3,813 matches
-
întindea un iaz format din râul Șomuzul ce-mi părea cât un ocean de mare, în care mișunau rățele, lișițele, găinușile, bâtlanii și pe fundul căruia în tinerețele mele am semănat mult amar de haliciuri 21 nevinovate, de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere se bucurau de un trai larg, îndemânatic și aveau trebuinți mult mai mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Plătii galbenul și mai rămăsei dator cu o carboavă. Această ultimă carboavă pentru mine a fost clenciul 79 dracului. Vroind s-o recâștig, am dat mereu înainte, pierzând un galbăn, doi, trei, zece, cincisprezece, așa încât musafirii mei prinseră să se minuneze de goana ce mă urmărea. Destul, dragă Nicule, îmi zise Cananău pe care-l mustra cugetul că mă îndemnase la joc. Eu însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dormitoare militare, era un mare parc, dominat de o statuie a lui Tudor Vladimirescu, sub care era scris un citat din spusele lui: „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor.” Mult am discutat cu Neluțu despre această inscripție și ne-am minunat că nimeni dintre Cerberii statului comunist nu a remarcat conținutul acestei inscripții. Ne-am amintit că la Brașov, în căminul de studenți flămânzi și înghețați din clădirea fostei închisori din spatele tribunalului, a fost mare scandal și mare anchetă când studenții
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a fost însă ca o adevărată minune, am discutat în acelaș fel ca pe vremuri, se părea că amândoi continuăm o discuție întreruptă parcă ieri, se părea că vremea nu a trecut peste noi și peste prietenia noastră. A fost minunat. Din păcate însă, prietenul meu a încetat din viață acum 5 ani, a fost așa ca un trăznet, a deschis ușa frigiderului, a spus un „Aaaa” și s-a prăbușit. Nu-mi vine să cred nici astăzi, îi simt adesea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cult, fin, franțuzit, dar dărâmat moral. Altul era Ing. Nae Rainu, fiul patronului fabricii de becuri de la Fieni, om de mare cultură, cu ochi mari albaștri umbriți de sprâncene mari stufoase, și care povestea cu o voce caldă, cuceritoare, lucruri minunate despre întâlnirile lui cu scriitori și oameni de artă la Iași, la „Bolta Rece”. Mai era Doru Băjenaru, fost ofițer de stat major, acuzat de nereguli cu niște bonuri de benzină (desigur ca pretext), apoi Mircea Stăncescu, fotograful Stațiunii, fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
an, stuful nerecoltat se ardea (incendii controlate) pentru ca în anul următor să nu se amestece stuful nou cu cel vechi, fapt care ar putea compromite calitatea șarjelor de stuf livrate către Combinatul pentru hârtie de la Cișcani. Poftim treabă. Toamna era minunată în deltă apăreau întâi culorile vii ca flacăra, apoi ca aurul și la urmă ruginii. Venea însă după aceea iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
descrie într-o eventuală proză. Scriam mai rar. Periam ce însăilasem în acea perioadă de rupere totală de realitate, acea perioadă de intoxicație textuală. Abia acum realizam că fusese prea mult text în viața mea. Citeam și mă miram, mă minunam ce putusem scorni atunci. De unde dracu’ îmi amintisem era problema. Acum n-aș fi mai putut. Încercam să termin un reportaj pentru o revistuță fantomă la care colaboram, o revistuță de trei lei, dar care publica reportaj. Ăsta era marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse în dantelele și broderiile sale. Mama, plecase cu mult prea devreme de acasă, de acolo din inima Bărăganului și Maia nu avusese timp să se ocupe de latura practică, estetică a educației sale. Prin căsătoria sa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect de rezervată. Tata le-a acceptat cu mare drag invitația, a sudat un dialog plăcut și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
