4,047 matches
-
20 Senatorul este liderul ales de trib. Este un bun orator și știe cum să se facă ascultat. Este în stare să convingă alte sate să lupte pentru imperiu. De fiecare dată când acesta se arătă locuitorilor unui sat inamic, loialitatea acestuia va scădea cu câte un pic până acel sat va fi al tău. Cu un senator nu se poate cuceri o capitală. Sulițele lor ascuțite și lungi sunt folosite că linia principala de apărare în orice bătălie. Sulițașii natari
Travian () [Corola-website/Science/308393_a_309722]
-
și-a luat titlul de rege al lombarzilor, și l-a făcut vasal pe regele Italiei Berengar de Ivrea, (950-52). Otto i-a ales pe noii conducători ai ducatelor dintre rudele sale, însă această abordare nu a rezolvat complet problema loialității. Fiul său Liudolf, duce de Suabia, s-a răsculat și i-a chemat pe maghiari în Germania (953) La Lechfeld, în apropiere de Augsburg, Otto i-a înfruntat pe maghiari, obținând o victorie importantă (955). După aceasta, maghiarii au încetat
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
care se sinucide. este o ceremonie sacră care își are rădăcinile în perioada antică a Japoniei și care a rămas rezervată doar clasei privilegiate a samurailor. Când un conducător murea, subordonații acestuia îl urmau prin seppuku pentru a-și dovedi loialitatea și demnitatea. Seppuku mai era folosit și ca mijloc de corectare a unei greșeli printr-o moarte onorabilă. În Japonia modernă, actul de sinucidere a căpătat noi forme și înțelesuri. Actul seppuku din opera modernă a căpătat o trăsătură anti-modernă
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
de a afirma autoritatea japoneză asupra Occidentului nou întâlnit. În 1970, sinuciderea dramatică a lui Mishima a imitat acest ritual antic. La fel ca personajul principal din romanul său “Patriotism”, Mishima folosește seppuku pentru a prezenta fără ezitare naționalismul și loialitatea sa față de sistemul imperial. Actul seppuku al lui Mishima a expus o dorință covârșitoare de a controla viața și moartea, care se asemăna cu încrederea sa în superioritatea militară. Stilul de viață milităresc al lui Mishima este evidențiat de faptul
Seppuku () [Corola-website/Science/302981_a_304310]
-
Orbán s-a casătorit cu Anikó Lévai de profesie juristă, îi place foarte mult sportul în special fotbalul, a și jucat la echipa de fotbal Felcsút. Viktor Orbán a fondat partidul FIDESZ în 30 martie 1988 ("fides" în latină înseamnă loialitate) FIDESZ = Alianța Uniunii Tineretului Democratic- Civic. În 1990 a devenit membru al parlamentului ungar și liderul partidului FIDESZ aparține de partea de dreapta al politicii, (partid de dreapta). În 1998 FIDESZ-MPP au căștigat alegerile cu 42% în alianță cu partidul
Viktor Orbán () [Corola-website/Science/303009_a_304338]
-
retrag din Coreea. 1599 - Tokugawa Ieyasu intră în castelul Osaka astfel asumându-și întreaga putere. 1600 - Tokugawa Ieyasu înfrânge pe cei mai mulți oponenți ramași în bătălia de la Sekigahara. Tokugawa Ieyasu controlează marea majoritate a Japoniei, dar el jură în mod public loialitate lui Toyotomi Hideyori, care menține controlul asupra castelului Osaka și pământurilor înconjurătoare. Mihnea Voicu Șimăndan, „Spiritul Japoniei medievale - The Spirit of Mediaeval Japan”, ediție bilingvă (română-engleză), Editura Nipponica, București, 1999.
