3,668 matches
-
susțin că întraga arhitectură a Universului îl are ca arhitect pe Dumnezeu. În sec. XIX apologia a avut de dus o luptă grea împotriva unor atacuri la Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin proasta ei inerpretare. Nietzsche și teoria marxistă au reprezentat alte momente grele în care creștinismul a avut nevoie de apologeți. În sec XX teologi precum germanii Rudolf Bultmann și Paul Tillich au prezentat creștinismul ca fiind cel mai bun răspuns la întrebările existențiale ale speciei umane.
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
Clash au căpătat recunoaștere pentru participarea la cauze sociale, cum ar fi concertele anti-rasiste cunoscute ca "Rock Against Racism" (unde au și fost cap de afiș). Semnificativ, albumul lor din 1980 a fost lansat sub numele "Sandinista!", în cinstea grupării marxiste de gherilă a sandiniștilor, care reputase victoria militară în Nicaragua. Cu timpul, Strummer și colegii săi au început să experimenteze cu alte genuri, creând fuziuni între punk, soul, reggae și chiar muzica dance. Mai târziu, au încorporat în sound-ul lor
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
conducerea unora dintre cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial. Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând mai multe teorii: teoria keynesiană, teoria monetaristă, teoria marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului creșterii producției (creșterea masivă a productivității datorită electrificării) etc. Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca: Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc datorită speculațiilor
Marea criză economică () [Corola-website/Science/308845_a_310174]
-
ales după moartea lui Marx (1883) și a lui Engels (1895), au apărut noi figuri majore ale mișcării muncitorești : Karl Kautski, Ed. Bernstein, Roza Luxemburg, Paul Lafargue ș.a. Odată cu aceștia a avut loc scindarea ideologică a stângii între reformiști și marxiști. Dacă pentru marxiști, și ulterior pentru comuniștii-leniniști, obiectivul fundamental este desființarea exploatării și dominației de clasă, preluând puterea prin revoluție politică, în schimb pentru reformiștii bernsteiniști, ulterior pentru toate partidele social-democrate, socialiste și laburiste, situația clasei muncitoare poate fi ameliorata
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
lui Marx (1883) și a lui Engels (1895), au apărut noi figuri majore ale mișcării muncitorești : Karl Kautski, Ed. Bernstein, Roza Luxemburg, Paul Lafargue ș.a. Odată cu aceștia a avut loc scindarea ideologică a stângii între reformiști și marxiști. Dacă pentru marxiști, și ulterior pentru comuniștii-leniniști, obiectivul fundamental este desființarea exploatării și dominației de clasă, preluând puterea prin revoluție politică, în schimb pentru reformiștii bernsteiniști, ulterior pentru toate partidele social-democrate, socialiste și laburiste, situația clasei muncitoare poate fi ameliorata prin reformarea, îmblânzirea
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
a divorțat, ea căsătorindu-se cu Ștefan Foriș. Leonte Răutu citea de obicei literatură sovietică și rusă, era inteligent, bine informat și deseori ironic. Neavând o educație în filozofie, el era printre puținii activiști care deținea un grad de cultură marxistă. A fost arestat în anii 1930 și a fugit în URSS în momentul anexării Basarabiei din 1940. În URSS a lucrat inițial ca secretar de redacție la gazeta "Pământ sovietic" din Bălți (RSS Moldovenească), după care a trecut la o
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
atitudine intransigența. Problemele au fost remediate în perioada interbelică când atitudinea anticlericală fusese diminuată. Apar partide politice. Grupările socialiste erau fragmentate. În 1879 are loc un congres al facțiunilor socialiste, dar care s-a dezbinat în 1882. O altă grupare marxistă era condusă de Guesde. Alte grupări erau mai tradiționaliste și criticau marxismul. Societatea franceză s-a democratizat, muncitorii aveau venituri decente, situația financiară și materială s-a îmbunătățit. Se formase și o grupare anarhistă puternică în 1892-1894 care a condus
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și rămânând cea mai mare putere centrală sindicală franceză. Pe plan ideologic SFIO a adoptat o poziție moderată, recrutând nu doar muncitori, ci și mici burghezi și funcționari, centrul electoral fiind în nordul industrializat. Partidul Socialist își propunea să devină marxist, menținând politică reformistă, dezbaterea și diversitatea de idei, în timp ce SFIC afirmă opoziția față de capitalism și socialismul tradițional, urmând directivele sovietice, adoptând politică clasa contra clasa, interzicând orice apropiere de mișcările de stânga ce competitau pe același electorat. A înregistrat succese
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
