4,850 matches
-
mult. Când lua fizica în mâini îi apărea, în fața ochilor, bulbucatul! Și Angelescu a evitat să vină profesor la clasa lui traseele lor nu se vor mai intersecta niciodată. Colegele de clasă observau cu uimire că nu mai e băiatul micuț, cât ele de anul trecut. Înălțimea lui Magi le deruta și aveau impresia că a rămas pe loc. Fiana venea mereu pe lângă Stani, își măsura umerii comparativ și constata uimită că ceva nu-i în regulă: - Nu se poate! zicea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dorea să afle mama lui și urmele loviturilor ar fi fost evidente. Asta era situația cu legile din țara asta și pe care nu le cunoșteau, se părea că au greșit, deci trebuiau să plătească! Sunt orientați într-un birou micuț unde văd un tânăr îmbrăcat în civil în spatele unui birou care a rostit autoritar: - Goliți-vă buzunarele! El nu are ce să scoată, îi arată buzunarele întoarse; Gavri avea vreo 15 lei și o monedă de câțiva peny; Magi, 35
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu ar mai fi plecat din Capitală. Și-aducea aminte surâzând că primul lui imbold când s-a văzut în Gara de Nord, plină de oameni care alergau în toate părțile, a fost să fugă imediat, înapoi la Galați, în centrul universitar micuț din orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o perioadă și se ducea la bodega din apropiere când îi venea sorocul iar de era închisă cârciuma, venea la cămin degrabă, unde nu contau orele. Doi colegi și-au găsit pe la Arcul de Triumf, într- un demisol, un apartament micuț cu toate utilitățile însă closetul dublu era descoperit ca la orice WC public. Când a trecut prima oară pe la ei, din întâmplare, unul a avut nevoie chiar atunci. Laur a prins momentul și i-a turnat apă în cap pe deasupra
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
alergie: - Doi ani mi se pare atât de mult! - Ce putea face dacă acolo s-a întâmplat să-l repartizeze însă el s-a dus la scafandrii și nu are probleme! Locuia și acum singură ca întotdeauna, într-un apartament micuț și cochet la ultimul etaj al unui bloc mai vechi. L-a servit pe o farfurie cu salam din cel mai bun și cașcaval, a presărat puțin piper n-a uitat că așa îl prefera și cu două lacrimi în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
puțin într-o parte și prin faldurii ei albi apăru un blond cap de copilă. Râdea. - Maria! șopti el cu inima strânsă. Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină coaptă și fața albă și roșă ca mărul domnesc. După ce râsese - cine știe de ce? - ea lăsă perdeua să recadă. Dară inima lui se contrase cu violență, căci el înțelese sensul, dar și neputința realizărei viselor lui. Acuma
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
c-o bluză de catifea care cuprindea, strâns de un colan lustruit, mijlocul cel mai gingaș din lume. Ochii lui Dionis pe jumătate-nchiși nu trădau că el veghează. Il privi în întreg, de la capul inundat în aur pân-la botinele micuțe ce stecleau radioase pe covorul înflorit. "Ah! gândi el, și inima se cutremură în el, este Maria! Da, odorul! ea era. Vorbea singură... fetele vorbesc adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Era într-adevăr frumos ca o femeie, blond, palid, interesant. - Parcă ești o fată! îi zisei, strîngîndu-l la piept. - Și tu parcă ești un băiat, zise el râzând nebunește. Dar strânsoarea cea rece și tare a mînei lui atât de micuțe îți dovedea că [ai] a face cu degete într-adevăr lungi, delicate, albe, însă pătrunse de măduva de leu. Ajunserăm cu toții la moară. Salutarăm pe sas, care ni deschise ușa. Era țiganul acela care ședea lângă el, povestindu-i cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
