10,420 matches
-
m-a impresionat profund și așa înțeleg eu să-i aduc mulțumire pentru dar. Acest om, autor de versuri curate, izvorâte dintr-o conștiință la fel de curată, este un maestru în arta îmblânzirii cuvântului pentru că, sub pana-i măiastră, ele, cuvintele, mângâie, alină, smulg zâmbete șăgalnice, dar și acuză atunci când autorul dorește să scoată în evidență tarele unei societăți în derivă. Așadar, citindu-i versurile, nu pot să-i dau dreptate când spune: Nu sunt nici scriitor și nici poet, sunt doar
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
ceea ce e mai grav, nu aruncăm o privire în noi, în interiorul nostru, acolo unde sălășluiește comoara cea mai de preț, sufletul. Și constatăm, la un moment dat, că am uitat să invităm în casa sufletului nostru cuvântul, cuvântul, cuvântul care mângâie, cuvântul care aduce lumina sau altfel spus, cuvântul care zidește. În acest context, Marin Bunget nu uită. El aduce cuvântul său plăcut la sufletul nostru și sunt fericit că a găsit de cuviință să mi-l trimită și mie, frântură
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
prea scurtă și împovărată.Serile când tata își uită maniași citea poeme cum o face-un tata.... XVI. POZĂ TA, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2068 din 29 august 2016. POZĂ TA Cu cea mai caldă duioșie, mângâi Cu dosul palmei, fruntea ta-ncruntata. Și chiar de nu-i decât o poză mică Din ea, tu îmi zâmbești cu fata toată. Ating cu-n deget blând de mângâiere Din colțul ochiului, a tale riduri Ce-mi amintesc de anii
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
ajutor prietenilor, dar s-au făcut că nu mă cunosc. Am încercat să mă apropii de tine, dar ai fugit, lăsându-mă și mai însingurat. Când m-am întâlnit cu poezia Aceasta mi-a deschis larg brațele Și m-a mângâiat pe creștet! BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI (fiului meu) Eu te-nțeleg prea bine, chiar și-atunci când nu mi te destăinui. Știu ce gândești! Fost-am și eu pe-aceeași stradă pe care îți plimbi pașii! O, dulce adolescență, zbucium și reverie
POEME PENTRU ADOLESCENŢI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355109_a_356438]
-
dă din cap cu oarecare tristețe. Pentru că, de protestat, nu mai are el, la vârsta asta și la experiența asta de viață, vlaga să protesteze. Și, pesemne, nici prea mult chef, mulțumindu-se, ca orice bătrân, dacă se mai poate mângâia cu mici și puțin costisitoare tabieturi. Dar, oare numai bătrânii se mulțumesc dacă li se respectă cât de cât tabieturile care le asigură o oarecare comoditate stabilă, sau majoritatea oamenilor?... Cât de banală o fi, eu cred că asta e
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
fie și o amărâtă de diblă spartă - parcă îi insufla viață. Cu degetele puternice de la mâna stângă ținea acordurile ore în șir, fără să obosească. Adevăratul secret îl deținea însă în mâna dreaptă, cea cu care bătea ritmul, ciupind și mângâind corzile cu o dexteritate și o viteză drăcească. Tabloul se completa cu vocea lui bărbătească, perfectă, sonoră, capabilă să intoneze scări întregi de tonuri, de la un „Porompompom” baritonal până la „Cibiribiri”-ul cel mai cristalin. Când cânta, Amadeo se transforma pentru
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
ea în noapte, în brațe, în șoapte, ne trezim cu ea în piept și în vârful degetelor dornice de acțiune. O slăvim prin anotimpuri. O iubim prin florile primăverii și emoțiile renașterii care ne asigură că totul e perpetuu. Ne mângâie pe creștet până la adolescență, apoi pe sâni cu multă căldură sau ne bate pe umeri să avem încredere. Așa devine viața atotputernică peste noi, oameni mărunți în infinitate. Iubim viața și vara, când soarele ne arde în creștet, unde ne-
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
creștet până la adolescență, apoi pe sâni cu multă căldură sau ne bate pe umeri să avem încredere. Așa devine viața atotputernică peste noi, oameni mărunți în infinitate. Iubim viața și vara, când soarele ne arde în creștet, unde ne-a mângâiat mai întâi, apoi ne obosește cu noi urcări sau cu umbra dorințelor născute ieri și desăvârșite doar în somn. O vrem și toamna să ne însoțească pe așternutul color al fanteziei, de la galben strălucitor până la bejul îngăduitor, printr-un maro