teoreme economice, universal valabile. Conflictul dintre aceste două școli este cunoscut sub numele de "Methodenstreit", disputa metodelor. Mises consideră că "miza disputei era, în esență, posibilitatea unei științe, diferite de istorie, consacrate cercetării aspectelor acțiunii umane.". Boehm-Bawerk a combătut teoria marxistă a exploatării capitalului. Disputa cu socialismul este contiuată de alți economiști austrieci. Ludwig von Mises oferă în "Human Action" (1966) o prima teorie sistematică și completă asupra felului în care sunt determinate prețurile de către piață. Posibilitatea calculului economic, care garantează
Școala austriacă de economie () [Corola-website/Science/306067_a_307396]
-
între 1972-1976, ministru de finanțe între 1978-1981 ș.a.m.d. A fost căsătorit cu Lidia Niculescu-Mizil și a avut șase copii, din care trei adoptați. Tatăl lui , Gheorghe Niculescu-Mizil, provenea din vechea mișcare socialistă, de aceea în familie predominau lecturile marxiste, leniniste și staliniste. Influențat de acestea, Niculescu-Mizil devine în 1945 membru al PCR, făcând carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secțiilor conduse de Leonte Răutu, unul din zbirii ideologici staliniști. A devenit curând prorectorul, apoi rectorul Școlii Superioare de
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
dezvoltarea de valori naționale pozitive. Mai mult, „eșecul” de la 1848 ar fi reafirmat dorințele aristocratice latente din rândul clasei de mijloc germane; în consecință, acest grup nu și-a dezvoltat niciodată un program autonom de modernizare. Mai recent, alți istorici (marxiști) s-au opus acestei idei, susținând că Germania nu a avut de fapt un "Sonderweg" cu totul diferit de drumurile altor națiuni, o idee istoriografică denumită excepționalism. În schimb, acest nou grup de istorici susține că momentul 1848 a adus
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
pentru multă vreme pe noile linii de fractură religioasă și de clasă: catolicii au devenit dușmani înrăiți ai liberalismului și modernității, iar mișcarea muncitorească s-a radicalizat, refuzând orice colaborare cu partidele burgheze și adoptând finalmente un program de inspirație marxistă, care făcea dezirabilă o răsturnare a sistemului. Același grup de istorici marxizanți subliniază și faptul că noțiunea însăși de cale unică se bazează pe faptul că drumurile urmate de alte națiuni (în acest caz, de cea britanică) ar fi norma
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în încercarea de a-și promova interesele într-un cadru democratic, alegând atunci ca mijloc de opoziție la progresul continu al stângii popularizarea în mase a anti-socialismului ca și frustrările naționalismului tocmai învins în primul război mondial. În bună tradiție marxistă, Blackbourn și Eley atacă teza Sonderweg punând sub semnul întrebării ipoteza liberală conform căreia există o legătură obligatorie între dominația burgheziei, modernizarea industrială și o politică liberală (democrație). După ce Parlamentul de la Frankfurt s-a desființat, Frederic Wilhelm al IV-lea
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
resurse naturale. Pe măsură ce războiul a progresat, guvernul și comuniștii s-au folosit de accesul la armament sovietic pentru a restaura controlul guvernului asupra efortului de război, atât pe căi diplomatice, cât și prin forță. Anarhiștii și Partidul Muncitoresc al Unității Marxiste ("Partido Obrero de Unificación Marxista", sau POUM) au fost integrați cu armata regulată, în ciuda rezistenței; POUM a fost scos în afara legii și denunțat fals ca unealtă a fasciștilor. În "Zilele din Mai" din 1937, sute de mii de soldați antifasciști
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
sinonim cu "Bernsteinism") este o teorie lansată de Eduard Bernstein (n. 6 ianuarie 1850, Berlin - d. 18 decembrie 1932, Berlin), scriitor și politician socialist. În 1887 intră în legătură cu Friedrich Engels, la Londra. După 10 ani, Bernstein declară că teoria socială marxistă trebuie supusă unei revizuiri, punând astfel bazele revizionismului. Revizionismul nu este o ideologie, nici o religie sau doctrină filosofică, ci o metodă critică de cercetare, aplicabilă în orice domeniu al cunoașterii. Știința nu are o condiție statică. Atunci când cercetările găsesc noi
Revizionism () [Corola-website/Science/306449_a_307778]
-
Istoria filosofiei la Universitatea din Varșovia. Devine cunoscut și ca activist politic și teoretician, profesând un marxism democratic și umanist. În 1956 se afirmă ca unul din cei mai proeminenți revizioniști polonezi ai marxismului, alături de Baczko și Schaff, inițiind „Revizionismul marxist”, curent ce câștigă forță prin câteva articole publicate în presă. Primul text interzis oficial de către cenzură a fost un manifest scris în 1956 pentru revista "Po prostu", intitulat „"Ce este Socialismul?"”, text care a început repede să circule clandestin, atrăgând
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
