4,107 matches
-
nu atingeți metalul! urlă Fletcher. Pășiră pe covorul din Cilindrul B, iar Fletcher acționă Întrerupătorul Cutiei Verzi. Se auzi zumzetul generatoarelor și Încălzitoarele roșii se Întunecară, căci două milioane de volți fuseseră aplicate pe habitat. Reacția se dovedi instantanee. Podeaua se legănă sub picioarele lor În momentul În care habitatul fu izbit cu o forță uriașă, iar Norman putu jura că auzise un țipăt, deși ar fi putut să fie zgomotul metalului suprasolicitat, iar tentaculele se prelinseră cu repeziciune, părăsind sasul. Văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Treceți aruncătorul de balast pe: PORNIT Pasul următor Anulare „Deci așa lucrează, Își spuse Norman. O listă de operațiuni pas cu pas, memorată de computer. Nu trebuie decât să urmezi instrucțiunile.“ Deci, se putea descurca. Un ușor curent de apă legănă submarinul. Apăsă pe „Anulare“ și ecranul se stinse, apoi clipi: Resetare temporizator - interval 11:53:04 Cronometrul Își continua numărătoarea inversă. Își zise: „Chiar am stat aici șapte minute?“ Un alt val și submarinul se legănă din nou. Sosise timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ușor curent de apă legănă submarinul. Apăsă pe „Anulare“ și ecranul se stinse, apoi clipi: Resetare temporizator - interval 11:53:04 Cronometrul Își continua numărătoarea inversă. Își zise: „Chiar am stat aici șapte minute?“ Un alt val și submarinul se legănă din nou. Sosise timpul de plecare. Se duse la tambuchi, ieși prin calotă și Închise tambuchiul. Se lăsă pe vine Într-o parte a submarinului și atinse podeaua. De dincolo de metalul protector, radioul său se trezi imediat la viață: — ... acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metalul protector, radioul său se trezi imediat la viață: — ... acolo? Norman, ești acolo? Răspunde, te rog! Era Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei pași mari, sări și se strecură prin trapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
La o contracție musculară a tentaculului, trapa se deschise, trântindu-l În spate: tentaculul pătrunse În habitat. Simți mirosul puternic de amoniac. Norman fugi, urcând mai sus, În cilindru. Plescăind prin trapă, se strecură și al doilea tentacul. Amândouă se legănau În cercuri, căutând. Printr-un hublou văzu afară trupul uriaș al creaturii și privirea fixă a ochiului imens. Se cățără mai sus, Îndepărtându-se de tentacule. Cilindrul părea să fi fost destinat depozitării: era Înțesat cu echipamente, cutii, rezervoare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu. — Ba da. Recunoaște, Harry. Recunoaște acum. Chiar În timp ce vorbea, Norman căuta din ochi seringa. O lăsase undeva În această cameră, dar hârtiile alunecaseră de pe mese, monitoarele zăceau sparte pe podea, peste tot În jurul său era haos... Întregul habitat se legănă din nou și apoi se auzi o explozie groaznică Într-un alt cilindru. Alarmele sunau acum mai ascuțit și se auzea o vibrație vijelioasă pe care Norman o recunoscu instantaneu: era apa care pătrundea cu mare presiune În habitat. Inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
niște răspunsuri. Întrebă În gând: „Dar sfera vine dintr-o altă civilizație?“ Da. „Și poate din alt timp. Tu nu faci parte din sferă?“ Acum, da. „Atunci, de unde vii?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? Spuma Îl deplasă cu delicatețe, legănându-l domol. „Mai ești aici?“ Da. Nu am unde să mă duc. „Mă tem că, În ceea ce privește religia, nu prea sunt În temă. Eu sunt psiholog. Mă ocup de felul cum gândesc oamenii. În pregătirea mea, n-am Învățat prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Întâmple cu ajutorul imaginației. Ai să mi-o dai și mie?“ Nu. „De ce?“ Pentru că deja o ai. „Bine, dar nu simt că o am. Atunci de ce spui că aș avea-o?“ Știu. „Mi-am imaginat ușa deschizându-se“. Da. Se legănă În spumă, așteptând alte răspunsuri, dar nu mai primi nici unul. Simți doar mișcarea gingașă a spumei, o suspendare temporală plină de pace, și se simți cuprins de toropeală. După un timp, Își spuse În gând: „Scuză-mă, dar aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i. Apoi Însă clătină din cap și se ținu tare. Se simți din nou În putere. — Îmi pare rău, Beth. Acum e prea târziu. Apăsă pe butonul „Ascensiune“ și auzi zgomotul produs de golirea rezervoarelor cu balast. Deepstar III se legănă ușor. Habitatul trecu pe sub el, iar apoi submarinul Își continuă ascensiunea către suprafața aflată la trei sute de metri deasupra. În jur, doar negrul intens al apei și nici o idee de mișcare, cu excepția indicațiilor verzi ale instrumentelor de bord. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încercă să o sucească Într-o parte: spațiul fiind prea strâmt, manevra se dovedi imposibilă. Beth era ca o stană de piatră. Încercă să facă schimb de locuri cu ea, ca să ajungă cumva la trapă. Întregul submarin Începu să se legene, semn că Harry Începuse să urce pe scara laterală. — Ce dracu' se Întâmplă acolo? — Harry, taci! Păi, ce tot zăboviți atâta? Mâna lui Norman se Încleșta pe maneta trapei. O apăsă, dar ușa rămase nemișcată: trapa se deschidea Înăuntru. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se deschise, iar Harry pătrunse Înăuntru. — Dumnezeule, un minut și patruzeci de secunde, spuse Harry. Știi cum se pilotează chestia asta? — Da. Norman se așeză În fotoliu și Începu să acționeze comenzile. Auziră scrâșnetul ancorelor și simțiră trepidațiile. Aparatul se legănă și părăsi fundul oceanului. — Un minut și treizeci de secunde. Cât spuneai că facem până la suprafață? — Două minute și jumătate, spuse Norman cu mâna pe maneta de reglare a vitezei de ascensiune. O Împinse dincolo de 2 m/s, până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
