3,663 matches
-
visului, trecerea se face ușor și favorabil sau, dimpotrivă, eșuează, dezvăluind persoanei rezistența sa la schimbare. Coș, paner Pentru că forma lor închipuie matricea, pântecul mamei, coșul și panerul evocă noțiunile de fecunditate, de naștere și de creație. Sunt asimilate cu leagănul în care se odihnește nou-născutul și pot dezvălui o dorință sau un comportament agresiv. Totuși, ca toate recipientele, semnificația lor depinde, în mare parte, de elementele care le umplu. Goale, sunt mărturia unei lipse materiale ori afective. Pline, ilustrează satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
alți tineri o „societate literară” menită să sporească numărul traducerilor în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească” timp de aproape opt ani și, câteodată, și în „Icoana lumei”. C. se îndreaptă cu precădere către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
călătorie la Constantinopoli, Iași, 1844; Soldatul prujitor, Iași, 1846; Plăieșul logofăt mare, Iași, 1876; ed. (Amore e giustizia), tr. Cornelia Codrescu, Napoli, 1878. Traduceri: Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu, Iași, 1838; Contesa Dash, Mihail Cantemir, moldovanul, Iași, 1851; [Autor neidentificat], Zamfira. Solitarul, Iași, 1852; Harriet Beecher Stowe, Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în sudul Statelor Unite din America, I-II, pref. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
pentru ticăloșiile lor, pe care mulțimea îi numea creștini. Acest nume venea de la Chrestos care, sub Tiberiu, fusese supus supliciilor de că-tre procuratorul Ponțiu Pilat. Reprimată la un moment dat, această execrabilă superstiție deborda din nou, nu numai în Iudeea, leagăn al nenorocirilor, ci și la Ro-ma, unde tot ce se cunoaște ca atroce și infam, se revarsă din toate părțile. Sosiră mai întîi, cei care își mărturiseau credința lor, apoi, sub îndrumarea lor, mulți alții, acuzați nu atît de a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
stat". Îi urează aceluiași "succes pe toată linia la dame" sau, mai la... obiect, "Fii forte amice, aruncă-te la p..." el fiind foarte bucuros că o damă fină ,,m-a lorgnat la masă". Deoarece "când nu găsești capitaluri din leagăn trebuie luptă mare" se gîndește la "un petit mariage" din moment ce nu poate ceea ce amicul a reușit deja să fie "mare consumator de champagne la o c... bătrână și milioneră". La Berlin a întîmpinat dificultăți de limbă ("Nenorocirea e însă că
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pastel cosmic"50, cum presupune Pompiliul Constantinescu, nici unul "vesperal", cum crede G. Călinescu 51, ci sunt, mai curând, alegorii / figurații ale invenției poetice. Să revenim la textul parafrazei barbiene: Implicatele pajuri, lacul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat, ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici 52. "Implicatele pajuri", ca și imaginea, foarte asemănătoare, din "Secol": "Arcuite pajurile", țin de condiționările actului de plăsmuire artistică (nu deosebite de cele ale vietii), așa cum îl înțelege Barbu, și prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sunt zise, recitate sau cântate în șezători sau la clacă, în diferite ocazii; - sunt legate de: 1. date fixe: Anul Nou (plugușorul, colindele, sorcova, steaua, irozii etc.); 2. momente importante ale vieții: naștere, botez, nuntă, moarte (cântecul zorilor, cântecul de leagăn, orațiile de nuntă, bocetul etc.); 3. anotimpuri, de muncile agricole (cântecul de seceriș, Drăgaica, paparudele etc.); - versul popular are o măsură standardizată (5 Ț 6 sau 7 Ț 8 silabe); - versul are, de regulă, picior metric bisilabic, cu accentul pe
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
prin anexarea Cadrilaterului cedat de către bulgari. Aflată în alianță cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), România a ezitat să se alăture acestora în Primul război mondial. Până în 1916, România a rămas în neutralitate. În cele din urmă, obsesia Ardealului ca leagăn al națiunii române și moartea lui Carol (partizan al facțiunii filogermane) au tranșat disputa în favoarea alăturării Antantei în vederea desăvârșirii unității naționale. Declarând război Austro-Ungariei, armata română s-a angajat în ofensiva de eliberare a Transilvaniei. După un început entuziast pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de fierbere, care erau societatea și cultura românească în anii neutralității (1914- 1916), Barbu Ștefănescu Delavrancea clocotea oratoric despre necesitatea fatală de a intra în războiul sfânt de reîntregire a Patriei, a cărei ființă etnică era amputată politic atâta timp cât Transilvania, leagănul românismului, continua să fie sub stăpânire austro-ungară. Într-un discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deveni instrumentul de producere a "poporului-națiune" (Karnoouh, 2011) și de fasonare a "omului național": "o formațiune socială se reproduce pe sine ca națiune doar în măsura în care, printr-o rețea de aparate și practici cotidiene, individul este instituit ca homo nationalis din leagăn până în mormânt" (Balibar, 1996, p. 137). Coborând limita de vârstă de la care școlarizarea este obligatorie până la 5 ani (copiii de la 5 la 7 ani trebuind să frecventeze "grădinile de copii"), Legea învățământului din 1924 stabilește ca școala să preia copilul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Balibar, 1996, p. 137). Coborând