4,819 matches
-
Ludovic I numit cel Mare [magh. I. Nagy Lajos, pl. Ludwik Węgierski sau Ludwik I Wielki, Andegawenski, în trad. "Ludovic Maghiarul", "Ludovic cel Mare", "Ludovic Angevinul"], (n. 3 martie 1326 - d. 10 septembrie 1382) a fost rege al Ungariei (1342 - 1382) și al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou. Tatăl său a fost Carol Robert de
Ludovic I al Ungariei () [Corola-website/Science/300092_a_301421]
-
alcătuită din etnici ne-maghiari. Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi. Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conștiința populației statelor succesoare sau vecine; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfințit
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
dialog social (G.D.S.) la care fusese invitat generalul Chițac, pseudo-eroul ; scene din periferia Bucureștilor în perioda preelectorala ; manifestări ale Bisericii Greco-Catolice la Cluj - slujba în aer liber; un interviu cu Mircea Zaciu, reuniuni politice de fondare ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România UDMR la Cluj și Sf. Gheorghe, discuții cu profesori și studenți la Tîrgu Mureș pe tema învățămîntului medical universitar maghiar autonom, etc.). Televiziunea franceză, după o perioadă de exces, nu mai dă nici o importanță evenimentelor din România. Revoluția
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
Cluj - slujba în aer liber; un interviu cu Mircea Zaciu, reuniuni politice de fondare ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România UDMR la Cluj și Sf. Gheorghe, discuții cu profesori și studenți la Tîrgu Mureș pe tema învățămîntului medical universitar maghiar autonom, etc.). Televiziunea franceză, după o perioadă de exces, nu mai dă nici o importanță evenimentelor din România. Revoluția transmisă în direct se dovedise o înscenare politică manipulata de Securitate. Înființează în mai 2000 revista electronică (on-line) Asymetria (http://www.asymetria
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului (cu sediul la Oradea), în locul lui László Papp, cu care fusese în conflict. În calitate de episcop, a devenit copreședinte al Sinodului din Biserica Reformată din România. A fost ales președinte de onoare al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. În 1996 Tőkés a devenit președintele de onoare al Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Apoi, în 1999, a fondat Universitatea Creștină Partium, ocupând și funcția de președinte al Universității. În 2003 a fost ales președinte al Consiliului Național Maghiar
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
fusese în conflict. În calitate de episcop, a devenit copreședinte al Sinodului din Biserica Reformată din România. A fost ales președinte de onoare al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. În 1996 Tőkés a devenit președintele de onoare al Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Apoi, în 1999, a fondat Universitatea Creștină Partium, ocupând și funcția de președinte al Universității. În 2003 a fost ales președinte al Consiliului Național Maghiar din Transilvania. În 2007 episcopul a fost audiat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
fost desemnat președinte al Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic, un consiliu multinațional care coordonează acțiuni maghiare pentru autonomie în Slovacia, Croația, Serbia, Ucraina, România (deci în Bazinul Panonic, Bazinul Carpatic și Ucraina subcarpatică). În 2001, conducerea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România l-a sancționat cu „mustrare scrisă”. Tőkés s-a îndepărtat de această organizație și a devenit unul dintre susținătorii Uniunii Civice maghiare. Deasemenea, la 27 iunie 2013 el a cerut guvernului de la Budapesta, lui Viktor Orban, să activeze
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
Consiliului Național al Ordinului Național „Steaua României” de retragere a decorației. Motivul pentru care i-a fost retrasă această distincție este că în 2013 Tokes a sugerat că autoritățile ungare ar trebui să-și asume "statutul de protector" în cazul maghiarilor din Transilvania. Referitor la decizia ÎCCJ, în data de 29 februarie 2016 Viktor Orban a susținut în fața diplomaților că „România duce o «campanie politică» împotriva liderilor minorității maghiare de pe teritoriul său, sub pretextul constituționalității, legalității și luptei împotriva corupției” și
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
întinde pe râul Târnava Mică, la 15 km de Târgu Mureș și aproximativ 30 km de Târnăveni, pe drumul județean Bălăușeri - Târnăveni. Numărul locuitorilor satului Coroisânmartin la recensământul din 1992 era de 441 de locuitori, dintre care 177 români, 222 maghiari, 40 țigani ș.a.
