8,009 matches
-
cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sunt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcâie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă cu pași moi la bar, i-a adus din spatele perdelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca struțul. Trebuie să vină mama, de la telenovelele ei, târșindu-și picioarele în cipici... Măi băiete - îmi zice Ilie, când în sfârșit m-am deranjat la telefon, pe un ton tânguitor muiat de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi - zic -, dac-așa a vrut ea... La șaizeci de ani trecuți, Ilie tot mai primește cu mirare de copil loviturile unui suflet de țigancă... Chiar uitasem de unde am cules-o pe Zina. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tricouri, reviste... un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană de la Linguaphone pe care trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și o floretă pe care le‑am cumpărat ieri. De la un magazin de caritate, cu numai patruzeci de lire! Ridic floreta și fandez spre reflexia mea din oglindă, așa ca să văd cum îmi stă. E chiar o coincidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă cred? — Nu! Mama își ridică bărbia mândră. N‑ar îndrăzni să‑mi spună una ca asta în față. — Dar știi că asta spun pe la spatele nostru. Ne uităm una la alta și‑i văd încordarea de pe chip, ascunsă în spatele măștii de veselie pe care o abordează. Acum îmi dau seama cât de tare sperase probabil să apărem în mașina de fițe a lui Luke. Cât trebuie să‑și fi dorit să‑i dovedească lui Janice că nu are dreptate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la mine. — Bex, tu n‑ai fost în viața ta la schi. — Știu, spun după o scurtă pauză. Dar sunt... mă rog. Pentru cazul în care mă invită cineva. Și erau la reducere. — Și asta ce mai e? Ridică gingaș masca de scrimă. Asta se duce direct la coș. — O să mă apuc de scrimă, zic indignată. O să fiu dublura lui Catherine Zeta Jones. — Nici măcar nu știu cum de‑ți încap toate astea aici. Nu tu arunci nimic niciodată? Ridică o pereche de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
voce ne strigă de pe scări. — Hei, îl aud pe Tarquin. E ultimul lot. Vrei să vii să vezi? — Hai, zice Suze, stingându‑și țigara. Trebuie să vezi când se vinde ultimul articol. Ce e? — Nu știu, zic în timp ce urcăm scările. Masca de scrimă, poate? Însă în clipa în care intrăm în cameră, am un șoc. Caspar ar în mână eșarfa mea Denny and George. Iubita mea eșarfă Denny and George. Albastru scânteietor, catifea de mătase, cu un imprimeu albastru pal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în teroare, știind că în orice clipă capul i-ar putea fi scurtat de pe umeri. Unde e Partidul? Nu există nici un semn de salvare. Până la urmă vine și rândul ei. Anchetatorul e un bărbat cu un chip care e o mască alcătuită din cicatrice. Partea de sus a corpului său e masivă, înfiptă pe niște picioare disproporționat de mici. Înainte de a o interoga, îi scufundă capul într-o găleată cu apă ardeiată. Yunhe strânge din ochi și îndură. Nu mărturisește nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi spune că au sosit liderii și membrii lor de cabinet. Ajutoarele din culise îi zoresc pe artiști să meargă în spatele cortinei. Bătaia tobelor se întețește de la o clipă la alta. Chipurile actorilor sunt machiate abundent cu pudră, ca o mască. Ochii și sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata își aduce aminte de viața la Shanghai. Se gândește la Dan, Tang Nah și Zhang Min. Bărbații care i-au cutreierat trupul, dar nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am curățat pe al meu. Multă muncă de plivit și curățare. Problema e că Chiang Kai-shek și japonezii sunt ușor de identificat ca inamici. Știm că se află acolo ca să ne vină de hac. Însă dogmatismul e precum buruienile. Poartă masca vlăstarilor de orez. Vă puteți da seama de diferență? Pentru a fi un bun artist, trebuie să fii mai întâi de toate marxist. Trebuie să fii capabil să deosebești dogmatismul de comunism. În trupul lui, ea detectează metal. Brusc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de un căprui închis. Formele și liniile seamănă cu cele ale lui Buddha. Îmi amintesc de un peisaj îndepărtat. Suprafața unei planete cu stânci cenușii, heleșteie de smarald. Pe acest chip, deslușesc o voință de neînvins. Zăresc paznicii invizibili din spatele măștii. Paznicii a căror datorie este să nu lase pe nimeni să intre pe cărarea care duce în iatacul minții stăpânului. Iatacul unde el este complet dezgolit, vulnerabil și lipsit de apărare. El vine să mă ia în brațe, strângându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bine să ne dăm la o parte din drum, decât să strigăm o întrebare când nu suntem siguri cine se apropie. Ai multe de învățat de la tovarășul Kang Sheng. Învăț. Poate să pară cumsecade, delicat și chiar vulnerabil, însă în spatele măștii se află chipul morții. Adevărul unui om care suge sânge. Așa și-a câștigat poziția de șef al securității lui Mao. Mao îi apreciază calitățile și stilul. Mao zice că el și Kang Sheng sunt în afacerea bunătății. Detectez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bogată și cu filmul ei de operă aflat în curs de realizare. După vizionare, se aprind iar luminile și gazda se ridică în picioare. Într-o elegantă rochie lungă, de culoare albastră, ea toastează pentru sănătatea și norocul invitaților. În spatele măștii zâmbitoare, se ascunde neliniștea. Se calmează spunând glume. Însă nimeni nu râde. Oaspeții sunt oamenii loiali ei, din toate domeniile. Printre ei se numără cântăreți de operă celebri. Știți din ce era făcut tortul de aniversare al împărătesei Wu? Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită, zâmbind, la fotografiile de la biserică. —Iertați-mă, dragii mei colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
