4,239 matches
-
Și-am izbăvit, Sub steagul tău, Partid, conduși de tine.“ („Cântec“, în Cântece și Descântece de piatră, Editura Cartea Românească, 1972) „Gorunul lui Horia. Gorunul lui Avram Iancu. Gorunul lui Nicolae Ceaușescu. Trei simboluri vii ale viețuirii noastre pe aceste meleaguri carpatine, cel mai tânăr vestind izbânzile noastre de azi, trei nestinse focuri de strajă, trei vestitori, trei tulnice care cuvântă a binecuvântare pentru viteaza Țară a Moților, trei sceptre ale adevărului românesc.“ („Sanctuarul de la Țebea“, România literară, 26 ianuarie 1978
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
decembrie 1987) SOCOL Ion „Partidului la rang de cugetare din suflet îi urăm puteri de-nalt, emblemă cu simbolul din bazalt i-o vom purta adânc în fiecare.“ („De laudă partidului“, Săptămîna, 17 decembrie 1982) „E-n «Era Ceaușescu» România meleagul faptei de izbânzi solare spre-a ne-nflori prin vârste bucuria prin sens de mâini și frunți triumfătoare.“ („Poem de slavă lui August 23“, Tribuna, 20 august 1987) SOFRONIE Cornel „Cu El aripi de aur noi fiecărui țel Vom construi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1977) TUTUNGIU Paul, poet „Iată de ce putem spune că, oriunde în țara noastră străveche, pe care socialismul și-a pus definitiv amprenta, în orașele noi, în cele mai întinerite și în toate așezările României de azi, pretutindeni, de fapt, este meleagul natal al tovarășului Nicolae Ceaușescu. Dar aura de legendă o va păstra numai județul Olt, numai Scornicești adică, pentru că, dacă stejarul Moldovei a fost Ștefan cel Mare, stejarul din Scornicești (așa cum s-a încetățenit de ani de zile expresia în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Închinăm gândurile și neostoita noastră slovă, Tuturor celor care trec azi prin veac pe acest sfânt și frumos meleag al satului nostru Cârțișoara, Tuturor celor care cândva aci și-au trăit văleatul și tot aci și-au încredințat țărânei spre veșnică odihnă truditele lor oseminte. Precum și Tuturor celorlalți fii ai satului înstrăinați pe toate meridianele terrei de aspirații, de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu a început de ieri de azi. Gândul că o vom aduce cândva sub teasc de tipar, a început a se înfiripa poate cu multe decenii în urmă, atunci când ne-am descebăluit că am avut norocul să trăim pe mirifice meleaguri, că ne-am trezit la viață pe coclauri de vis de care nu prea mulți muritori au parte. Atunci am început să adunăm fiece fărâmă de material despre care am crezut noi că va avea odată șansa să fie pus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
negre, zvelte și săltărețe, însoțite de cerbi încoronați ca niște adevărați regi. Din cale I Se îndepărtau lupi și mistreți stricători, neliniștiți de prezența sa, neștiind bag sama că și ei erau tot de El creați și trimiși pe aceste meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din zmeurișuri a fost primit de Ursus arctos - ursul nostru, Namila Babii, mormăind a nedumerire
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
varză, zer, brad, gorun, mânz, mal, etc., ceea ce vine să confirme odată în plus că între dacii de acum două milenii și mai bine și Cârțâroșenii noștri de azi, există legătura neîntreruptă în timp. Ei au continuitate evidentă pe aceste meleaguri, în pofida susținerilor unor politicieni ai diverselor etape istorice, care încearcă să nege aceasta. Importanța victoriei romanilor din anul 106 asupra Daciei, este relevată de istorici ca Jerôme. Carcopino în «Cesar, Histoire ancienne» partea a treia, tom II Paris 1937, pag
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
așterne aproape un mileniu de tăcere, vreme în care puhoaie de năvălitori barbari traversează țara în lung și în lat, fiecare încercând să se stabilească aci, să se contopească cu localnicii, să-i asimileze, sfârșind prin a dispare, căutând alte meleaguri în care să jefuiască, epuizându-se pur și simplu, lăsând pe aci numai urmele unor piese de vocabular, toponimii ale elementelor de decor local, sau fiind ei înșiși asimilați. Nu mai enumerăm numele acestor neamuri aduse aci din cele patru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
