3,827 matches
-
fost construit Noul Belgrad pe malul stâng al râului Sava, unind orașul Zemun cu Belgrad. De asemenea, comunitățile mai mici precum Krnjača și Ovča s-au unit cu orașul. Orașul are o suprafata urbană de 360 km², în timp ce împreună cu zona metropolitană acoperă 3.223 km². De-a lungul istoriei, Belgrad a reprezentat o intersecție între lumea occidentală și cea orientala. Pe malul drept al râului Sava, centrul Belgradului este așezat pe un teren accidentat. Punctul cel mai înalt al orașului este
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
industrializat, țara ajungând în anii 1990 să aibă al zecelea nivel din lume de emisii industriale de dioxid de carbon. Astăzi, Italia este al doisprezecelea cel mai mare producător de dioxid de carbon. Traficul rutier și congestia sa în zonele metropolitane continuă să producă grave probleme de sănătate și de mediu, chiar dacă concentrațiile de smog s-au redus dramatic din anii 1970 și 1980, iar prezența smogului devine un fenomen din ce în ce mai rar și nivelele de dioxid de sulf sunt în scădere
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
este împărțită în 20 de regiuni ("regioni", singular "regione"), dintre care cinci au statute speciale de autonomie, care le permit să adopte la nivel regional legi în anumite domenii. Regiunile sunt împărțite mai departe în 110 provincii ("province") sau orașe metropolitane ("città metropolitane"), și 8.100 de comune ("comuni"). Italia are o economie mixtă capitalistă, a treia cea mai mare din zona Euro și a opta din lume. Țara este membră fondatoare a G7, G8, a zonei Euro și a OCDE
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
în 20 de regiuni ("regioni", singular "regione"), dintre care cinci au statute speciale de autonomie, care le permit să adopte la nivel regional legi în anumite domenii. Regiunile sunt împărțite mai departe în 110 provincii ("province") sau orașe metropolitane ("città metropolitane"), și 8.100 de comune ("comuni"). Italia are o economie mixtă capitalistă, a treia cea mai mare din zona Euro și a opta din lume. Țara este membră fondatoare a G7, G8, a zonei Euro și a OCDE. Italia este
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
lui 2013, Italia avea . Densitatea populației, de , este mai mare decât în majoritatea țărilor Europei de Vest. Distribuția populației este însă foarte neomogenă. Cele mai dens populate zone sunt Valea Padului (unde trăiește aproape jumătate din populația țării) și zonele metropolitane Roma și Napoli, în timp ce unele regiuni vaste, cum ar fi Alpii și Apeninii, podișurile din Basilicata și insula Sardinia, sunt foarte rarefiat populate. Populația Italiei aproape s-a dublat de-a lungul secolului al XX-lea, dar modelul de creștere
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar, , al automobilelor, , al și în , aceasta în ciuda unor politici de . Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014, Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat. Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest. Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane, frontierele nord-estice nu corespund, aproape deloc, vreunor limite geografice fizice sau lingvistice. Franța metropolitană cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica, multe fiind, însă, mici insule de coastă. Metropola se încadrează între paralelele de 42°19'46" N și 51°5'47" N, și între meridianele de 4°46' V și 8
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
au diverse statute în cadrul organizării administrativ-teritoriale a Franței și sunt situate astfel: Prin intermediul teritoriilor de peste mări, Franța deține, astfel, și frontiere terestre cu Brazilia, cu Surinam și cu Regatul Țărilor de Jos prin partea franceză a insulei Saint-Martin. Suprafața Franței metropolitane este de , cu o densitate de aproximativ un locuitor pe hectar. Luând în calcul și totalitatea teritoriilor de peste mări, Franța are o suprafață totală de . Franța este a 42-a țară din lume ca mărime a suprafeței terestre și a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
suprafeței terestre și a treia cea mai mare țară din Europa, după Rusia și Ucraina, deși, dacă se iau în calcul teritoriile de peste mări, este mai întinsă ca Ucraina, fiind, totodată, și cea mai întinsă țară a Uniunii Europene. Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa de la nord la sud și de la est la vest. Lungimea totală a țărmurilor, incluzând aici și teritoriile de peste mări, este de . Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