J.A.L.; Singh, R.M., Le Journal des enfants loups de Midnapore, Indes, Éditions Complexe, Bruxelles, 1980. Este necesară gimnastica minții? Stimularea și dezvoltarea cerebrală Prin anii ’45, psihologul american René Spitz a descris sub numele de hospitalism faptul că micuții bolnavi din spitale prezentau o apatie generală și o întârziere în dezvoltare. El a avut ideea, novatoare în acea epocă, de a atribui acest retard absenței stimulării senzoriale; pereții, draperiile etc., din spitale fiind în general pe atunci albe. Experimentul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sunt înțelese prin degrabă prin deducție, plecând de la alte cuvinte din frază, iar apoi sunt „adăugate” în memorie. Ceea ce este valabil în privința lecturii și a achiziției de cuvinte este în egală măsură valabil în cazul ascultării, mai ales în cazul micuților care nu știu să citească, dar al căror vocabular se construiește totuși în mare viteză; situația este similară în privința ascultării conversațiilor, a radioului sau a televizorului. Cu toate acestea, efectul diferitelor medii este diferit, în funcție de vârstă. În cazul copiilor, atunci când
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
1956. 76. De ce se grăbesc să vă ajute vânzătorii din unele magazine (iar din altele nu)? Legea stimulării... Primele cercetări cantitative în privința motivației au fost făcute pe micul șoarece de laborator în cadrul experimentelor de învățare a labirintului. Observând comportamentul acestui micuț animal, unii cercetători au considerat că studiază mecanismele de învățare prezente la ființa umană, dar la un nivel mai puțin complicat. Este adevărat că studierea însușirii unui concert de Rahmaninov la un pianist nu este chiar atât de evidentă. Clark
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mijloace estetice mai reduse decît ale lui. Femeia lui Alecsandri este blîndă, rumenă, albă și sprintenă: „Albă ca o lăcrimioară, Dulce ca o primăvară, Era sprintenă, ușoară Ca un pui de căprioară. Trupușoru-i gingășel Părea tras printr-un inel! Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță, S-o tot strîngi la pept cu foc Și să-ți fie de noroc! Ochișorii săi căprii Trezea lumea-n veselii. Perișoru-i aurel, Ca mătasea subțirel. Trăgea ochii tot la el...” Pentru a marca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ispită trimisă de diavol, erau cumva puterile iadului ce-i îndeplineau rugăciunile sau, pur și simplu, o inofensivă și extravagantă doamnă curioasă de a vedea cu ochii ei pe fiara aceea de Tommaso Campanella despre care vorbea tot orașul? Chipurile micuței Baronese și al Emiliei îi reapărură în minte cu toată claritatea. Glasul acela atât de plăcut și blând, puținele cuvinte gentile i-au reamintit de momentele unor întâlniri trăite în plină beatitudine. Da, așa ar fi trebuit să fie de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
măruntaiele pământului. Cu siguranță nu este un ținut al paradisului, dacă se trăiește cum se trăiește și dacă oamenii fără suflet vin să dicteze legi și să sporească mizeria". Începu să scrie și poezii de dragoste. Lua drept pretext privirea micuței Baronese, trupul Emiliei, vizita doamnei necunoscute, omenia sorei Oriana. Dar nu izbutea să focalizeze în profunzime un sentiment care, străbătându-i cugetul, se împotmolea în concepte încâlcite și complicate. Da, știu, farmecele femeii sunt acorduri ale unei lăute zdrăngănitoare, aproximări
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
explic prezența ta la Napoli? Ești cu tatăl tău? Da, și o să vină cât de curând să vină să te vadă. Apoi o să plece, în schimb eu o să rămân, m-am măritat cu marchizul de... Vizita nu dură mult; atunci când micuța Baroneasă își luă rămas bun, călugărul rămase cu capul plecat, așezat pe salteaua de paie. Baroneasa l-a tulburat întotdeauna și chiar și acum îi răscolise sângele. Ce n-ar fi dat să nu fie văzut în condițiile alea mizerabile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
măsurând bătăile inimii. Când ea nu mai bate, ai ieșit din timp. Ceasul ăsta nu-ți folosește la nimic, nu are secundar. Dacă ar fi să ne luăm după intervalele ceasului tău, am fi murit, cu toții, de mult“. Cum ceasurile micuțe, de damă nu prea aveau secundar, Cosmina își găsise un ceas mare, bărbătesc, de culoarea argintului, singurul metal din care își alegea bijuteriile. Până când bunicul ei răscolise prin sertare și îi dăruise vechiul lui ceas Pobeda. „Nu te uita că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă. Îi chemă pe ceilalți și cu toții, cornii, fagoții, clarinetele, fligornurile, trombonul, oboaiele și toba cea mare, ascultară povestea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