trebuit plasată, adăpostită în Sibiu și în satele din jur, chestiune ce nu convenea însă patriciatului săsesc, așa că unitățile militare au fost duse în satele depe Olt, unde decenii a supt toată vlaga de viață a populației românești de pe aceste meleaguri. Strigătul de revoltă pentru fărădelegile și recunoscutele sisteme de sărăcire a satelor, se vede clar în răspunsul boierilor și al iobagilor dat la Ancheta din 4 - 16 iulie 1726 din ordinul Împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
36 de ani, la cel din 1992, aceeași etnie să apară în Cârțișoara cu numai 30 de țigani, deși ulițele satului sunt tot mai aglomerate de puzderia frumoșilor lor puradei. Dorim însă să spunem că acești oameni veniți de pe alte meleaguri au profesat încă de la instalarea lor pe aici meșteșugul în diverse foarme al prelucrării lemnului fiind, contrar părerii multora despre ei, niște oameni cu care se poate trăi în bună vecinătate, blânzi și unii chiar foarte harnici. Odată cu trecerea vremii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sădită în sufletele trăitorilor de atunci... Munca Moto: ,,Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
această inestimabilă avuție națională va mai renaște vreodată în sufletul românilor? - se întreabă cu scepticism Dumitru Dascălu. Cine știe? Cultul pâinii Respectul și prețuirea pentru roadele muncii pământului le-am cunoscut în familia mea, trăitoare într-un sat moldav de pe meleagul Botoșanilor, familie în care domneau câteva valori morale fundamentale printre care: cultul pentru muncă, cultul pentru pâine, cultul pentru cinste și corectitudine etc. Oamenii satului lucrau cu dăruire pământul și-l iubeau, așa cum își iubeau copiii, animalele, locul pe care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu au fost nevoiți să ceară lămuriri despre situația mea la învățătură și din această cauză nici nu au știut cum arată un catalog. Aceeași atitudine față de învățătură aveau toți colegii mei (cu mici excepții), fii de țărani, veniți de pe meleagurile Moldovei, Bucovinei și Basarabiei la Șendriceni, să se facă învățători. Nici condițiile precare de viață pe care ni le oferea școala, nici urmările dezastruoase ale războiului și ale secetei care i-a urmat, nu ne-au abătut de la realizarea țelului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
colegă dăscăliță, ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
oraș, zgomotos și poluat, în apartamentul său pustiu și neprimitor unde îl aștepta doar singurătatea. O întrebare insidioasă și apăsătoare i se strecurase în minte încă de pe drumul de întoarcere: îl vor ajuta puterile să mai meargă și altădată pe meleagurile îndrăgite ale copilăriei? Vizita Început de Florar, cu zile calde, luminoase și îmbietoare la plimbări și evadări în natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
largă, peste Atlantic, pentru a-și afla împlinirea profesională dar mai ales pe cea financiară. S-a reîntors în urbea natală ca să petreacă, împreună cu părinții și ceilalți apropiați, Paștele și concediul anual. De un deceniu de când se află pe îndepărtate meleaguri străine, eroul acestei povestiri revine în țară cam din doi în doi ani pentru a-și potoli dorul de locul copilăriei și de cei dragi, dor ce îi macină neîncetat sufletul. Fiindu-mi rudă apropiată, am avut adeseori prilejul să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tânjesc după pământul țării, pe care nu l-au putut lua pe tălpile pantofilor (cum se spune), ci doar în inimile lor răvășite. Ca să calce din nou pe țărâna sfântă a patriei și să-și revadă părinții, rudele, prietenii și meleagurile pe care au văzut lumina zilei, milioanele de români, răspândiți pe toate continentele, parcurg mii de kilometri. Sintagma foamea de amintiri - a ținut să precizeze Dumitru Dascălu - nu am folosit-o pentru a colora stilistic povestea mea. Ea (foamea) mi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai palide. Inima-i îmbătrânită și obosită își întețește bătăile atunci când vine câte o scrisoare din îndepărtatele așezări ale globului, de la nepoți. La telefon nu prea se înțelege cu strănepoții, pentru că aceia dintre ei care au văzut lumina zilei pe meleaguri străine abia dacă au învățat câteva cuvinte din limba străbunilor lor. Cărțile