5,723 matches
-
intui situații complexe, prin simpla sesizare a codurilor lor exterioare. Pornind de la informații sumare, Ushikawa (Exegetul prin excelență, în ecuația metaforică a textului) deslușește straniile ambiguități generate de "poarta dintre lumi", scoțînd la lumină relația sentimentală cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ. 1Q84 poate fi, de aceea, caracterizat, în ansamblul său, drept "literatură despre Literatură". E o investigație postmodernă, hipnotizantă, a circuitelor fenomenologice din actul artistic, devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devine o înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la nefericire prin darul lor poetic"118. Păstrând această tonalitate sumbră, romantică, Dicționarul general al literaturii române caracterizează volumul Cincizeci de poeme (1970), drept un volum care "cultivă valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
orice text parțial e, de fapt, un fragment deschis spre textul general, prin urmare, pentru înțelegerea textului ca întreg, trebuie, inițial, înțeles, fragmentul. În această notă, dansul în ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului (în bălți de lumină) devin ritualuri mistice, menite să îndepărteze răul sau, dimpotrivă, capătă conotații tragice, asociindu-se ideii de moarte, iar atunci: "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutica plina de riscuri si de responsabilități, din care pot decurge nu numai învățăminte, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
raport cu individul, Îndeplinind o funcție socială. Numai În felul acesta „Principiul moral al responsabilității va putea fi un principiu activ”, cu un rol deosebit În formarea personalității. Gusti nu este de acord cu „responsabilitatea colectivă” care este „primitivă și mistică”; prin individualizare ea devine responsabilitate morală, trecând de la „legea talionului” la aprecierea intenției vinovatului. Numai că asistăm aici la un paradox, cu efecte negative asupra manifestării responsabilității: aă pe de o parte, responsabilitatea individuală - cea a propriilor acte - nu mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
responsabilitatea, de altfel, se bazează pe o relație asimetrică; iubirea confiscă, este tiranică, unidirecțională. Toleranța nu este asimetrică, numai dinspre mine spre celălalt. Dacă iubirea este necondiționată, toleranța presupune reciprocitate: „Te accept În măsura În care mă accepți și tu”. Iubirea este irațională, mistică, non-reciprocă ca determinare. Nu are importanță dacă cel iubit Îmi Întoarce sentimentul, este problema lui; problema mea este că nu eu aleg să iubesc, nu pot altfel, Într-un anume sens sunt condamnat la iubire. Atunci când Întâmpini dificultăți În a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
raport cu individul, Îndeplinind o funcție socială. Numai În felul acesta „Principiul moral al responsabilității va putea fi un principiu activ”, cu un rol deosebit În formarea personalității. Gusti nu este de acord cu „responsabilitatea colectivă” care este “primitivă și mistică”; prin individualizare ea devine responsabilitate morală, trecând de la „legea talionului” la aprecierea intenției vinovatului. Numai că asistăm aici la un paradox, cu efecte negative asupra manifestării responsabilității: aă pe de o parte, responsabilitatea individuală - cea a propriilor acte - nu mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
feciorie a mamei. Trebuie făcută aici observația că la noi Fecioara Maria nu este neapărat Theotokos, ci doar Hristostokos (Maica Domnului), limba română având posibilitatea de a discerne între Domnul (Iisus Hristos) și Dumnezeu (Tatăl). Ortodoxia mitropolitului Antim Ivireanul este mistică (preamăritoare), iar tonul cuvintelor sale rămâne întotdeauna impregnat de entuziasm evanghelic, atât în predici, cât și în orice text de învățătură elaborat de el, căci Antim nu este un doctrinar, ci un binevestitor. El nu va insista asupra ambiguităților teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
apoi din ce în ce mai juste plutea inefabil un aer de mister și de amărăciune, ce și-a desăvârșit lent consistența ca un tablou de pictor pornit de la schițe informe" (p. 160). Viziunea asupra creației artistice este aici una tehnică, lipsită de deschideri mistice și de abisalități psihologice: opera pornește de la un ansamblu bogat și neclară de experimente din care, treptat, prin schițe multiple, se ajunge la forma ultimă. În același fel, a cunoaște lumea înseamnă a parcurge un proces ale cărui etape sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total, cu conținut aproape mistic, așa cum vom arăta în continuare. Metafore scripturale Cea mai clară și memorabilă metaforă scripturală din Întâmplări în irealitatea imediată este cea a tablourilor acoperite cu litere de la începutul capitolului al șaptelea al cărții. Eroul găsește în camerele de la etajul casei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care