4,645 matches
-
climat de liniște, de pace, propice activităților intelectuale, plutește în timpul activităților noastre. Culoare și cuvânt...Sunt o floare care-și arată strălucirea și își împrăștie mireasma, între celelalte flori ale școlii mele. Sunt o floare care primește în fiecare zi mângâierea duioasă a dascălilor, care primește și dăruiește putere. Sunt o floare, iar școala mea este o grădină de flori. Pop Sergiu, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Dobric - Bistrița-Năsăud profesor coordonator Țermure Florina O capră modernă A fost odată ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar noaptea pe cerul înstelat, când fiind prezent în fața panoramei deschise pe bolta cerească recunoștea una dintre cele mai proaspete dâre de pulbere lăsate și aceasta acum milioane de ani; își recunoștea drumul și auzea încă urletele ca pe niște mângâieri aduse rațiunii unei entități primordiale ce își simte chemarea la fosta formă de existență. Regretă adeseori greșeala făcută, amintindu-și încontinuu căderea - cel mai tragic moment al exilării. Se simte mereu plutind în noua atmosferă, într-un gaz mai murdar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mai auziseră cântând până atunci. Iacob a dormit cu Rahela în fiecare noapte cât timp a fost însărcinată, o încălcare ciudată a obiceiului și o incitare a demonilor. Dar nu l-au interesat toate astea, iar Rahela creștea în mângâierile lui. În luna a opta, Rahela a început să se simtă rău. S-a făcut palidă și a început să-i cadă părul. Abia putea să se țină pe picioare fără să leșine. A cuprins-o frica și a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l pot primi pe domnul meu în acest moment, am zis eu, adunându-mi rochia în jurul corpului și mimând un căscat lung exact când îmi strecuram mâna între picioarele bărbatului meu. Știi, domnul meu, femeile se lasă supuse doar de mângâierile bărbaților lor - nu le place să le fie folosit corpul în mod grosolan. Shalem a râs, m-a tras înapoi în pat și am făcut dragoste foarte tandru în acea dimineață. Ne întâlneam după cea mai lungă despărțire a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai eram fecioară, am mers cu capul descoperit, așa cum se purtau femeile pe acolo. Duceam un coș mic pentru Re-nefer, dar eu nu aveam nici un lucru al meu. Nu aveam nici un petec de lână țesută de mamele mele și nici măcar mângâierea amintirii. Erau multe minunății de văzut în călătoria noastră spre marele oraș de la sud unde stătea fratele lui Re-nefer. Am trecut pe lângă piramide, pe lângă păsări și vânători, palmieri și flori, câmpuri deșertice și stânci, dar eu nu vedeam nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fratele de jos și Înălțîndu-și paharul gol. - Dați de băut! RÎsetele reîncepură. Indecente și răsunătoare. * * * De pe mare se răspîndea o ceață albicioasă care aureola creasta recifelor cu un halou vaporos, ca un suflu umed. Pe faleză, ferigile unduiau blînd sub mîngîierea brizei. Luna În creștere acoperea cu o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două pasiuni, am hotărît că nu vom renunța nici unul, nici celălalt, doar n-o s-o luăm de la capăt... - Îți aduc aminte că ești considerată a fi În concediu timp de un an! - Și eu, care aveam nevoie de Înțelegere, de mîngîiere... Văzînd-o tristă, Își ceru scuze. - Mi-a fost atît de teamă să nu ți se fi Întîmplat ceva... N-aș suporta să te pierd... Marie alungă o Îndoială care i se strecura În suflet: s-o piardă? Într-un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se Întoarse să se strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Înciudat. Un rîs contagios, care puse stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o electriză. Iar dorința se făcu simțită. Își apropie obrazul de al ei cînd unul din telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel al Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se transforma la câțiva centimetri mai jos Într-un puternic vuiet submarin. Deasupra obrazului său, stelele se roteau Încet. Se liniști În brațele ei, sexul erect Îi ieși la suprafața apei. Ea Își Întinse ușor mâinile, Bruno abia le simțea mângâierea, era În stare de imponderabilitate totală. Părul lung al femeii Îi atinse pântecul, apoi limba ei Îi găsi glandul. Tot trupul i se Înfioră de fericire. Ea strânse buzele și Încet, foarte Încet, i-l luă În gură. El Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În primul rând, a unui principiu de bunăvoință. Concret, fiecare din cuplurile reunite În spațiul dintre dune și mare poate lua inițiativa unor contacte sexuale publice; adesea, femeia Își masturbează sau Își suge partenerul, adesea, de asemeni, bărbatul Îi Întoarce mângâierile. Cuplurile vecine Îi observă cu multă atenție, se apropie să privească mai bine, apoi, puțin câte puțin, le imită exemplul. Astfel, pornind de la cuplul inițial, pe plajă se propagă rapid un val de mângâieri și de lubricitate extrem de excitant. Frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