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
definesc însă "fidelitatea" mai curând prin caracterul de a fi sincer și deschis cu partenerii în viața de relație și a respecta angajamentele luate în cadrul relațiilor, decât prin exclusivitate din punct de vedere sexual. Alții preferă să pună accentul pe loialitate, definită uneori prin intermediul capacității de a conta pe sprijinul, sentimentele și prezența persoanei celeilalte. Majoritatea poliamoriștilor pun accent pe respectul față de toți partenerii. Ascunderea faptelor - chiar și înțelegerea de genul " Nu întreba și nu spune" - este deseori privită cu dezaprobare
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
exemplu construcții de căi ferate, și promova urbanizarea. În 1846, Lincoln a fost ales în Camera Reprezentanților a Statelor Unite, unde a exercitat un singur mandat de doi ani. Era singurul Whig din delegația statului Illinois, dar a dat dovadă de loialitate față de partid participând la aproape toate voturile și ținând discursuri în care apăra linia partidului. În colaborare cu congressmanul aboliționist , a redactat o propunere legislativă de abolire a sclaviei în Districtul Columbia, cu compensație pentru proprietari, stipulări care să oblige
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
audiență privată. L-a certat pe Goebbels pentru suportul său pentru linia socialistă, însă i-a oferit ocazia să șteargă cu buretele totul dacă acesta îl va accepta pe Hitler ca lider. Goebbels a capitulat complet, oferindu-i lui Hitler loialitatea totală pe care a menținut-o până la moartea sa. “Îl iubesc... S-a gândit la toate lucrurile” scria Goebbels. “O minte atât de strălucitoare poate fi liderul meu. Mă înclin în fața celui măreț, a geniului politic”. Mai târziu scrie: “Adolf
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
-i să stea în picioare, să cânte, să-și ridice brațele - și o făcea, nu prin inspirație de moment ci prin rezultatul unor calcule psihologice”. Cu toate acestea, cuvintele și acțiunile lui Goebbels nu au avut un mare impact asupra loialității politice a populației Berlinului. La alegerile pentru "Reichstag" din 1928, naziștii au obținut mai puțin de 2% din voturi (prin comparație, Social-Democrații au obținut 33% iar Comuniștii 25%). Goebbels a fost unul dintre cei zece naziști aleși în "Reichstag", lucru
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Criza economică a dus la o renaștere a sentimentului "de stânga" în unele segmente ale Partidului Nazist, mișcare condusă de Otto Strasser, fratele lui Gregor Strasser, care susținea că partidul ar trebui să se intre în competiție cu comuniștii, pentru loialitatea șomerilor și a muncitorilor industriali, promițându-le acestora că vor expropria capitaliștii. În aprilie 1930, Hitler îl concediază pe Gregor Strasser din postul de lider al aparatului de propagandă al partidului, înlocuindu-l cu Goebbels, oferindu-i acestuia din urmă
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
și a extins rutele comerciale și expediții în noi regiuni. Când Tuthmosis III a murit în 1425 î.en., Egiptul era un imperiu care se întindea de la Niya din nord-vestul Siriei până la a patra cascada a Nilului, în Nubia, cimentând loialitatea și deschiderea accesului la importuri , cum ar fi bronz și lemn. Printre cei mai reprezentativi faraoni ai acestor timpuri sunt celebra femeie-faraon Hatchepsut, Amenhotep III, cel care a înălțat nenumărate temple și palate, Akhenaton, faraonul reformator, și dinastia ramesizilor, cu
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
au recrutat 50.000 de foști ofițeri tariști pentru a fi comandanți în Armata Roșie. În același timp însă, comuniștii au numit pe lângă ofițerii-comandanți de unități și câte un comisar politic care să urmărească acțiunile și să facă aprecieri asupra loialității comandanților profesioniști numiți oficial „specialiști militari” ("voienspeț", "voiennî spețialist"). Până în 1921, Armata Roșie a reușit să învingă patru grupări ale albilor, a ținut piept la cinci contingente ale intervenționiștilor străini, dar a fost înfrântă în Polonia. Forțele poloneze au reușit
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
mare măsură politica din Asia în deceniile al șaptelea și al optulea, când neînțelegerile dintre cele două centre de putere comunistă au făcut ca sovieticii să se alieze cu Vietnamul în invadarea Cambodgiei prochineze în 1978. Sovieticii și-au asigurat loialitatea Vietnamului și Laosului printr-o campanie agresivă de asistență politică, economică și militară. Aceeași tactică a permis Uniunii Sovietice să concureze cu Statele Unite în noile state independente din Africa și Orientul Mijlociu. De o mare importanță practică și politică a fost
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
al Rusiei cuprindeau peste jumătate din Ucraina modernă, și constituiau în acel moment o parte importantă din teritoriul Lituaniei. Clasa superioară de pe aceste meleaguri era în mare măsură ruteană și era loială Lituaniei. Toți nobilii au fost obligați să jure loialitate față de Coroana Poloniei, terenurile celor care au refuzat să facă acest lucru fiind confiscate. Lituanienii au fost forțați să se întoarcă în Seim sub conducerea lui Jan Hieronimowicz Chodkiewicz (tatăl lui Jan Karol Chodkiewicz) pentru a continua negocierile, folosind tactici
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
