea admonițiuni n-ar ajuta nimic, atunci eparhiile acestea să i se subordineze simplu episcopiei catolice a Sirmiului pe calea ordinațiunii și chiar contra voinței lor. Deci se alese fără sfială o măsură silnică pentru lățirea catolicismului, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Nicolae IV s-adresă c-o stăruitoare epistolă de admonițiune cătră regentul bulgar George; îl invită să intre în comunitatea legei romano-catolice pentru mântuirea sufletului său propriu și-i trimise un estras, ca un prospect lesne de înțeles al crezului latin. O altă scrisoare, petrecută de acelaș spirit și având acelaș scop, Scaunul papal i-o trimise mitropolitului Bulgariei, căruia i se aducea aminte sau mai bine i se împrospăta în memorie faptul semnificativ că el însuși, în. zilele lui Mihail
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i abăteau neistovit idei unioniste și că era neobosită în tendențele ei cari ținteau într-acolo. Astfel Benedict XII îl admonie la 1337 pe regele Alexandru al Bulgariei să intre în sânul bisericei catolice și să primească botezul după rit latin, dar fără nici un efect vădit. Reînnoite accese unioniste și de supremație ale Romei în contra Serbiei și a împărăției bizantine. Cu toate că prin restabilirea tronului împărătesc al romei-lor de lângă Bosfor biserica greco-orientală ajunse din nou la necontestată supremație totuși Scaunul roman se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca buruiana cea rea. Același papă orândui a se trimite frați din ordinul minoriților din Ungaria în Cumania și celelalte țări laterale ungurești, parte pentru a întări pe neofiții deja numeroși în credința catolică, parte spre a câștiga pentru biserica latină pe cei ce persistă încă în necredință. Sămânța propagandistă începu a da în spice între români {olachi romani le zice papa) în țările ungurești laterale, locuite de dânșii, adecă în Ardeal, Valachia și Sirmia, iar Clement VI favoriză și mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Scaunului apostolic tot așa precum ascultă ceilalți principi și celelalte popoare creștine; tot odată Vodă se rugă ca, pentru a înlătura pe episcopul greco-oriental din Halicz, căruia {EminescuOpXIV 191} Moldova îi fusese subordonată până acuma, să se erige o episcopie latină cu scaunul în Siretiu, ridicând el această localitate la rangul de oraș, deci se rugă de papa ca să și înzestreze scaunul cu numirea corespunzătoare și cu prerogativele cuvenite. Papa, primind cu bunăvoință această cerere a voievodului, dete ordin arhiepiscopului din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]