povestea îl întristase peste măsură. — E un meșter care face păpuși din lut. Dar nu are și puterea să sufle duh peste ele. Bătrânul Coropciuc se ridică, ținând cu băgare de seamă cartea la piept și, cu mâna cealaltă, mâna micuță, strânsă ghem, a fetiței. Mă duc la tejghea. V-am spus, azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai toarnă și lui câte un țoi și încurcă socotelile. — Ți-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva luni, asociind șobolanul alb cu acel sunet puternic al barei metalice, micuțul Albert, fără să facă ceva cu animalul, acesta îi declanșează frică de șobolani albi. Când i-a fost prezentat, el s-ar fi retras automat, arătând distres. Micuțului Albert i-a fost frică nu doar de șobolani albi, ci și de alte animale cu blană albă nu putea să se apropie nici de iepuri albi. Deși, conform standardelor actuale, experimentul cu Micuțul Albert ar ridica mari probleme de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
footnote Arhim. Scriban, op. cit., p. 731. footnote>. Chiar dacă pruncii nu au nevoie de credință și de căință pentru păcatele personale făcute, spre a se deschide harului, este necesar, deci, să se arate prin mărturisire, credința în care va fi crescut micuțul neofit<footnote În limba greacă veche, νεόϕυτος, ος, ον înseamnă puiet plantat, nou-plantatul, nou săditul, nou convertitul, neofitul (vezi Anatole Bailly, Dictionnaire Grec - Français, Hachette, Paris, 2000, p. 1322); în cazul nostru, nousăditul în Biserica dreptmăritoare. footnote>. Așa precum prin
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
atunci când un actor recită prost, joacă prost și eu sufăr de rușine în sală și transpir de rușinea lui. În urmă cu câțiva ani, cu ocazia conferinței unui heideggeriolog german în fața unui amfiteatru plin de studenți, delatorul de pe vremuri, care, micuț și estropiat, își purta pe culoarele vaste ale facultății, alături de secretul prost păzit, pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe unul dintre "heideggeriologii de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
peretele din spatele secretarei; a doua oară, lipită adolescentin-ștrengărește, asemeni unui afiș cu Jimi Hendrix, pe partea laterală a unui dulap metalic, plin cu dosare, pahare și ceșcuțe de cafea; a treia oară, intim-drăgăstos, poza este fixată într-o ramă aurie micuță, așezată pe biroul secretarei adjuncte care tocmai își pilește unghiile și care trebuie să lase senzația că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
te sărută, sărută totalitatea ta. EA: Acum știu că pot pleca, că putem pleca, și vom pleca peste pajiști, dealungul câmpiilor, și o să le discutăm, privatele, pentru că or să ne aparțină, privatele. (Întuneric) Scena a cincea La țară, căsuțe, grădini micuțe, pajiști. Departe în fundal zgomote de la cocinile de porci, o zi luminoasă. EA (lasă jos bagajul): Pot să-mi imaginez că aș putea avea chef să spun: azi sunt veselă, sau: se vestește o zi minunată în acel loc al
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îi dă un pumn peste umăr amuzată): Nu vrei nicicum să renunți la întăritorul acoperământului tău, nu-i așa? Când dai peste un plastic cât de mic, atunci îl faci și mai mic, ca și cum prin natura lui căcăcioasă de frecuș micuț trebuie să ajungă oricum... pe viață. CÂNTĂREAȚA (se ridică): Eu... eu pot multe bine și mai bine. Eu... eu pot... eu pot să gătesc mai bine ca întreaga echipă de la viitoarea tejghea din natură. Ar fi la mine (arată la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe rând de 22 iunie, iar oamenii s-au retras în partea de jos a dealului acoperit de fagi și stejari unde mulți mistreți, căutând ghinda și jirul, afânau cu râtul solul, încât zona a luat denumirea de Valea Râtei. Micuța așezare este populată de oameni bătrâni înzestrați cu mare credință, ce nu vor să se despartă cu nici un chip de pământul în care s-au născut. Alții au evadat în zona Dealul Perjului, locul de unde au plecat numindu-se astăzi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]