Coroisânmărtin, Mureș () [Corola-website/Science/300195_a_301524]
-
vârste sub 18 ani și mame cu copii foarte mici. Mulți dintre ei nu s-au mai reîntors, pierind în deportare. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.213 locuitori, dintre care 633 români, 541 germani, 33 țigani, 5 maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 539 luterani, 377 ortodocși, 291 greco-catolici, 12 baptiști ș.a. În localitate se găsește o biserică evanghelică-luterană fortificată, din anul 1523.
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
și-a arătat binefacerile și pentru sat și locuitorii săi, îndeosebi după aplicarea reformei agrare din 1921. În această perioadă populația Crăciunelului a crescut numeric, ajungând la 1666 locuitori la recensământul din anul 1930. Din aceștia 1450 erau români, 164 maghiari, 40 țigani, 8 germani și 4 evrei. Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, la 22 VII 1941, sub ordinele generalului Ion Antonescu, a marcat profund și locuitorii satului Crăciunelu de Jos. Zeci de tineri din localitatea de pe
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.437 locuitori, dintre care 1.002 germani, 240 români, 129 țigani, 61 maghiari, 4 evrei, 1 slovac. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 998 evanghelici (luterani), 357 greco-catolici, 40 reformați (calvini), 18 romano-catolici, 14 ortodocși, 6 unitarieni și 4 mozaici. Din 2 septembrie 2013, în comuna Jidvei, în fostul sediu al Romtelecom
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
Secțio 154), localitatea apare sub numele de „M. (Magyar) Orbo”. În afara satului, în direcție nord-est, pe această hartă este marcat un monument cu numele “"Mausoleum"”. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 867 locuitori, dintre care 840 români și 17 maghiari. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 830 greco-catolici, 20 ortodocși și 17 reformați. Până la 1600 a fost sat unguresc, după aceea pustiit. În secolul al XVII-lea a fost populat cu români.
Gârbova de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300242_a_301571]
-
de Alba Iulia, unii locuitori au devenit greco-catolici (la fel ca cei din Cergău Mare) și s-au românizat. Conform recensământului din anul 1930 Cergău Mic avea 830 de locuitori, dintre care 762 români, 58 țigani, 8 germani și 2 maghiari. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 443 luterani, 351 greco-catolici, 25 baptiști, 10 ortodocși și 1 reformat.
Cergău Mic, Alba () [Corola-website/Science/300234_a_301563]
-
perioada interbelică a făcut parte din județul Turda, plasa Câmpia Turzii. În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unei acumulări de sare gema. La recensământul din 1850 au fost înregistrați 1.631 locuitori, dintre care 807 români, 635 maghiari și 189 țigani. În perimetrul localității se află stația CFR "Războieni" și halta "Lunca Mureșului" și halta "Grindeni", județul Mureș. Gară din localitatea învecinată Războieni-Cetate, gară aflată și în prezent pe teritoriul satului Lunca Mureșului, s-a numit până în anul
Lunca Mureșului, Alba () [Corola-website/Science/300248_a_301577]
-
de la Brașov, va străbate Podișul Transilvaniei de sud-est la nord-vest, pe lângă Târgu Mureș, ajungând la Cluj Vest, după care își va continua drumul spre Ungaria, pe lângă Oradea, terminându-se în comuna Borș, în zona satului Santăul Mare și a satului maghiar Nagykereki, continuându-se în Ungaria cu autostrada M4 către Miskolc și Budapesta. Beneficiarul și finanțatorul acestui proiect este Guvernul României, executantul și proiectantul este compania americană Bechtel International Inc. împreună cu partenerul său din regiune, compania Enka İnșaat ve Sanayi A
Autostrada A3 (România) () [Corola-website/Science/300226_a_301555]
-
furcile cu spânzurații puteau fi văzute de la mare distanță. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 140) localitatea apare sub numele de „"Forró"”. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.239 locuitori, dintre care 1.190 români, 39 maghiari și 9 țigani. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 763 ortodocși, 438 greco-catolici, 28 reformați ș.a. Localitatea Fărău a fost singura localitate mai însemnată din plasa Ocna Mureș cu majoritate ortodoxă relativă. În timpul păstoririi mitropolitului Ioan Vancea, în anul
Fărău, Alba () [Corola-website/Science/300240_a_301569]
-
