6,186 matches
-
mâncată pe jumătate era pe jos, în mijlocul camerei. Sheba lăsase fereastra deschisă în timpul nopții, plouase și covorul lângă geam era inundat. Am găsit și manuscrisul. Îl lăsase pe masă. Tocmai începusem să-l adun când am văzut o lucrare în lut lăsată la marginea patului pe jos. Asta era sculptura secretă la care lucra Sheba: mama cu copilul. Era mult mai mare decât mă așteptam - aproape trei picioare înălțime. Arăta impresionant. Apoi m-am dus s-o văd din față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
M-am întors înăuntru după toporișcă și niște ziare vechi. Sculptura nu era solidă și densă cum mă așteptasem. Cu prima lovitură n-am nimerit-o, dar când mi-am atins ținta, am făcut torsul băiatului bucățele. Mici bucățele de lut au zburat prin aer. Un ciob mai mare a sărit pe grămada de îngrășământ a lui Eddie. M-am uitat după el și am văzut-o sus pe Sheba, care se uita la mine pe geam, ca un solemn spectru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... Tu înger neștiut! Sensibilă vioară Suavă aduni și dăruiești imagini sensibilă vioară te risipești te aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o foaie de hârtie oricât ai scrie nu poți ajunge la margine oricât ai trăi sunt prea puține litere pe care să pășești ba este rotund - o minge acoperită cu bucăți de oglindă din era disco în locul lor plăcuțe de lut viermuind de cuneiforme în uruk visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sentimentul că s-a terminat o altă zi de filmare am trecut preselecția am citit scenariile până acum am jucat prima zi de școală ne pierdusem în mulțimea de figuranți aveai cozi iar eu țineam în buzunar prima amuletă de lut nears dealul era încă neatins de umbrele statuilor îl dăduseră o secundă în urmă ca să deseneze o gară în care rochia ta flutura precum a lui marilyn monroe mă luau în armată aveam atâta curaj încât am lăsat în fiecare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a vieții care te răsfață cu un curcubeu adunat în priviri transparent de limpezi când ai puterea să te privești în ochi fără să ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
precum o poartă deschisă spre cerul tivit cu lacrimi dincolo de tine și de mine atinge lumina atât cât poate ajunge cu un freamăt de iubire taci inimă de femeie ascultă pasărea care strigă primăvara și roagă-te să-ți fie lutul de pe urmă cămașă albă de dor Bătăi de inimă pentru o scrisoare ar trebui să-ți scriu o scrisoare ca pe vremuri tu s-o privești îndelung să o strângi la piept de parcă ai asculta bătăile de inimă pe care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cad mătura lui dumnezeu ridică în vânt colbul ecran pe care te mai joci o dată de-a v-ați văzut cu îngeri pasărea sufletului pleacă în urmă o cruce de lemn verde albastru ca un cuib fără aripi frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am trezit că-i mângâi pătratele forme, desenându-i conturul în noapte. Din el lunecau legate în două lanțuri de fier, lacrimi ce căutau parcă, să se-ngrope direct în podea. Pipăiam acea cutie de lemn așa cum face olarul când strânge lutul în mâini și-i picură suflet din fruntea sa asudată, apoi, când am desprins-o din cuiul de pe perete, am auzit cum ticăitul i se stinge, trăindu-și ultima clipă în palmele mele. Înțelegeam că nimic nu e ceea ce pare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Mai ai treabă pe-acolo ? — Nu. Nici n-am prea avut ce căuta. — Știi, doctorul spunea că există două feluri de amnezii... zise el Întinzînd brusc mîinile Împreunate spre mine și apucîndu-mă de piept de parcă frămînta o bucată invizibilă de lut. Una - cînd uiți tot ce s-a Întîmplat În trecut; evenimentele din prezent - cum să spun ?... Nu-ți pierzi judecata. Poate doar mi s-a părut că-i miroase rău gura, dar m-am dat Îndărăt fără să vreau. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
printre bărbați, gata să-i ajut, inclusiv la înfipt cuțitul în gât. Reușim să prăvălim animalul și să-l înjunghiem. Moș Emil aduce paie proaspete și o lampă cu gaz. Începe să miroase a șorici. Bem adălmașul din cănițe de lut: țuică fiartă cu piper. Ne tăiem câte o ureche proaspăt pârlită și o împărțim între noi, „bărbații”. Universul miroase a șorici și vinars. Și a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua de Ignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la țară, Ana, stând într-o rână pe canapeaua largă, acoperită cu un pled de lână roșu, mițos, din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o parte cu șopronul în care câțiva oameni vânturau și ciuruiau pâne albă; moș Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de bordeie. Unele erau clădite ca bordeiele obișnuite, în două ape, acoperite cu pământ; altele erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire. Vitele și porcii rătăceau de-a valma, pe dinaintea ușilor. Găinile scurmau în gunoaiele grămădite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Marghioliță!... ia vezi de-o leacă de apă rece... Și ai pesemne și niște zahar... Iaca, iar a venit omul cel însetat. Lepădatu zâmbi, când fata se repezi din bordei sprintenă, cu cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas bărbătesc. Am venit, ș-am adus și ulciorul... Grecușor intră cu ulciorul. Și-ndată Faliboga turnă vin în ulcele de lut și cinsti pe cei de față. —De mult nu s-a mai văzut vin pe-aici, zise el vesel, da’ încaltea acu am adus de cel vechi, de la un jidan de la Săveni. Iaca, și eu închin ulcica asta... Și zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să vă temeți de El mai vârtos când sunteți puternici, căci pentru voi Dumnezeu va fi cu atât mai necruțător, și țineți minte că privirea Lui trece la fel de ușor prin zidul impunător al unui palat ca și prin peretele de lut al unei cocioabe. Și peste ce dă privirea Lui înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală coranică; glasul îi curgea acum fără nici un artificiu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu tot; pe deasupra, era întâmpinat cu pompă începutul anului persan, Nayruz: în ajun se celebrau numeroase căsătorii, căci era o ocazie prielnică pentru fecunditate, se spunea, iar de-a lungul zilei se vindeau la toate colțurile de stradă jucării din lut ars sau din faianță lăcuită, care înfățișau cai sau girafe, în pofida interdicției religioase. Mai erau, firește, și principalele sărbători musulmane: Adha, Aid-ul cel mai mare, pentru care mulți locuitori ai Granadei se ruinau doar ca să procure o oaie pentru sacrificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părul acoperit cu un batic de aceeași culoare, împodobit cu fir de aur, în spatele ei aflându-se o tapiserie care înfățișa cele douăzeci și opt de lăcașuri ale lunii, iar dinainte având o masă joasă pe care era pus un vas de lut smălțuit. Mama se așeză în fața ghicitoarei și-i spuse încetișor ce anume o adusese acolo. Sara și cu mine rămăseserăm mai înapoi, în picioare. Um-Bassar turnă apă în vas și adăugă o picătură de ulei, peste care suflă de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a leilor, a leoparzilor, poate chiar a dragonilor uriași despre care se spune că sunt foarte numeroși pe meleagurile acelea și atât de veninoși încât, în contact cu ei, trupul unei ființe omenești se fărâmițează de parcă ar fi făcut din lut? Mi-a fost cu neputință s-o fac pe Hiba să simtă spaima asta. Numai superbul meu cort o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă pe fereastră. Nu era decât o încăpere dreptunghiulară, luminată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]