KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e în Orange County. E văduvă și locuiește singură. Îi plac animalele și se simte singură. — A, OK. Cred că e în regulă. — Mă dai pe degeaba? spuse Gerard, pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
un ton îngrozit. Asta e sclavie! Nu sunt ceva pe care să-l dai așa, pe nimic. — Trebuie să merg acolo cu mașina, peste vreo două zile, spuse Stan Milgram. Aș putea să-l iau cu mine. Sunt sigur că mătușii i-ar plăcea. Dar... ăă... ce faci diseară, mai încolo? — Aș putea fi liberă, zise Jenny. Capitolul 59 Depozitul era amplasat lângă aeroportul din Medan. Avea un luminator, așa încât lumina din cameră era bună, iar tânărul urangutan din cușcă părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ajunge la școală mâine. Stați să vedeți. Billy porni spre casă, cu placa în mână, iar ceilalți îl urmară. În timp ce Billy își spunea: Of, mamă, ce am promis să fac? Capitolul 66 Stan Milgram începuse călătoria lungă ca să își vadă mătușa din California, și conducea doar de o oră, când Gerard începu să se plângă. — Pute, zise Gerard, cocoțat pe spătarul scaunului. Pute până la ceruri. Se uită pe fereastră. — Ce văgăună mai e și asta? Suntem în Columbus, Ohio, răspunse Stan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
pare rău, nu pot vorbi acum... Cum? — Nu acum. Îmi pare rău. Mai târziu. — Dar ce ... Auzi tonul. Lynn închisese deja. Se uită fix, în față, la luminile roșii care se târau în trafic. Cine a fost? întrebă fiul ei. — Mătușa Lynn, zise ea. Dar nu putea vorbi acum. Păreau foarte ocupați. Deci tot mergem acolo? — Poate mâine. Ieși de pe autostradă la San Clemente și începu să caute un motel. Era ciudat de dezorientată de faptul că nu putea să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ore, în timpul zilei, ca să doarmă, însă mai târziu, când oprise în Flagstaff, Arizona, pasărea începuse iar să țipe. Începuse înainte ca măcar să se cazeze la hotel. Continuase să conducă. Winona, Kingman, Barstow, spre San Bernandino - San Berdoo, cum îi spunea mătușa lui - și nu se gândea decât că nu mai avea mult. Te rog, Doamne. Nu mă lăsa să omor papagalul înainte să ajung la destinație. Dar Stan era epuizat și, după ce condusese peste trei mii de kilometri, devenise ciudat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

singur, ci și să te Înverșunezi Împotriva celorlalți. Chiar dacă erai periculos de aproape să cedezi, nu o făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând pe rând, celor trei surori ale soțului ei - mătușa Surpun, mătușa Zarouhi și mătușa Varsenig - În timp ce se uita furioasă la borcanele cu babaganoush de pe rafturile băcăniei. Rose părăsi secțiunea cu mâncare etnică, descriind o curbă bruscă și rapidă spre raionul următor. Inspirată de furia și melancolia ei, străbătu de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
și să te Înverșunezi Împotriva celorlalți. Chiar dacă erai periculos de aproape să cedezi, nu o făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând pe rând, celor trei surori ale soțului ei - mătușa Surpun, mătușa Zarouhi și mătușa Varsenig - În timp ce se uita furioasă la borcanele cu babaganoush de pe rafturile băcăniei. Rose părăsi secțiunea cu mâncare etnică, descriind o curbă bruscă și rapidă spre raionul următor. Inspirată de furia și melancolia ei, străbătu de la un capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Înverșunezi Împotriva celorlalți. Chiar dacă erai periculos de aproape să cedezi, nu o făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând pe rând, celor trei surori ale soțului ei - mătușa Surpun, mătușa Zarouhi și mătușa Varsenig - În timp ce se uita furioasă la borcanele cu babaganoush de pe rafturile băcăniei. Rose părăsi secțiunea cu mâncare etnică, descriind o curbă bruscă și rapidă spre raionul următor. Inspirată de furia și melancolia ei, străbătu de la un capăt la altul raionul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