adesea, de asemeni, bărbatul Îi Întoarce mângâierile. Cuplurile vecine Îi observă cu multă atenție, se apropie să privească mai bine, apoi, puțin câte puțin, le imită exemplul. Astfel, pornind de la cuplul inițial, pe plajă se propagă rapid un val de mângâieri și de lubricitate extrem de excitant. Frenezia sexuală sporește, numeroase cupluri se apropie și practică relații În grup; dar, este important de notat, fiecare apropiere face Întâi obiectul unui consimțământ, cel mai adesea explicit. Când o femeie vrea să refuze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice, fulgurante, la limita leșinului, care-i smulgeau adevărate urlete; dar asta nu avea nici un raport cu virilitatea, ci mai curând cu finețea, cu sensibilitatea organelor. Pe de altă parte, Bruno era neîntrecut la mângâieri, Christiane i-o spunea, iar el știa că e adevărat, rar i se Întâmpla să nu aducă o femeie la orgasm. Spre jumătatea lui decembrie, Își dădu seama că Christiane slăbise puțin, că obrazul i se acoperea de pete roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între vis și trezie, imaginile din noaptea trecută Îi reveneau, Îmblânzite; erau atunci clipe de o tandrețe extraordinară. În fond, ideal ar fi fost să invite câteva cupluri alese de ei și să petreacă seara acasă, pălăvrăgind amical și schimbând mângâieri. Asta aveau să și facă, Bruno era convins; trebuia, de asemeni, să reia exercițiile de tonifiere musculară propuse de sexoloaga americană; legătura cu Christiane, care Îi dăruise mai multă bucurie decât orice alt eveniment din viața lui, era o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obiecte grele; acum Însă putea să se spele singură, să mănânce normal. După-amiaza, rămânea așezată În grădină; Michel și mama ei culegeau căpșune sau corcodușe. Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și nepoatele ei. Un psihiatru din Meaux Îi prescrisese somnifere și tranchilizante În doze destul de puternice. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
execuțiile... Nu mai vor să vină, nu mai e ca altădată. Spuneți-mi și mie, câți mai sunt astăzi care știu să apreciere o lovitură? O lovitură frumoasă, ca un fulger luminos drept pe mijlocul gâtului, o lovitură ca o mângâiere, ca o pană, pe care osânditul nici n-o gândește? ARTUR (Visător.): Câți? GARDIANUL: Câți mai știu să aprecieze astăzi un osândit? Câți mai știu să-l înțeleagă, să-i aplaude curajul, să se apropie de inima și de sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa... (Îl mângâie pe tâmple apoi, cu un deget, pe nas.): Ce nas frumos ai! PARASCHIV (Cu gândul aiurea.): Am crezut că mor... MACABEUS: Tu? Să mori tu? PARASCHIV: Când am văzut focul... (PARASCHIV nu realizează sensul în care decurg mângâierile lui MACABEUS.) Era negru... În jur... Era ca fierea, da... MACABEUS: Ai un nas frumos... Și o frunte înaltă, zău așa... Unde spui că ți-ai dat tu doctoratul? PARASCHIV: La Göteburg... MACABEUS (Meditativ.): La Göteburg, da, la Göteburg. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
broaștele. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! IOANA: Ba da, ba da. Sunt mai mult de douăzeci de broaște. Ce păcat că nu le auzi... (Se așază în genunchi în fața călătorului, își lasă capul pe genunchii lui; gesturi lungi, de mângâiere.) Ce păcat... O dată am visat o broască mare cât o casă. Se făcea că a venit la mine și m-a întrebat „unde e blestemata aia de lingură de apă?” și eu i-am spus „acolo” și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că nici rău nu era cum era el de însurat, ce însurătoare, că Macronela când era să treacă la treabă își punea perina în cap și umbla pă stradă, neom să fii și tot aveai și tu nevoie de o mângâiere în puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat, tăcut, dar plin de foc, când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
slabă. Îmi treceam palma prin blana ei și parcă mă scufundam în păr înainte să ajung la o fâșie de piele trasă peste oase. Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de două linii sinuoase, care dispăru în secunda următoare. Gazele în vopsea, ce porcărie. Ca și cum i-ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de drăgălășenii, Margareta se ridică și rămase fixă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca sigur ne privea mai departe din spatele lor. - Pe el îl cheamă Jerry, a spus blonda, arătând către câine. A venit pentru că te-a auzit că-l strigi. Dacă nu era el, eu n-aș fi venit. Rottweillerul mârâia în vreme ce mângâierile ei îi trăgeau pe spate pielea capului și a feței, descoperindu-i albul hidos al ochilor. Am încercat să zâmbesc. — Cum te cheamă cu adevărat? A evitat răspunsul. Nu știu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei e blajin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă. Vom putea să-i distrugem; niciodată să-i asimilăm. — Atunci de ce nu renunțați la luptă? — Le aduc indienilor ceea ce cred eu că trebuie să primească de la mine: ajutor la boală, mângâiere la nenorocire, pâine la foamete, și Credința în Hristos. Asta este, întotdeauna, o bătălie câștigată. Mică sau mare, e câștigată; și la fel cum e singurătatea pentru tine, pentru mine este munca mea: singurul meu mod de viață. Bărbatul mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce simțea pentru Tom-Tom când se târa la picioarele lui, scâncind pentru o mângâiere și cerând iertare pentru că se murdărise la bucătărie. Zâmbi ușor și clătină din cap în semn de încuviințare. Fata păru mulțumită și se îndreptă spre vatră, peste care era cât pe-aci să cadă, călcând pe poalele ciudatei ei îmbrăcăminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul de șlefuire a tot ceea ce înseamnă zestre nativă, ceea ce se realizează, în mare parte, în școală. În anul 1998, Școala Nr. 25 se transformă în
La ceas aniversar. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_578]