14,092 matches
-
cu Leslie Caron. Am ajuns acolo, dar nimeni nu corespundea nici pe departe descrierii. Mai târziu, am aflat că femeia nu mai avusese curaj să vină. Dar eu nu știam asta, așa că am rămas acolo, amețit, analizând fiecare femeie din local și zicându-mi: Mă rog, ar putea fi... Știi tu, șatenă, simetrie bilaterală... O chelneriță m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. I-am spus că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări de foi ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd juca, Îl așteptam după spectacol și mergeam undeva să mîncăm. Era un tip formidabil: tot ce se putea găsi mai bun de-abia dacă era destul de bun pentru el. Pe vremea aceea New Yorkul era tare frumos. Erau atîtea localuri bune... nu știu cum, parcă nu era atîta zarvă și Încurcătură; acum parcă-i altă lume. Te puteai duce la White sau la Martin sau la Delmonico... erau o mulțime de localuri bune. Mai era și restaurantul lui Mock. N-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Pe vremea aceea New Yorkul era tare frumos. Erau atîtea localuri bune... nu știu cum, parcă nu era atîta zarvă și Încurcătură; acum parcă-i altă lume. Te puteai duce la White sau la Martin sau la Delmonico... erau o mulțime de localuri bune. Mai era și restaurantul lui Mock. N-am fost niciodată acolo, dar unul din primele lucruri pe care le țin minte din copilărie este că tata a venit Într-o noapte tîrziu și a spus că a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tîrziu și a spus că a fost la Mock. CÎnd venea acasă, ascultam la zăbrelele sobei din camera mea și auzeam cum el și ceilalți actori discutau cu mama: era de-a dreptul fascinant, iar uneori nu vorbeau decît despre localul lui Mock. — Cum, ai fost la Mock? mi s-a părut c-o aud pe mama Întrebînd. — Da, am fost la Mock, a spus tata. — Și ce-ai mîncat la Mock? a Întrebat mama. — Ei, niște stridii și un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa că l-a ajutat să se simtă bine. I-a spus: — Ia ioc, tinere. Dacă ne-am pus În gînd să ne plimbăm cu mașina, trebuie să hrănim șoferul. TÎnărul s-a așezat și am luat o cină minunată: În localul acela se serveau cotlete mari și suculente, prăjite În unt, fripturi groase cît degetul, stridii minunate și pește. Știu că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce-o să se mai Întîmple. Tata era atît de fericit și de emoționat, stăpînit parcă de o forță sălbatică, ochii-i jucau În cap ca niște demoni, Își lăsa capul pe spate și rîdea așa de tare că răsuna tot localul. Părintele Chris O’Rourke trebuia să țină slujbă a doua zi de dimineață, așa că a plecat, dar părintele Dolan a venit cu noi. Am ieșit cu toți, tînărul cu ajutorul tatei și al domnului Gates, și toată lumea din restaurant a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fiu mereu un tip bine, să locuiesc într-un palat tot mai mare, cu pereți căptușiți cu aur și argint, voi avea sssssusținători (da, sâsâie!) puternici, bogați și extraordinari ca mine. Vom petrece împreună în cele mai vestite locuri și localuri de pe glob, va veni lumea să mă vadă și să mă laude iar eu îi voi învăța să le placă petrecerile mai mult decât munca și laudele mai mult decât oricare altă vorbă. Mierosul le va servi un exemplu de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și două femei din galaxia lor, în aceasta. În timpurile acelea de foarte de demult, sute de mii de nave spațiale mici, ca aceasta, traversaseră enormele distanțe ale spațiului intergalactic. Și, evident, ei vruseseră să vadă una... * ...În unul dintre localurile mici ale universului, într-un restaurant, se dovedi a fi "următorul loc în care fu transportat. Dar, de fapt, până ce nu ieși. foarte precaut, din mica anticameră, în care sosise. Gosseyn nu văzu că se afla într-un restaurant elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Ezită. - Pentru că... nu prea știu. Glasul se făcu rece și hotărât. - Și de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător local de ciment în care o femeie și doi bărbați se aflau întemnițați în celule separate una de cealaltă printr-o subțire și fantastică plasă de metal. * Gosseyn-Ashargin constată că intrase într-o sală imensă. La prima vedere, părea plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
avea nevoie mai curînd de ceva de băut. Mai traversă cîteva străzi, pînă văzu lumina roșie a unui neon strălucind deasupra trotuarului. Deschise ușa cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o masă și scaune, și pe perete un cap de cerb fixat pe o placă. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o scară acoperită cu un covor gros. Ce fel de pilangii sînt aici? zise Macfee. Lanark rămase în picioare și se uită lung. S-ar fi răsucit și ar fi plecat dacă nu ar fi văzut femeile de-acolo. Umpleau localul cu fețele lor rîzătoare, atente și tinere, cu gîturile, sînii, abdomenele acoperite cu tot felul de haine. Avu impresia că nu mai văzuse în viața lui atîtea fete. Cînd privi mai atent, observă că sînt la fel de mulți bărbați, dar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit Bach în pijama vărgată, era mai tânăr, părea livid, extazul îi împăienjenise ochii, se clătina beat de muzică, îmi părea rău