de producători particulari, P AE TERN și TI. Prima referință documentară a localității Uioara de Sus pare a fi anul 1068, când cronica pomenește de o iscoadă cu numele Franciska, provenită din "Novo Castro". Era în timpul războiului pe care regele maghiar Solomon îl purta cu pecenegii. O mențiune directă a existenței unei fortificații la Uioara de Sus este din anul 1177, sub numele de "Vyuuar". Se presupune că este vorba despre una dintre cele mai vechi construcții de apărare ale regatului
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
localitatea în plasa Câmpia Turzii. Până la al doilea război mondial a făcut parte din județul Turda. În 1910 Vințul avea 2.088 locuitori din care 1.775 erau maghiari, în 1992 din cei 5.723 locuitori 4.242 erau români, 810 maghiari și 66 romi. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.960 de locuitori, dintre care 1.449 maghiari, 1.268 români, 6 germani ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.343 greco-catolici, 1.279 reformați, 268 romano-catolici
Unirea, Alba () [Corola-website/Science/300278_a_301607]
-
2.088 locuitori din care 1.775 erau maghiari, în 1992 din cei 5.723 locuitori 4.242 erau români, 810 maghiari și 66 romi. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.960 de locuitori, dintre care 1.449 maghiari, 1.268 români, 6 germani ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.343 greco-catolici, 1.279 reformați, 268 romano-catolici, 54 ortodocși ș.a. În Unirea există o gară operată de CFR ce deservește 5 linii de cale ferată, dintre
Unirea, Alba () [Corola-website/Science/300278_a_301607]
-
protopopesc al Districtului Protopopesc Băgău. Aceeași funcție, precum și cea de viceprotopop al aceleiași instituții a fost îndeplinită, între 1864-1879, de parohul Pețelcii, Elie (Ilie) Luca. În anul 1900 în Pețelca locuiau 647 persoane - 620 (95,8%) români, 3 (0,4%) maghiari și 24 (3,8%) de alte naționalități -, iar în 1910, 610 persoane. În prima parte a secolului XX satul se prezenta ca o așezare rurală răsfirată, constituită din gospodării situate la distanțe relativ mici unele de altele, separate de grădini
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
din teritoriile românești aflate sub stăpânire străină, darea unei jertfe de sânge nedorite pe câmpurile de luptă ale Europei în Serbia, Bosnia-Herțegovina, Italia și Galiția. Conform datelor recensământului din 1930 Pețelca număra 657 locuitori, dintre care 656 români și un maghiar. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 648 greco-catolici, 7 baptiști și 2 reformați. 47,5% din locuitori erau tineri între 0 și 19 ani. În timpul celui de-al doilea război mondial locuitorii satului Pețelca și-au adus și contribuția
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
și a efectuat o serie de turnee în țară și străinătate (Cehoslovacia, Polonia, Ungaria ș.a.). După revoluția din decembrie 1989, în intervalul 1992-2002 populația satului a scăzut cu 78 persoane ajungând la 202 locuitori. Din aceștia 197 erau români, 3 maghiari și 2 rromi. În cazul celor 78 de familii existente în august 2002 se constată predominanța în onomastica numelor de familie a celor de Domșa (25 familii; 32%), Ciortea (16 familii; 20,5%) și Popa (6 familii; 7,6%). Dramatic
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
face parte integrantă din comuna Vladimirescu (Glogovăț). Biserica este situată în partea de răsărit a satului. Majoritatea locuitorilor sunt creștini de religie ortodoxă română, însă de-a lungul timpului au existat și câteva familii de evrei (Weiss, Waldner) și de maghiari care au decedat sau au emigrat după cel de-al II-lea război mondial. În prezent, în Cicir există și câteva familii de alte confesiuni: baptistă și penticostală. De-a lungul vremii, biserica ortodoxă din Cicir a trecut prin trei
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
facându-se trimitere la o inscripție romană. Prima atestare documentară este Diploma din anul 1214 dată de regele maghiar Andrei al II-lea, unde satul Mager, alături de alte localități, era obligat a da decimă din vin capitulului din Vacz. Conform istoricului maghiar Alexandru Márki ("Arad megye ės város törtenete", vol II, p.II), in vechime satul era alcătuit din două părți: orașul, aflat în partea de sus a așezării de azi și care purta numele de Boros Megyer și satul, numit simplu
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]