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
contemplare pasivă cum ar putea fi interpretată aici: „Vraja florii o ascult,/ Căci în taină, / O petală mi-a șoptit/ Cum ea cântă pentru mine/ Valsul florilor divine!” / Vraja cântului din floare ea caută frumosul, viața, misterul și utilitatea: „Să mângâi firele de iarbă,/ Și roua de pe ele să o simți;/ Din verde proaspăt, împletește-ți salbă,/ iar cerul cu privirea să nu-l minți. / Gingășie ori surprinde neprevăzutul cu răul ce-l poate aduce: „Și ramuri care altădată,/ Împodobeau pădurea
MEDITAŢII ŞI CUVINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355159_a_356488]
-
brațe, îi culesesem flori și-o împodobisem ca pe-o zână și pluteam cu ea pe valea Bucovului, prin poienițele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutam și-o strângeam la piept și ea mă săruta și-mi mângâia cu mâinile ei fața mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine și dulcele ei alint mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senzații negustate mă stăpâneau și mă amețeau ca pe un nebun exaltat de
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
lucruri bune de arătat lumii întregi și să ne ajuți să redevenim fiii tăi demni! Mai ai puterea, AZI, Măicuță, să ne aduni sub aripile tale îngerești? Mai vrei, Maica noastră să ne strângi în brațele tale firave, să ne mângâi sufletul cu vorbele tale dulci? Mai vrei să ne îndemni la reculegere, să fim odraslele iubite ale cinstei și onoarei tale ... imaculată ca un vis? EU VREAU! Eu te iubesc, Măicuța mea, te ador și promit să lupt pentru tine
LA MULŢI ANI, MĂICUŢĂ ROMÂNIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355164_a_356493]
-
Îi cantau "O brad frumos!" Pentru-o zi a fost vedetă, Mare star de pe planetă! Dar, ajunse mai apoi, Drept la ghenă , la gunoi. Sudori îi curgeau pe frunte Se visa iar sus la munte. Miloasă, făcând pe muma Îl mângâie, albă, luna. Coborând pe rămurele Se-așezară-n rânduri stele. Fericit a adormit Și-apoi... nu l-am mai zărit. Referință Bibliografică: Bradul de Crăciun / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 331, Anul I, 27 noiembrie 2011. Drepturi de
BRADUL DE CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355201_a_356530]
-
nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului doinire Sus, din vârful pinului, Din creanga destinului, Timpului, Urâtului, Din înaltul muntelui, Coborât-am în izvoare Printre ciute și mioare, Să-mi pun dorul căpătâi Și pe ochi să te mângâi... Și pe ochi să te mângâi... Și-am pus mâna suspinată Peste clipa-nfiorată De-așteptarea dorului, Dorului, păgânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu Peste cald trupșorul tău: Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
Toate Articolele Autorului doinire Sus, din vârful pinului, Din creanga destinului, Timpului, Urâtului, Din înaltul muntelui, Coborât-am în izvoare Printre ciute și mioare, Să-mi pun dorul căpătâi Și pe ochi să te mângâi... Și pe ochi să te mângâi... Și-am pus mâna suspinată Peste clipa-nfiorată De-așteptarea dorului, Dorului, păgânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu Peste cald trupșorul tău: Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea ce senină Care-mi dăruia lumină
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
din cer Robert, sărută-mă. Am privit-o ca în vis, părul îi mirosea minunat, era acel miros unic cunoscut mie! Se cuibărise lângă mine, am strâns-o la pieptul meu. Ploaia se oprise, se auzea un foșnet de frunze mângâiate de un vânt domol. Admiram împreună cum se aud frunzele în cădere, plumbuite de greutatea apei, parcă ne cântă un vers știut al dragostei. Timpul aleargă, noi îl vrem oprit între frunzele toamnei să adoarmă sub suspinul vântului. O nouă
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
-mă!”: „Iubește-mă! Și-apoi dispari în neguri/ Sărută-mi fraga buzelor flămânde/ Simte-mă-n gesturi tandre, tremurânde,/ În care se ascund atâtea doruri.// Iubește-mă, și lasă-mi sânii plini/ De tine-nmiresmați și de iubire,/ Să te mângâie este-a lor menire/ De dincolo de lume, din străini!// Iubește-mă! Și de-i uita vreodată/ De existența gândului și-a mea/ Sau dorul meu de te va tulbura/ Tu, să nu-mi uiți cuvântul, niciodată!” Și volumul se încheie