orbite de tulburare. Avea o mustață plină, lăsată În jos, ușor răsucită la capete, care Îți lăsa impresia că zâmbește chiar și atunci când era de-a dreptul furios. Te rog să te liniștești și să iei loc, unchiule, a murmurat mătușa Surpun, cea mai tânără dintre surorile Tchakhmakchian, fără să se uite În ochii lui. Fiind singura din familie care susținuse fără rezerve căsătoria lui Barsam cu Rose, acum se simțea vinovată. Nu era obișnuită să-și facă astfel de reproșuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ce i s-a spus și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre un scaun liber, molfăindu-și capetele mustății. Întreaga familie era stânsă În jurul unei mese vechi de mahon Încărcată cu mâncare, deși nimeni nu părea să mănânce. Gemenele mătușii Varsenig dormeau liniștite pe canapea. Un văr Îndepărtat, Kevork Karaoglanian, era și el acolo, venise cu avionul de la Minneapolis pentru un eveniment social organizat de Comunitatea Tinerilor Armeni din Regiunea Golfului. În ultimele trei luni, Kevork participase conștiincios la fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Îi citau numele. Doar că astăzi unchiul Dikran părea a nu fi cel dintotdeauna. — Unde e Barsam? a Întrebat unchiul Dikran luând o köfte din grămada de pe platou. Știe ce pune nevastă-sa la cale? Fosta nevastă! l-a corectat mătușa Zarouhi. Ca proaspătă profesoară de școală elementară care se lupta toată ziua cu puști neascultători nu se putea abține să nu corecteze orice greșeală pe care o auzea. — Daaa, fosta! Doar că ea nu recunoște asta! Femeia aia e nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
asta! Femeia aia e nebună, vă spun eu. Face chestia asta special. Dacă Rose nu face asta ca să ne supere, să nu-mi mai spuneți mie Dikran. Găsiți-mi alt nume! — N-ai nevoie de alt nume, l-a consolat mătușa Varsenig pe unchiul ei. Fără Îndoială c-o face dinadins... — Trebuie s-o salvăm pe Armanoush, i-a Întrerupt bunica Shushan, matroana familiei. S-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre fotoliul ei. Deși era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-te acolo, Barsam! a spus unchiul Dikran de data asta mai tare. Ia avionul spre Tucson În seara asta și pune capăt comediei ăsteia Înainte de-a fi prea târziu. Vorbește cu nevastă-ta. Haydeh! — Fosta nevastă! l-a corectat mătușa Zarouhi pe când se servea cu o bucată de burma. Ah, n-ar trebui să mănânc chestia asta. Are prea mult zahăr. Prea multe calorii. De ce nu Încerci Îndulcitorii artificiali, mamă? — Pentru că nimic artificial nu pătrunde În bucătăria mea, a replicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
mamă? — Pentru că nimic artificial nu pătrunde În bucătăria mea, a replicat Shushan Tchakchmakchian. Mănâncă după pofta inimii până nu Îmbătrânești și nu faci diabet. Toate lucrurile au un anotimp al lor. Sigur, atunci presupun că sunt Încă În anotimpul zahărului. Mătușa Zarouhi i-a făcut cu ochiul, Însă nu Îndrăznit să mănânce mai mult de o jumătate de burma. Mestecând Încă, s-a Întors spre fratele ei Întrebând. — Oricum, ce face Rose În Arizona? — Și-a găsit o slujbă acolo, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
mult de o jumătate de burma. Mestecând Încă, s-a Întors spre fratele ei Întrebând. — Oricum, ce face Rose În Arizona? — Și-a găsit o slujbă acolo, a spus Barsam pe un ton placid. — Daaa, ce mai slujbă! a spus mătușa Varsenig scărpinându-și vârful nasului. Ce naiba crede că face Împănând enchiladas de parcă n-ar avea un sfanț? O face dinadins, să știi. Vrea ca toată lumea să dea vina pe noi, să creadă că nu-i dăm nimic pentru Întreținerea copilului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
să devină profesoară. Vrea să-și petreacă timpul cu copiii. Nu e nimic rău În asta. Atâta timp cât ea e În regulă și are grijă de Armanoush, ce importanță are cu cine se Întâlnește? — Ai și nu ai dreptate, a spus mătușa Surpun trăgându-și picioarele sub ea pe scaun și așezându-se mai bine pe când privirea i se Înăsprea, căpătând o notă cinică. Într-o lume perfectă, ai putea spune, ei bine, e viața ei, nu ne privește pe noi. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Câtă vreme Rose o are În grijă pe fiica ta, ai tot dreptul să te amesteci În viața ei. Mai ales atunci când Începe să se Întâlnească cu un turc! Neîmpăcându-se cu discursurile filozofice și preferând discuțiile directe jargonului intelectual, mătușa Varsenig a intervenit: — Barsam dragă, arată-mi și mie un turc care vorbește armeana dacă poți. Drept răspuns, Barsam i-a aruncat surorii sale mai mari o privire piezișă. Mătușa Varsenig a continuat: — Spune-mi câți turci au Învățat vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-se cu discursurile filozofice și preferând discuțiile directe jargonului intelectual, mătușa Varsenig a intervenit: — Barsam dragă, arată-mi și mie un turc care vorbește armeana dacă poți. Drept răspuns, Barsam i-a aruncat surorii sale mai mari o privire piezișă. Mătușa Varsenig a continuat: — Spune-mi câți turci au Învățat vreodată armeana. Nici unul! De ce mamele noastre au Învățat limba lor și nu invers? Nu e limpede cine pe cine a dominat? Doar o mână de turci a venit din Asia Centrală, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, turcul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire și o cutie cu lokum. Trezită de mișcările surorii sale, celălaltă geamănă s-a pus pe plâns. Mătușa Varsenig s-a dus repede la ea și a reușit s-o facă să tacă doar mângâind-o ușor cu degetele. — În ziua următoare, un armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
și strâns unită de catolici armeni din diaspora. O familie imensă cu un trecut extrem de traumatizant! Cum v-ați fi așteptat să facă față tuturor lucrurilor ăstora atât de ușor? — Păi, nici pentru noi n-a fost ușor, a obiectat mătușa Varsenig Îndreptând furculița spre frate-său Înainte de a o Înfige Într-o altă köfte. Spre deosebire de maică-sa, avea o poftă de mâncare grozavă și, având În vedere cantitatea pe care o băga În ea În fiecare zi, plus faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Îngrozitoare de oaie la grătar cu chifle! De fiecare dată când veneam la voi, Își punea șorțul ăla murdar și gătea carne de oaie. Toată lumea, În afară de Barsam, a izbucnit ăn râs. — O, n-ar trebui să fiu nedreaptă, a continuat mătușa Varsening, Încântată de reacția publicului. Mai schimba din când În când sosul. Uneori ne dădea friptură de oaie la grătar cu sos Tex-Mex picant, iar alteori friptură de oaie la grătar cu sos Creamy Ranch... Bucătăria neveste-tii era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
În când sosul. Uneori ne dădea friptură de oaie la grătar cu sos Tex-Mex picant, iar alteori friptură de oaie la grătar cu sos Creamy Ranch... Bucătăria neveste-tii era un tărâm al diversității! — Fostei neveste!a corectat-o iarăși mătușa Zarouhi. — Dar și voi i-ați făcut zile fripte, a spus Barsam fără să se uite la nimeni În mod special. Băgați de seamă că primul cuvânt În armeană pe care l-a Învățat a fost odar. — Păi era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
odar, de ce nu i-am fi spus așa? Zguduit mai mult de bătaia pe spate decât de Întrebare, Barsam a Îndrăznit să adauge: — Unii din voi i-au spus chiar Thorn. — Și ce-i rău În asta? a Întrebat ofensată mătușa Varsenig, Între ultimele două Îmbucături de churek. Numele femeii ăleia ar trebui schimbat din Rose În Thorn. Rose nu i se potrivește deloc. Un nume atât de dulce pentru o femeie care provoacă numai amărăciune. Dacă bietul ei tată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
de ziua ei era obligată să mănânce exact același fel de tort - un tort În trei staturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce se așteptau mătușile ei ca tortul ăla să-i facă plăcere, de vreme ce tot ce scoseseră de la ea când venea vorba de subiectul ăla era un pomelnic Întreg de proteste. Poate că uitau pur și simplu. Poate că de fiecare dată li se ștergeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
de-a optsprezecea sa aniversare, Asya a dat atacul la cutia cu medicamente din casă și a Înghițit toate pastilele pe care le-a găsit pe acolo. Când a deschis ochii se afla Întinsă Într-un pat, Înconjurată de toate mătușile ei, de Petite-Ma și de bunica Gülsüm, după ce fusese forțată să bea ceaiuri mâloase și urât mirositoare de plante de parcă n-ar fi fost destul de Îngrozitor că o puseseră să vomite tot ce avusese În stomac. Și-a Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]