fiind, totodată, și cea mai întinsă țară a Uniunii Europene. Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa de la nord la sud și de la est la vest. Lungimea totală a țărmurilor, incluzând aici și teritoriile de peste mări, este de . Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate. Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din paleozoic, care stă la originea masivelor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de patru mari fluvii: Loara, Sena, Garonne și Ron, la care se mai pot adăuga și Meuse și Rinul, mai puțin importante pentru Franța, dar fluvii majore la nivel european. Bazinele hidrografice ale primelor patru acoperă peste 62% din teritoriul metropolitan. Franța dispune de 11 milioane de km² de ape marine teritoriale, în trei oceane, 97% din această suprafață fiind asociată teritoriilor de peste mări. Clima Franței metropolitane este una temperată, influențată de anticiclonul Azorelor, ca și restul Europei de Vest, cu
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
majore la nivel european. Bazinele hidrografice ale primelor patru acoperă peste 62% din teritoriul metropolitan. Franța dispune de 11 milioane de km² de ape marine teritoriale, în trei oceane, 97% din această suprafață fiind asociată teritoriilor de peste mări. Clima Franței metropolitane este una temperată, influențată de anticiclonul Azorelor, ca și restul Europei de Vest, cu variante regionale sau locale destul de însemnate. Tipologia actuală reține șase mari zone climatice: Mare parte din teritoriile de peste mări este, în schimb, dominată de clima tropicală
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
mari zone climatice: Mare parte din teritoriile de peste mări este, în schimb, dominată de clima tropicală (de intensitate variabilă), excepție făcând Guyana franceză (climă ecuatorială), Saint-Pierre-et-Miquelon (climă temperat-oceanică) și teritoriile australe și antarctice franceze (cu climă polară și temperat-oceanică). Franța metropolitană se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante: furtuni ( au doborât 7% din copacii din pădurile franceze), canicule ( soldându-se cu ), incendii și inundații. Temperatura medie în Franța a crescut cu în medie pe deceniu de-a lungul secolului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
evenimente climatice cu consecințe importante: furtuni ( au doborât 7% din copacii din pădurile franceze), canicule ( soldându-se cu ), incendii și inundații. Temperatura medie în Franța a crescut cu în medie pe deceniu de-a lungul secolului al XX-lea. Franța metropolitană beneficiază de o largă varietate de peisaje: câmpii agricole sau împădurite, lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate, litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale. Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate (de exemplu
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Franței sunt mai scăzute decât cele ale vecinilor săi europeni, și "a fortiori" decât cele ale SUA. Cu toate acestea, conform unui studiu al publicat în 2010, „în mai multe puncte, bilanțul ecologic rămâne îngrijorător, cu tendințe de deteriorare”. Franța metropolitană este marcată de multiple dezechilibre spațiale. Pe de o parte, ea este originală prin faptul că are o capitală de șase ori mai populată decât a doua arie urbană a țării, și care grupează un sfert din studenți și aproape
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
sporul migratoriu al zonelor rurale franceze a redevenit pozitiv în anii 1990. Creșterea populației urbane are loc predominant în zonele periurbane, din ce în ce mai îndepărtate de aglomerația centrală. Tabelul de mai jos listează cele mai mari orașe ale Franței, în funcție de populația ariei metropolitane. Din pricina poziției sale la răscruce, Franța este țară de tranzit. Ea este, de fapt, traversată, în mod obligatoriu, de persoanele și mărfurile care circulă pe cale terestră între peninsula Iberică și restul Europei și, după deschiderea Eurotunelului în 1994, între Regatul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
în 2009, de linii, dintre care mai mult de jumătate sunt electrificate. Cea mai mare parte din trafic este derulată de compania publică , pe liniile care aparțin gestionarului de infrastructură (RFF). Începând cu anii 1980, traficul de călători în Franța metropolitană este în creștere, mulțumită, pe de o parte, preluării de către regiuni a gestionării traficului regional și local, dar mai ales apariției rețelei continue a parcurse de TGV. Pe de altă parte, principalele orașe ale țării sunt dotate cu o rețea
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