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
holde, de-o coajă de pâine// Coaptă pe vatră, în spuza fierbinte/ Pe-o frunză de varză sfârâind pe tăciuni./ Mi-e dor de bătrânii-nțelepți, dinainte,/ De țăranii onești, de românii mai buni,// Mi-e dor de-un meleag mângâiat de visare,/ De Iancu Avram și de Ștefan, Mihai,/ De munții Carpați, Bărăgan și de mare.../ De toate mi-e dor, de-adevăr și dreptate,// De frați prigoniți peste tot de destin,/ De-oleacă de bine, de frunți luminate,/ Mi-
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de cocor? Doar ea mă urmărea cu gândul Când intrasem cu totul în cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Briză să fiu, s-o mângâi, să fiu vânt. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Bucuria mersului pe nor / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 601, Anul II, 23 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355254_a_356583]
-
de mare și se hâțâna la orice respirație dar noi, nu băgam în seamă toate fleacurile și ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se sinchisească ... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNNOPTARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Aur parfumat pe ramuri merii Îngerii din ceruri îi mângâie Coboară-n târguri cavalerii serii Lăsându-și slobozi, caii lor în frâie Adie blând zefirul de mătase Fragile punți se unduie ușor Speriind cocoșii de pe case Și cântă răgușit în urma lor Se adună norii pe generic Cum sosesc vapoarele în
ÎNNOPTARE de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355591_a_356920]
-
de descurajantă, poate lamentabilă și prisoselnică cu cât n-aveam nici o putere să influențez “contextul”, tocmai atunci când eram atât de aproape de țintă. Am mai trăit aidoma “intensitatea” unei dezmăgiri răvășitoare, când eram copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi “întărâtau” credința nevinovată de a “atinge” cerul cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele câmpului, risipindu-le apoi la joacă, pe uliță
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
de la toată răutatea. Dacă suntem iubitori de învățătură vom fi și cu mai multă învățătură, căci prin știința, prin osteneala și prin harul lui Dumnezu, se duc la bun sfârșit toate. Să batem, așadar, la paradisul frumos al scripturii care mângâie inima noastră atunci când este întristată, o potolește când este plină de mânie și o umple de bucurie veșnică, urcând-o către Fiul Unul născut și prin El la Tatăl Cel Luminător”. Urmându-i, în aceste condiții, pe Sfinții Părinți, vom
DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355573_a_356902]
-
Vremea se răcise brusc și se mohorâse față de ziua precedentă. Umezeala de afară pătrunsese în cameră, chiar dacă aceasta fusese permanent închisă. Când soarele trecuse spre asfințit, el s a trezit. A tras o lângă el și a început să o mângâie pe trup, pe picioare, pe sâni, fără să o brutalizeze. Era întâia oară când proceda într o manieră domestică. Dar, pentru că nu a reușit actul sexual pe care l pregătea, s a înfuriat și a bătut o, condamnând o că
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
A realizat doar că nu traversează o localitate și că se întâlnesc destul de des cu mașini de tot felul, după zgomotul motoarelor și lumina farurilor. Când s a întins pe canapea, a simțit rucsacul aruncat cândva acolo și l a mângâiat plină de speranță, rugându se Domnului să aibă posibilitatea de a găsi telefonul și de a l folosi. Nu avea curaj să umble în el. Ochii omului de la volan se opreau adeseori asupra ei prin oglinda retrovizoare. Mai mult simțea
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
că nu te am avertizat! Și, parcă înțelegând vorbele stăpânului, când fata era cu un picior pe pământ și cu altul în mașină, câinii s au și repezit spre ea. Râzând, el i a îndepărtat cu greu, vorbindu le și mângâindu i cu mândrie și cu ușoară urmă de duioșie, timp în care o femeie între două vârste, destul de modest îmbrăcată, se apropia de mașină. - Ia i de aici până intrăm în casă și să vii să ți vorbesc, i s
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]