epoleți, se țin după mine din oră În oră, nu Îți fă griji pentru mine, de tine ai grijă doar, ia-ți pastilele, fii atentă să dormi bine, visează frumos, visează-mă pe mine. Și alte texte care te lasă mască, doar că eu le-am dedus, pentru că, deși aveam urechea lipită de ușă, el vorbea nemțește, limbă din care făcusem doar patru lecții când a căzut Mihnea de pe balustradă și pe toți care eram la cheful din camera de cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
forme era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor, puritatea lor îndrăzneață dizolvau, anihilau orice prejudecată. La primele acorduri ale muzicii, cei doi parteneri de dans și-au pus măștile aurite. Bătrânețea și tinerețea, iarna și primăvara, renunțarea și iubirea. Dansul lor evoca toate acestea, cu o mare expresivitate din partea domnișoarei Nanone. Astfel încât, în mod firesc, spectatorii aplaudară doar tinerețea, primăvara și iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului, se strânge și se înghesuie copleșit de frică. Cât ai clipi, i se topea tupeul. Îndrăzneala aia deșănțată ivită din furie și deznădejde, care ar fi susținut-o să iasă-n stradă la produs sau să-și ia lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copiilor și a nepoților și a strănepoților lor. Ei vor fi blestemați din neam în neam că și-au bătut joc și au jefuit un popor și o țară. A consemnat pentru dumneavoastră Rafael Ogrinjan. Iliescu și modelul suedez - altă mască jalnică a democrației originale. Petre Roman nu minte, iată, e momentul să ne aplecăm asupra biografiei politice a fostului număr doi din FSN, ajustată și romanțată de el însuși, imediat după a doua venire a minerilor în București, în septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cărțile de vizită, folosind unghia arătătătorului, și mi-o puse În palmă. — Lucrezi la ceva În prezent? — Da, uitați..., am indicat eu către masa de bucătărie cu o fluturare a mâinii. Țăcăni pe tocuri până acolo, evitând cu dexteritate o mască de sudură, o pereche de mănuși de lucru ca vai de mama lor și o cheie de piulițe, și examină desenele pentru Fiica Chestiei, cu un interes măgulitor. — Mm, da, foarte contemporan, zise ea. Cam cât de mare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părea și mai terifiant din cauza acelor pungi pe care le ducea În mână. Viața de zi cu zi e cea mai grozavă oroare dintre toate: spectacolul schimbării la față a celui de lângă tine, al prietenului care-și pune pe chip masca răzbunării, În spatele căreia a pierit persoana la care ai ținut odată, căzută pradă celor mai negre porniri. Într-o străfulgerare, mi-am adus aminte de clipa În care crezusem că Lou era În spatele meu, În birou, gata să mă omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
felului În care Îmi Închipuiam că Îmbătrânesc eroii taciturni din romanele de dragoste. Din păcate, Betty era probabil varianta feminină. — Dar, Jim, Închisoarea e ceva mai departe! Nu e ca și cum Sam ar locui chiar vizavi! exclama ea. Îmi zâmbi, iar masca pictată și Întinsă artificial pe chipul ei contrastă cu firea prietenoasă. Părul Îi era la fel de Înfoiat ca la petrecere. La o inspecție mai atentă, Îți dădeai seama că nu era, de fapt, atât de des, dar că fiecare șuviță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sfârșit, eu am ținut strâns mâna tatei. Despre sala de operație nu-mi amintesc mai nimic, doar că era cald înăuntru și lumina adunată în mijloc. Deasupra mea se mișcau chipuri, vocile erau liniștite, o mână mi-a apăsat o mască neagră pe față și mi-a spus să inspir profund. Dar eu nu voiam să inspir profund, aș fi preferat să nu mai respir deloc, pentru că masca mirosea a cauciuc, iar ce ieșea dintr-însa avea un miros la fel de neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mea se mișcau chipuri, vocile erau liniștite, o mână mi-a apăsat o mască neagră pe față și mi-a spus să inspir profund. Dar eu nu voiam să inspir profund, aș fi preferat să nu mai respir deloc, pentru că masca mirosea a cauciuc, iar ce ieșea dintr-însa avea un miros la fel de neplăcut. Mi-am sucit capul, zbătându-mă și gemând, masca mi-era nesuferită și mă întrebam cum o fi asta, să adormi fără să vrei. Cu cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
inspir profund. Dar eu nu voiam să inspir profund, aș fi preferat să nu mai respir deloc, pentru că masca mirosea a cauciuc, iar ce ieșea dintr-însa avea un miros la fel de neplăcut. Mi-am sucit capul, zbătându-mă și gemând, masca mi-era nesuferită și mă întrebam cum o fi asta, să adormi fără să vrei. Cu cât mai puțin voiam eu, cu atât mai tare mă apăsa mâna și alte două mâini îmi strângeau capul. Pe urmă am adormit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]