limita de vârstă de la care școlarizarea este obligatorie până la 5 ani (copiii de la 5 la 7 ani trebuind să frecventeze "grădinile de copii"), Legea învățământului din 1924 stabilește ca școala să preia copilul de cum părăsește leagănul. Până la mormânt, sinele individului va mai fi șlefuit înspre devenirea "omului național" în instituția obligatorie a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei naționale românești, românii au reușit să învingă natura, realizând Marea Unire. Voința de unire a românilor a răzbit împotriva fatalismului geografic, transformând Carpații din zid natural ce separa leagănul românității - Transilvania - de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face ca geografia să devină din blestem binecuvântare: "poporul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce Maramureșul întreg, leagănul domniei moldovene, și să ajungă chiar Voevod al Transilvaniei"), Petru Rareș trebuie să rămână în memoria colectivă europeană prin "ideea sa cea mare": Într-adevăr mintea lui Rareș țesea un plan măreț: ideea cea mare a lui era să adune
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară presupune impunerea identității și categoriei de "români" peste cele de români
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frunte și pe tâmple și îi dă să bea vreo trei picături, iar cu apa rămasă merge la casa femeii care "i-a luat somnul" și o aruncă în cruciș asupra ferestrei, ia puțină "tencuială" pe care o pune în leagănul copilului 209. Pentru a-l vindeca pe copil de "ceasul rău", descântătoarea merge dis-de-dimineață, până a nu răsări soarele, la un pârâu sau la o fântână și aduce "apă neîncepută", nevorbind cu nimeni și având grijă să nu o vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în jur, rostind: "Lumina-voi lumină, / Pleca-voi după cotruță / Să caut tămâie, / Casa s-o afum."284 În Transilvania, mama sau tata se taie la degetul mic de la mâna stângă și lasă să cadă trei picături de sânge sub leagănul copilului, zicând: "ia și ne apără pe noi pe toți de foc și de apă, de fier și de piatră, de boală și nepricepere (bolânzie)285. Cele mai multe moașe din Bucovina, după ce au scăldat copilul și l-au înfășat, îl pun
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
relație directă cu planul cosmic, omul tradițional își definește starea existențială prin "cânt": "Cunosc vremea după vânt, / Românu după cuvânt; / Cunosc vremea după stat, / Românu după cântat."220 Cântul devine destinul spiritual pe care comunitatea tradițională și-l asumă de la leagăn până la mormânt: "Foaie verde de-avrământ, / Cât am umblat pe pământ, / Am cântat și-am să mai cânt / Până m-or băga-n mormânt, / C-așa am fost eu făcut."221 Interferența genurilor transformă "cântul" în "poveste" a propriei vieți în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
două, / Picătura cea de-a noua, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică-n apă limpegioară. Da-n ea cine se scăldară? / Se scălda bunul Dumnezeu, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului..."118 Identificarea lui Moș Crăciun cu Isus, "soarele dreptății", se realizează prin utilizarea imaginii binare contrastante ( moș / mititel și-nfășețel). O dată cu metamorfoza creștină, apa în care se scaldă moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
v-aduce el o veste / Și v-aduce o dreptate, / Să ia țara jumătate, / Să facă dalbă cetate, / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În mijlocu de cetate, / Este-un leagăn de matasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănul nici se clătește, / Bate vântul s-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile / Cu poalele supniță, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și v-aduce o dreptate, / Să ia țara jumătate, / Să facă dalbă cetate, / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În mijlocu de cetate, / Este-un leagăn de matasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănul nici se clătește, / Bate vântul s-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile / Cu poalele supniță, / Cu vârful cosițelor. / La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să facă dalbă cetate, / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În mijlocu de cetate, / Este-un leagăn de matasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănul nici se clătește, / Bate vântul s-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile / Cu poalele supniță, / Cu vârful cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"125
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
v-aduce el o veste / Și v-aduce o dreptate, / Să ia țara jumătate / Și fără dalbă cetate; / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În mijlocu de cetate, / Este-un leagăn de mătasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănu mi se clătește, / Bate vântu ș-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile, / Cu poalele supniței, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și v-aduce o dreptate, / Să ia țara jumătate / Și fără dalbă cetate; / Dar cetatea un` s-o facă? / Ia s-o facă-ntr-un picior, / Să le steie-ntr-ajutor. În mijlocu de cetate, / Este-un leagăn de mătasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănu mi se clătește, / Bate vântu ș-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile, / Cu poalele supniței, / Cu vârfu cosițelor. / La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]