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă, fac un număr de step împreună...“. „O știu“, a bâiguit Constantin. „Tot ce se poate“, a admis Poenaru. „Lilly e și ea fată bună. Atâta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe divan. ...I se părea că vede navigând prin cameră un șlep mirific, împodobit cu becuri, ghirlande și panglici multicolore. Pe punte, lângă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ezită. - Pentru că... nu prea știu. Glasul se făcu rece și hotărât. - Și de altfel eu nu omor oameni pe care nu sunt în stare să-i controlez. Voi reveni. Începu să se estompeze. Acum nu mai era în acest înfiorător local de ciment în care o femeie și doi bărbați se aflau întemnițați în celule separate una de cealaltă printr-o subțire și fantastică plasă de metal. * Gosseyn-Ashargin constată că intrase într-o sală imensă. La prima vedere, părea plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
locuințe sociale Locuințele subvenționate constituie o piață aparte în cadrul pieței imobiliare. Accesul la acest sector este supus unor criterii sociale, printre care respectarea unui plafon al veniturilor. În 1999, potrivit recensămîntului, 34 % dintre familiile din arondismentul 20 locuiau în "foste localuri cu chirie mică (HLM)". Acest procent era de 23 % în 1982, crescînd așadar în perioada dintre recensăminte. În 1999, la Paris, locatarii unei locuințe HLM reprezentau un procent de 17 % din domiciliile principale, mai puțin de jumătate față de arondismentul 20
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
retro pentru a-i satisface pe ultimii veniți, mai înstăriți și cu studii. Dacă faci colțul la stînga pe strada Lepic, poți zăbovi la tejgheaua barului "Deux Moulins", cafeneaua unde Amélie lucra ca chelneriță. Succesul filmului, ale cărui afișe împodobesc localul, joacă un rol important în ceea ce privește diversitatea clientelei. Te trezești alături de un cuplu de americani sau de tineri japonezi, care vor comanda o "crème brûlée Amélie" în cinstea gustului eroinei pentru amestecul de cald și rece, de dulce și crocant. Tineri
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
s-au dezvoltat neașteptatele "Uzine Bertheau", după numele patronului lor. Acesta a transformat magazinul de grăunțe Valtier și uzinele Schneider și Yoplait care se găseau acolo în locuințe rezervate exclusiv familiilor de artiști sau intelectuali. Împrejmuite cu grijă și securizate, localurile găzduiesc de preferință profesioniști care doresc să lucreze la domiciliu. Astfel, în clădirea rebotezată "Aux Fauconniers" activează un grafician, un muzician, un pictor, un arhitect. Graficianul și soția sa, care este sculptoriță și decoratoare, ocupă un apartament de 135 m2
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
salute călduros dacă va binevoi să explice cu exactitate cum a păcălit sute de oameni, făcându-i să creadă că au văzut o clădire ciudată - un fel de arsenal. Clădirea ar fi apărut în spațiul ocupat, anterior și actualmente, de localul familial "Mătușa Sally" și de croitoria "Patterson". În interiorul celor două localuri se aflau doar salariații, dar nici unul dintre aceștia nu observase vreun eveniment neobișnuit. O firmă mare și strălucitoare indica fațada arsenalului născut atât de miraculos din neant; ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
păcălit sute de oameni, făcându-i să creadă că au văzut o clădire ciudată - un fel de arsenal. Clădirea ar fi apărut în spațiul ocupat, anterior și actualmente, de localul familial "Mătușa Sally" și de croitoria "Patterson". În interiorul celor două localuri se aflau doar salariații, dar nici unul dintre aceștia nu observase vreun eveniment neobișnuit. O firmă mare și strălucitoare indica fațada arsenalului născut atât de miraculos din neant; ea a constituit prima dovadă că întreaga scenă n-a fost decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care o închinase. Simțindu-se teribil de stânjenit, dormi doar pe furate și a doua zi dimineață se trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii "Palatului Gologanilor" aprinseseră firmele luminoase, care înștiințau modest că "oricine are posibilitatea să intre cu un gologan și să iasă cu un milion, adică, bineînțeles, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
într-un acces de admirație. Pe fundal se auzea mereu muzică. După ce câștigă nenumărate mii de unități monetare, ușile "Palatului Gologanilor" se închiseră și veni spre el dolofanul, care-i spuse sec: - E-n regulă, ajunge! Străinii trebuie să părăsească localul ca să putem pune capăt prostiilor ăstora. Cayle se uită lung la necunoscut și ceasul de alarmă al primejdiei ticăia atât de tare în capul lui încât îi răsuna prin tot creierul. Cred că am să mă duc acasă", murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]