clasă la orele de Geografia Europei, aspecte pe care mama acum mi le accentuează și care par mai simple cu ajutorul schemelor logice și a desenului ajutător. Întâlnirea mea cu Munții Măcinului oprește, parcă, preț de câteva secunde, timpul în loc. Sunt minunați, sunt altceva față de ceea ce știam în raport cu imaginea ce mi se oferă în mod obișnuit. Fiecare detaliu îmi este explicat și desenat de mama, arena granitică a Munților Măcinului, martorii oculari - inselbergurile - și, desigur, aspectul ruiniform, asemenea unor turnuri de cetate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
variabile, de acea realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat până dincolo de maturitatea noastră. UNUL DINTRE NOI, PE ATUNCI CONȚOPIST TRECUT ÎN statele de lefuri ale gardienilor Închisorii Văcărești (unde ticălosul de taică-său Își ispășea lungile osânde), se minuna și se indigna, pe drept cuvânt, de temeritatea cu care tânărul Liviu Rebreanu (Închis și el la Văcărești pentru un furt de paltoane, cum pre tindeau autoritățile maghiare, sau ca martir al cauzei naționale, cum pretindea Împricinatul) se silea, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ostășești, proprii mai degrabă frontului celui mai greu de luptă, dacă coconașii cu eghileți la umăr, care Întoc miseră ordinea de bătaie a campaniei, l-ar fi cunoscut mai bine sub Înfățișarea lui neprietenoasă și ursurză. Coborât - să te tot minunezi! - În mijlocul nostru, ca din vremuri legendare, cu isprăvi de eroism personal, colonelul Voiculescu părea când rupt dintr-o metopă cu chipuri În piatră de legionari ai Romei, porniți la cucerirea lumii În sandale, tunică, scut și tesac și cu un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despre care am auzit sau poate vreun templu al unei secte necunoscute? mi-am zis, așteptând cu inima cât un purice ce s-ar putea petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
suverană peste toate vehiculele a bicicletei, neajunsă Încă o unealtă populară, am asistat la triumfurile unor „regi ai pedalei“, precum Alois Pucher și Mița Biciclista, pe velodromul de lemn de la șosea, În dreapta Arcului de Triumf de astăzi; și m-am minunat, cu toți con temporanii mei, de acea performanță, unică pe atunci, a unei curse pe dis tanța București-Brașov, plină de peripeții aventuroase, cu hanuri sinistre cercetate de haiduci Închipuiți prin imaginația elucubrantă a celor doi eroi ai acestei isprăvi eroicomice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
este simplă, o simți În inimă, nu În minte. Ești deja În interiorul ei, când te lași cu toată Încrederea În voia Domnului. Ea este În interiorul tău. Foarte important este duhovnicul și ascultarea. În rest, citirea Bibliei (cea de la 1688 este minunată), a Părinților, a câtorva teologi Îți Îmbogățește sufletul. Fără să te rupă de viața reală. Se adaugă liturghia și sărbătorile, muzica ecleziastică, postul, iubirea. Totul este simplu, fără exaltare, În chip firesc. Homo religiosus există În noi cu adevărat, trebuie
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și prima fată de la Chimie pe care a invitat-o la o cofetărie i-a devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese Camelia! Chiriță Ion o aștepta pe Cosmescu Ionela în fața intrării căminului de fete de la Chimie și se minuna cât de deșteaptă putea să fie Camelia. Una lângă alta, nici o fată nu era drăguță. Prin comparație, toate pierdeau. Separat însă, una era mai drăguță ca alta. „Asta e - și-a zis Chiriță Ion, înțelegând că nu e deloc misogin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bani la tinerețe. Când venea acasă la părinții lui din Rucăr, Nini se lungea întâi în pat cu mâinile sub cap, privirea în tavan și nu scotea o vorbă ore întregi. Taică-su și maică-sa numărau dolarii și se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