persană. Numele său înseamnă "Soarele nebiruit" și conform religiei zoroastriene este conducătorul grupului de zei Yazatas. Considerat uneori ca fiu al lui Ahura Mazda, el luptă contra forțelor răului conduse de Angra Maynu. Ca zeu al al sincerității și al loialității, numele lui apare în timpul legământului și depunerii jurământului. Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peșteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ținut au venit să i se închine. El a
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
aspirațiilor teritoriale ale Regatului Serbiei. Populația sârbă reprezenta majoritatea relativă în provincie și o parte din musulmani erau partizani ai identității sârbe. În plus, populația sârbă era frustrată de menținerea obligațiilor feudale și de atitudinea autorităților austriece, care considerau că loialitatea față de Monarhie era cel mult îndoielnică astfel că exercitau un control strict asupra sistemului de învățământ și activităților organizațiilor sârbe. Nemulțumirile populației sârbe au sporit în anul 1908, când Austro-Ungaria a anexat în mod oficial Bosnia-Herțegovina, în mod evident pentru
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în timp de pace, putea fi considerabil mai complicat în timp de război, ca de exemplu în Marea revoltă evreiască. Într-o campanie militară de anvergură, legiunile, sub generali cum ar fi Vespasian, erau mult mai numeroase. Pentru a asigura loialitatea unui comandant, un împărat pragmatic putea ține unii membri ai familiei generalului ca ostatici. În acest scop, Nero i-a ținut captivi în mod eficient pe Domițian și Quintus Petillius Cerialis, guvernatorul Ostiei, care erau fratele mai mic, respectiv cumnatul
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
care erau fratele mai mic, respectiv cumnatul lui Vespasian. Domnia lui Nero s-a încheiat doar cu revolta Gărzii Pretoriene, care fusese mituită în numele lui Galba. Garda Pretoriană, o figurativă „sabie a lui Damocles”, era adesea percepută ca fiind de loialitate dubioasă. Urmând exemplul acesteia, legiunile de la granițe au participat din ce în ce mai mult la războaie civile. Principalul inamic în vest era reprezentat de triburile germanice din spatele râurilor Rin și Dunăre. Augustus încercase să le cucerească, dar în cele din urmă s-a
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
mai mare fiu al lui și moștenitor-aparent, Gallienus, a reușit să obțină domnia și a pornit lupta pe frontiera de est. Fiul lui Gallienus, Saloninus și prefectul pretorian Silvanus își aveau reședința în Colonia Agrippina (modernul Köln) pentru a consolida loialitatea legiunilor locale. Totuși, Marcus Cassianius Latinius Postumus, guvernatorul local al provinciilor germane, s-a răzvrătit; asaltul lui asupra Coloniei Agrippina a dus la moartea lui Saloninus și a prefectului. În confuzia care a urmat, un stat independent, cunoscut ca Imperiul
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
României - eliberarea celor două provincii românești ocupate de Uniunea Sovietică în iunie 1940 - și de uriașele pierderi umane și materiale sacrificate de România într-un război inutil și lipsit de glorie. Ion Antonescu a sacrificat trupe române la Stalingrad din loialitate față de Hitler, nepermițând o retragere a diviziilor române încercuite, când mai puteau să iasă din încercuire. Echipa principală de falsificatori de documente a operat la Ministerul de externe, dar fenomenul s-a înregistrat și la Ministerul de Interne și în
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Elisabeta îl va ajuta, sub anonimat, să-și plătească internarea la sanatoriu. În 1914 regele Carol se afla foarte aproape de moarte. Slăbit și aproape lipsit de puteri a asistat la începutul a ceea ce va fi Primul Război Mondial. Atașamentul și loialitatea sa fața de patria mamă au fost din nou puse la grea încercare într-un mediu filoantantist, în care unicul susținător al germanilor era conservatorul Petre P. Carp. Regele a murit la 27 septembrie 1914. Elisabeta,copleșită de această pierdere
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
a captat atenția tuturor. Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei a renunțat la drepturile sale de succesiune la tron. Un grup de apoximativ 3.000 de ofițeri a refuzat să jure credință noului țar, fratelui lui Alexandru, Nicolae I, proclamând loialitatea lor numai la ideea de constituție. Acest eveniment a apărut în decembrie 1825, iar revelii au fost numiți de aceea decembriști. Țarul Nicolae a zdrobit ușor revolta ofițerească, decembriștii care mai scăpaseră cu viața au fost arestați și exilați în
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
și asupra oricărei manifestări a vieții publice era exercitată o cenzură strictă. În 1833, ministrul educației, Serghei Uvarov, a gândit un program denumit "Autocrație, ortodoxie și caracter național", care urma să reprezinte principiul călăuzitor al regimului. Poporul trebuia să demonstreze loialitate nelimitată autorității țarului, tradițiilor Bisericii Ortodoxe Ruse și națiunii ruse. Aceste principii nu au avut sprijinul majorității populației, dar, în schimb, a dus la represiune în general și, în particular, la represiuni la adresa naționalităților neruse și în special a minorităților
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
lui cenușie se înnegri. Clipea din ochi, speriat. Ce spuneți Șefule? Dumnezeu mi-e martor... Știu bine că nu - îl liniști Trujillo. Și de ce nu furi, mă rog frumos, în ciuda puterii tale de a face și de a desface? Din loialitate? Se prea poate. Dar, înainte de toate, de frică. Știi bine că dacă mă furi și te descopăr că m-ai furat, te-aș da pe mâna lui Johnny Abbes, care te-ar duce la închisoarea La Cuarenta, te-ar așeza
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]