pentru revista "Po prostu", intitulat „"Ce este Socialismul?"”, text care a început repede să circule clandestin, atrăgând atitudinea ostilă fățișă a autorității politice poloneze. Într-o serie de articole, adunate sub titlul "Responsabilitate și istorie", (1957), el atacă determinismul istoric marxist, afirmând teza că judecata morală individuală este superioară oricărei forme de condiționări socio-economice. Doctrina oficială a partidului este lezată iar Gomulka a reacționat atacându-l personal pe Kolakowski la Plenara a noua a Partidului din 1957. Ulterior publică un articol
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
profită de șansa de a emigra. Ajunge la Berkeley, unde începe să publice o serie de articole despre Noua Stângă. Exilul i-a dat ocazia să-și formeze o opinie negativă despre stânga occidentală, Kolakowski încetând să se mai considere marxist, fie și unul revizionist, spunând la un moment dat că „există argumente mult mai bune în favoarea democrației și libertății decât observația că Marx nu le e chiar atât de ostil pe cât pare la prima vedere”. Totuși, rămâne socialist și ateu
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
persoanelor și organizațiilor din afara structurilor oficiale ale partidului comunist au avut tendința să crească, dar asemenea sanse s-au repetat doar de câteva ori de-a lungul timpului. Începând din deceniul al nouălea al secolului trecut, cum atașamentul pentru ideologia marxistă a părut că este în scădere, partidul a început să apeleze la naționalism pentru a-și legitima existența. Schimbarea de la socialism la naționalism a avut și efectul secundar, începând cu 2003, al încălzirii relațiilor cu fostul inamic, Kuomintangul. Partidul Comunist
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
rusă. Evreii ruși au avut de suferit în mod special. Intelectualii, nerușii și evreii au emigrat în numerose cazuri pentru a scăpa de persecuții. Exodul intelectualilor ruși în occident i-a pus pe aceștia în contact cu marxismul. Primul grup marxist rus a fost format în 1884, deși nu a avut un număr semnificativ de membri până în 1898. Într-un contrast izbitor cu stagnarea socială din deceniile al nouălea și și al zecelea al secolului al XIX-lea, a apărut un
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
o jumătate din capitalul investit era capital străin, iar prezența experților și antreprenorilor străini devenise vitală. Până în 1905, grupurile revoluționare și-au revenit după loviturile primite cu zece ani în urmă. Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia de orientare marxistă a fost fondat în 1898, pentru ca numai după cinci ani să se rupă în două facțiuni importante: a menșevicilor și a bolșevicilor. Vladimir Ulianov (Lenin) a publicat în 1902 lucrarea " Ce este de făcut?". Partidul Socialist Revoluționar (eserii) a fost
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
său Gheidar Djemal, s-au alăturat grupului naționalist Pamiat. El a ajutat la scrierea programului politic pentru proaspătul reînființat Partid Comunist din Federația Rusă, sub conducerea lui Ghennadi Ziuganov, realizând un document ce avea o tonalitate mai mult naționalistă, decât marxistă. Dughin a început să-și publice propriul său jurnal, "Elementî", unde inițial l-a elogiat pe franco-belgianul Jean-François Thiriart, susținător al "„Europei de la Dublin până la Vladivostok”". Jurnalul său glorifică constant atât țarismul, cât și stalinismul, iar de asemenea, a relevat
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
în scandaluri financiare. Relațiile dintre clasa politică și clasa antreprenorială erau toxice. Principala forță politică italiană era reprezentată de liberali. În Parlamentul italian era un număr restrâns de republicani. Socialiștii erau în ascensiune pe măsură ce Italia se industrializa. Treptat apar organizații marxiste în anii 1880 în nord. În 1881 este lansată o revistă care răspândea și promova ideile marxiste, fiind câțiva intelectuali italieni atrași de socialism, ca Edmondo de Amicis, autorul "Cuore". Socialismul italian se baza mai mult pe țărani decât pe
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
reprezentată de liberali. În Parlamentul italian era un număr restrâns de republicani. Socialiștii erau în ascensiune pe măsură ce Italia se industrializa. Treptat apar organizații marxiste în anii 1880 în nord. În 1881 este lansată o revistă care răspândea și promova ideile marxiste, fiind câțiva intelectuali italieni atrași de socialism, ca Edmondo de Amicis, autorul "Cuore". Socialismul italian se baza mai mult pe țărani decât pe proletariatul care nu era foarte dezvoltat și de aceea era foarte preocupat de problemele rurale. Apar organizații
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
a declarat că întreaga lume creștină este nerăbdătoare să vadă biserica unită. Popoarele creștine, obosite de divizii, îi împing pe liderii lor spirituali să facă ceva pentru unitatea bisericii. După arestarea și detenția lui Abune Tewophilos, Patriarhul Etiopiei, de către regimul marxist Derg care l-a detronat pe împăratul Haile Selassie în 1974, Papa Shenouda al III-lea a refuzat să recunoască clericul care a fost instalat ca succesor al Patriarhului Etiopiei. El, împreună cu Sfântul Sinod, a susținut că eliminarea Patriarhului Abune
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]