sunt cele care îi mai încălzesc sufletul împietrit de singurătate și bătrânețe. Dumitru Dascălu își poartă din ce în ce mai greu poverile: singurătatea, mulțimea anilor, puținătatea puterilor și suferințele fizice și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui Dumitru Dascălu cunoașterea directă a noilor realități din viața consătenilor săi. Puține persoane dintre acelea cu care a copilărit și a parcurs clasele școlii primare mai viețuiesc acolo. Uenele dintre ele s-au împrăștiat în țară sau pe alte meleaguri, acolo unde și-au aflat rostul și locul, iar altele s-au mutat, pentru totdeauna, în cimitirul de la marginea satului. Actualii trăitori ai localității, tineri și de vârstă medie s-au adaptat și integrat neașteptat de repede în atmosfera, practicile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de profesor de matematică în satul natal, a continuat să-și ajute părinții la treburi, să-și satisfacă trebuința de activitate fizică. Am aflat că, după câțiva ani de dăscălie, și-a luat concediu fără salariu și a plecat pe meleaguri străine unde a prestat diferite activități în construcții, dintre care cea mai „nobilă” a fost aceea de șofer pe un camion de mare tonaj pentru transportat mărfuri și materiale necesare pentru înălțarea unor edificii. Cu soția și copilul și-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
precisă, omisiunea sau neglijența (chiar și minoră) se plătesc cu o viață de om. Strămutarea impusă de refugiu 1-a purtat în spitalele de zonă din Transilvania unde, alături de profesorii și colegii săi, s-a dedicat îngrijirii răniților. Reveniți pe meleag natal, tinerii medici Viorica și Paul Trosc au înfruntat cu mult curaj lipsurile ce au urmat războiului al doilea mondial. Dr. Paul Trosc a devenit colaboratorul apropiat al prof. dr. Gh. Chipail pe care 1-a secondat în toate marile
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Agronomic Iași, 1977); Plante toxice din România (Editura Ceres, 1981); Botanica (Editura Didactică și Pedagogică, 1980); Plante medicinale și toxice (1999); Lucrări practice de botanică (1999). Bogata sa activitate științifică concretizată în multe lucrări publicate se referă îndeosebi la flora meleagurilor moldovenești. S-a ocupat cu multă ingeniozitate și pasiune de organizarea Laboratorului de botanică, fiind unul din principalii contribuitori la îmbogățirea herbarului universității, colectând și determinând, de-a lungul timpului, peste 10.000 de specimene de plante, din Moldova, Dobrogea
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din întâmplare pe doctorul Ciuntu, un neurolog renumit și îl rugă dacă poate să îi facă un control amănunțit lui Valentin. Își permisese să îl abordeze datorită faptului că soția sa fusese colegă cu sora ei și crescuseră pe aceleași meleaguri. După consultul propriu-zis hotărî să fie internat într-o clinică din centrul Moldovei, la spitalul de neurochirurgie. Nu știa că era pentru ultima oară când vorbea cu doctorul. În scurt timp avea să audă de un accident nefast intervenit în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unul cu mine? Acum nu exista în capul lui decât Universul învăluit întrun mister care ascunde multe în singurătatea lui. Trercuseră ierni, trecuseră toamne. Se topiseră multe zăpezi, ruginiseră câmpiile și-nfloriseră multe livezi de când Alin se afla pe acele meleaguri. Venise vremea să se întoarcă acasă. Soarele îi părea acum la plecare mai mare ca de obicei, iar culoarea mult mai roșiatică. În acea seară de aprilie își aminti că era aniversarea lui taică-său. Îl sună și îi ură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de cap”. Concluzia, formulată în scrisoarea din 23 martie 1931, este dureroasă și pentru el și pentru părinți: „Sunt veșnic sclavul obsesiei de care sufăr. Va trebui să mă îngrijesc neapărat...” (p. 30). Deși aflat departe, își amintește nostalgic de meleagurile moldovenești, de „câtă bunăvoință și fervoare manifestam eu pe la sfarsitul studiilor liceale pentru medicina”, „de dulceața de căise”... Trimite și primește, se nțelege, foarte des vești către/ din orășelul dintre vii: „Știrile de la Huși nu lipsesc, în fiecare zi sosesc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]