până la capăt și atunci când se știe că nu există un capăt. A săvârșit păcatul trimiterii „Părinte - i-a zis Vasile B. lui popa Soare, de la biserica Toți Sfinții -, iartă-mă, am păcătuit. Am săvârșit păcatul trimiterii.“ „Eu, fiule - s-a minunat părintele -, sunt om bătrân, dar de o astfel de greșeală zău că n-am cunoștință.“ „I-am trimis pe unii și pe alții care încotro - a mărturisit Vasile B. - și cât mai departe. Uite, chiar săptămâna trecută i-am telefonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
va fi pe măsură: un bilet de favoare pentru ultimul dans. Culegerea de ziceri spirituale Am consumat ani buni din tinerețea mea admirând un coleg. Am fost dependent de felul său paradoxal, dar convingător de a se exprima. Ceea ce mă minuna era promptitudinea cu care avea replică la tot ce-mi părea confuz și inabordabil. Nu știu dacă, în devotamentul meu pentru toate principiile vieții lui de atunci, era și iubire, însă niciodată, după ce, pe la treizeci de ani, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
măsura numai 1,60 m, dar i s-a spus c-o să mai crească. „Nici o problemă - l-a asigurat medicul de la încorporare -, până pe la 25 de ani te mai înalți.“ Dar tot scund a rămas. „Măi să fie - s-a minunat Ilie I. Ilie când, exact în ziua în care a împlinit 45 de ani, a îmbrăcat, dintr-o toană, niște pantaloni din studenție -, ori ceva nu e-n regulă cu mine!“ I-a zis și nevaste-sii: „Sofico, să știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la Arboroasa din Cernautii lor, iar când președintele rostea funebra cuvântare de despărțire, încremeneau toate, iar el parcă devenea un mag din alte vremi care a învins timpul. Cei străini, care știau puțin despre Arboroasa și despre membri ei, se minunau cum de se păstrează peste ani un jurământ al studenților bucovineni, atât de solidari chiar și în aceste din urmă clipe. Pe tărâm obștesc, a fost director al Căminului cultural „Bogdan Vodă” din Rădăuți între anii 1942 - 1947 și președinte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
pentru cîteva zile și poate chiar să ne Împăneze cu un sol sau doi. Așa că am părăsit Huancallo aproape fără să fi văzut nimic din el, motivați de strigătele nerăbdătoare ale stomacurilor noastre sleite. Prima bucată de drum a fost minunată, trecînd printr-un mic grup de orășele, dar pe la șase seara am Început o coborîre periculoasă pe un drum extrem de Îngust, lățimea lui permițînd trecerea vehiculelor pe rînd, unul cîte unul. De obicei, acest drum avea sens unic, Însă, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iar puținele pe care le mai cunoșteam nu reușeam să mi le amintesc la timp. Azi însă știu că acest rând-pe-rând, această zăbavă șovăitoare ce mă silea să cobor sub nivelul gândirii mele, totodată îmi și oferea răgazul să mă minunez de transformarea obiectelor prin limba română. Pot spune că am avut noroc că s-a întâmplat așa, știu. Ce privire cu totul deosebită asupra rândunicii în limba română! Cu cât e mai bogat cuvântul românesc decât germanul „Schwalbe“! Căci numele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Schwalbe“! Căci numele românesc îți mai spune că aceste păsări se-așază pe sârma de telegraf în rânduri negre, dese, înghesuindu-se una-ntr-alta. Le văzusem făcând-o în fiecare vară, pe când încă nu cunoșteam cuvântul românesc. M-am minunat de cât de frumos fusese numită pasărea. Mi se-ntâmpla tot mai des ca limba română să dispună ea de cuvintele mai sensibile, mai potrivite cu percepția mea decât limba maternă. și nu voiam să mă mai lipsesc de șpagatul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cultivat, poliglot. Locuia într-o mansardă din orașul sard Carouge, de la fereastra sa se puteau vedea în depărtare munții Alpi, iar din oră în oră se auzeau clopotele și sunetele ritmate ale carillon-ul bisericii din apropiere. Au avut o soartă minunată față de alte obiecte care mi-au fost dragi și au ajuns fie la groapa de gunoi, fie din nou aux puces, pentru că nu le-am putut transporta în România.) Șeful echipei de nettoyeurs (curățători, " agenți de suprafață ", aspiratorgii, habar nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]