IARNĂ în amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt condamnată la singurătatea iernii. Fulgii îmi pedepsesc păcatele să nu mai am nimic, nici măcar regrete. Sunt obosită de atâta răutate de oameni. Ei sunt ghețuri mișcătoare între cer și pământ și mereu se leagănă în absența unei vieți de iubire. Sunt condamnată în începuturile celor vii, ce nu-l cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg nimic de ce își mai poartă trupul deșirat prin depărtarea nopților unde cuvintele sunt taine inepuizabile. Sunt condamnată în pietrele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Plânge iarna Elena Marin Alexe Plânge iarna printre vii, În batiste albe reci. Ulițele sunt pustii, Când prin viscol le petreci. Satul pare-ncremenit În tăcere cufundat. Somnul l-a ademenit, Noaptea dor a legănat. Cu privirea dusă-n gol Mai răman să mai adun, Câțiva fulgi ce zburdă-n stol, Leac la inima să-i pun. Mai târziu, pe lângă foc, Rătăcesc în poezii Diamante, ce-și fac loc Iarna-n nopțile târzii. Trece iarna
Pl?nge iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83325_a_84650]
-
răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată adeseori
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
o povestioară în care eroina este... O rățușcă! A ieșit doar ieri afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
este mai adâncă decât înălțimea unui om mare. Mai târziu, tata m-a învățat să fac pluta. Adică, fără să mișc brațele și picioarele, întins bine pe spate, cu brațele întinse pe lângă trup și cu bărbia ridicată, pluteam pe apă legănându-mă odată cu mișcarea valurilor în sus și în jos. Am stat cu părinții la hotel, dar tata a luat și cortul. În unele nopți, după ce ne plimbam prin alte stațiuni, rămâneam noaptea în cort. Eu nu aveam putere să înalț
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vreme, am încetat să mai plâng și mi-am întors încet fața brăzdată de lacrimi către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șofer, dar haideți să nu mai insistăm pe subiectul ăsta. După ce am ieșit pe șosea, o vreme am mers în tăcere. Era o situație foarte stranie. Mama stătea în spate cu mine și ținea în brațe copilul, pe care îl legăna ușor. Mi-am dorit să fi fost și eu tot un copil pe care să-l țină mama în brațe. Să mă facă să mă simt în siguranță, să mă facă să cred că totul va fi bine. Deci nefericitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plouă. Dar chestia asta nu avea nici un fel de valoare simbolică. Să fim serioși, ploaia aia nenorocită trebuia să se oprească odată și-odată. După ce i-am dat biberonul lui Kate, m-am așezat cu ea pe pat și am legănat-o. Îmi devenea din ce în ce mai clar că deși fusesem destul de norocoasă ca să fiu târâtă din mlaștina nefericirii, această nou-descoperită libertate adusese după ea o serie de responsabilități. Ziua precedentă fusese foarte plăcută. Foarte distractivă. Dar, și gândul ăsta m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iubito? mă întreba. Nimic, răspundeam eu incapabilă să exprim în cuvinte anxietatea teribilă, fără nume, care mă bântuia. Nu poți să dormi? Nu. — Să te plictisesc eu ca să adormi? — Da, te rog. Într-un final, cădeam într-un somn liniștit, legănată de sunetul liniștitor al vocii lui James, care îmi explica cum sunt scutite de taxe fundațiile de caritate sau care sunt noile reglementări privind TVA-ul impuse de Uniunea Europeană. Am închis apa la duș și m-am șters. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
durat nici o săptămână. Și dacă ar fi durat, prețul l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-am sugerat. Adam s-a dezmeticit și a plecat din cameră după Helen. Am legănat-o pe Kate și am încercat s-o liniștesc. Era un copil minunat, dar, pe cuvântul meu, uneori își alegea foarte prost momentul. O auzeam pe Helen râzând în continuare în timp ce cobora scările. După o vreme, s-a întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adio postum Elenă Marin Alexe O frunză purtată de vânturi prin zori, Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
ca să revin la cenaclu. Ultimul cuvînt Îi aparținea lui Mircea Martin. Deși stătea printre noi, stilul lui elegant Îl ajuta să pară departe. Era binevoitor. Ruba a scris chiar o poezie În care-l asemuia c-un palmier. Care se legăna În capul mesei de tortură. Realitatea-i că nu se legăna, palmierul nu este om, e adevărat că are trunchiul drept și neramificat precum Martin, dar poartă pe vîrf o coroană bogată de frunze penate sau palmate, ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]