acuzat, înainte de a fi condamnat, este presupus nevinovat, și că un caz se poate rejudeca prin apel la cererea uneia dintre părți.. Conformitatea legilor cu Constituția, reglementarea scrutinurilor și, în sens larg, respectul rolului instituțiilor statului, sunt controlate de . Franța metropolitană este împărțită în mai multe unități teritoriale, pe trei niveluri: comuna, departamentul și regiunea. Aceste unități sunt, în același timp, circumscripții administrative în care statul intervine prin intermediul serviciilor sale deconcentrate. Comunele, în număr de în metropolă, la 1 ianuarie 2014
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
general mai puțin bună ca cea a metropolei, beneficiază de numeroase ajutoare de stat. Guadelupa, Guyana franceză, Martinica, Réunion și, după 2011, Mayotte sunt, în același timp, departamente și regiuni de peste mări, cu statut similar celui al departamentelor și regiunilor metropolitane, deși legile franceze pot prevedea dispoziții specifice pentru ele. Aceste departamente, în afară de Mayotte, fac parte din și sunt supuse legislației europene. Celelalte teritorii franceze de peste mări, cu excepția colectivităților și , , deși locuitorii lor dispun de cetățenie comunitară. Este vorba despre cinci
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
cel puțin unui imigrant, dând un total de 26,6%, înaintea Regatului Unit (24,4%), Țărilor de Jos (23,5%), Belgiei (22,9%), Germaniei (21,9%) și Spaniei (20,2%). Conform definiției franceze, mai restrictive (străini născuți în afara teritoriului), Franța metropolitană număra, în 2008, 5,3 milioane de imigranți, sau cu mai mulți decât în 1999 și 8,3% din populația totală. 40% dintre aceștia aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și cel al vechilor francezi autohtoni. Franța era, în 2009, cea mai fertilă țară europeană după Islanda și Irlanda, cu o descendență finală a femeilor născute în 1959 de și cu un indicator conjunctural al fertilității de pe femeie ( în Franța metropolitană). Schimbările cunoscute de familia franceză între anii 1960 și 2000 sunt numeroase și profunde. Nașterile sunt, în majoritate, rezultatul planificării, în urma dezvoltării contracepției și permiterii avortului — peste 200.000 de întreruperi de sarcină sunt efectuate anual în Franța. Din ce în ce mai multe
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de "Milanesi" sau, informal, "Meneghini" sau "Ambrosiani". Municipalitatea (Comune di Milano) are aproximativ 1,3 milioane locuitori. Populația din zona urbană, care coincide cu Provincia Milano se ridică conform unei estimări din 2006 la 3,884,481 locuitori, în timp ce zona metropolitană însumează peste 7,4 milioane rezidenți, constituind deci cea mai densă populație din Italia, deși suprafața sa este relativ mică, nereprezentând decât a opta parte din cea a capitalei Roma. Acest fapt se datorează în principal unei dezvoltări vertiginoase a
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Piola, Giampero Boniperti, Gabriele Oriali, Giovanni Trapatoni și Franco Baresi ca și mulți alții. Milano și Lombardia și-au depus candidatura pentru Jocurile Olimpice de Vară din 2020 („Milan-Lombardia 2020“). Mai există și alte stadioane și spații multiutilizabile localizate în zona metropolitană, cel mai mare fiind Stadionul Monza Brianteo (18,000 de locuri), PalaDesio (10,000) și Stadionul Geas (8,500). Milano este baza de operare pentru multe servicii și societăți de comunicații locale și naționale, cum ar fi ziare reviste, stații
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
97.6% în fomă privată. Din punct de vedere al echipării fondului locativ 93% au acces la apă potabilă, 90% sunt legate la rețeaua de canalizare, 98% au instalații electrice si 78% sunt conectate la sistemul de termoficare. Viitoarea Zonă metropolitană Ploiești va include 13 comunități limitrofe municipiului Ploiești cu 117.000 de noi locuitori. Întreaga zonă va deveni centru major de tranzit pe 2 Culoare Pan Europene pentru calea ferată și autostradă. Structurată ca parteneriat, zona metropolitană va coordona dezvoltarea
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
termoficare. Viitoarea Zonă metropolitană Ploiești va include 13 comunități limitrofe municipiului Ploiești cu 117.000 de noi locuitori. Întreaga zonă va deveni centru major de tranzit pe 2 Culoare Pan Europene pentru calea ferată și autostradă. Structurată ca parteneriat, zona metropolitană va coordona dezvoltarea în ceea ce privește zonele funcționale, rețelele de comunicație și transport, amenajarea tehnologică, timpul liber, reducerea poluării. Datorită exploatării de petrol din zona orașului, încă de timpuriu acesta a devenit un oraș industrial, aici construindu-se în 1856 prima rafinărie
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]