pun în pericol reputația instituției. În fond, prestigiul duhovnicesc și moral al mănăstirii se întemeiază pe tăinuirea interiorului acesteia, care, pentru masele de credincioși, trebuie să rămână un mister. Acum însă, când vălul este dat deoparte, imaginea contemplativă, serioasă, mistică este înlocuită cu una burlescă. În vreme ce reprezentanții Bisericii văd neputincioși cum cele ocrotite de zidurile mănăstirii sunt scoase la lumină, cititorul complice savurează, pentru prima oară în literatura română 122, parfumul intens, strident al mănăstirii. Literatura lui Damian Stănoiu este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle, Gide sau Claudel, dar și pe generalul de Gaulle, căruia Mauriac i-a închinat un cult aproape mistic pînă la capăt. Corespondența acoperă și descifrează în filigran peste șaizeci de ani de istorie literară, politică și intelectuală cam aceiași, dar dintr-o perspectivă diferită, pe care îi parcurge și Paul Morand în al său Jurnal inutil, de n-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a ajuns să se întrebe din cîte cuvinte sunt alcătuite două din sonetele cele mai cunoscute ale lui Mallarmé, "A la nue accablante..." și "Salut", descoperind că primul are 70, iar al doilea 77. Recurența numărului 7, simbol teologic și mistic, l-a făcut să meargă mai departe, intuind o logică subterană în poemul "O aruncare de zaruri...", o tentativă de a inventa o nouă metrică, atît în formă cît și în conținut, o metrică la fel de strictă ca alexandrinul și la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală, flirtînd cu tema jocului divin al creației, a lumii himerice, a incongruității nașterii, împiedicîndu-se însă mereu de problematica nașterii și suferinței, pe care gîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o anumită măsură "perspectiva mistică conform căreia ceea ce este în mod normal luat drept lume reală și solidă este, de fapt, o țesătură de imagini onirice"479. Amendamentul baudrillardian la această remarcă ar fi acela că subiectul, de cele mai multe ori, nu face distincția dintre real
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cuprinși de venerație, Guru a stat în ea aproape trei ore. Fără nici o mișcare, în cea mai înaltă împreunare cu putință. Că dragostea nu era doar zbatere animalică știa și prietenul ei din cămin. Rămîneau uneori cîte-o zi întreagă în mistica-mpreunare. Nu se pierdeau în plăcere. Își transferau forța iubirii către intelect. Se împlineau unul prin altul. De-asta aleseseră să rămînă împreună o vreme. Mai tîrziu, ea avea să se mute într-un ashram. Într-o seară, yoghina îl
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta își verbalizează prompt suspiciunile; bruscat, devine amenințător. În cele din urmă, "a ieșit, tropăind din cizmele grele". Profilul de anxioasă al protagonistei este dublat de unul eminamente mistic. Pasajul următor este o remarcabilă radiografie sinestezică a unui desengaño erotic. Este o metamorfoză a senzualului în trivial; o subită maculare a universului intim, de a cărui puritate, cu doar câteva clipe înainte, femeia fusese atât de sigură: "Mireasma care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
exegetică de toată lumea, se pot decela alte influențe la fel de puternice: figura Lamiei, din mitologia greacă, prelucrată de romanticul John Keats în poezia cu un titlu omonim, ale cărei forme și comportament serpentin o prezintă ca pe una dintre primele hetaire mistice din imaginarul thanatic european. Este suficient să punctez aici obsesia eliadescă pentru ofiomorfism și caracterul pervers al Christinei, devoratoare și manipulatoare de bărbați, ca și mai vechea regină libiană. O altă sursă europeană a vampirului feminin ar fi cea oferită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o paranteză, ar trebui să adaug că tulburătoarele ilustrații ale lui Aubrey Beardsley la piesa lui Oscar Wilde, Salomé99, ar putea fi utilizate cu ușurință ca adjuvant grafic la o ediție de lux Domnișoara Christina.) Divizat în nouăsprezece capitole (număr mistic, încărcat de semnificații speciale în cifrul labirintic eliadesc)100, romanul lui Eliade are centru evenimentele stranii petrecute la un conac din Câmpia Dunării. Narațiunea debutează în registru convențional, cu o masă în familia Moscu, la care iau parte pictorul Egor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ar fi dorit foarte rar să guste din deliciile terifiantului: acestea sunt destinate unei societăți libere. 103 Aceasta se datorează lirismului difuz care străbate, ca un parfum vechi, aproape fiecare pagină de proză cărtăresciană. 104 Numărul este încărcat de valențe mistice, trimițând mai ales la cei patruzeci de legionari din serviciul împăratului roman Licinius, deveniți, grație credinței, mucenici în tradiția creștină. 105 Pentru mai multe detalii, cf. Sullivan, 1986: 460-461. 106 Pentru o interesantă discuție asupra arhitecturii emanând teroare supranaturală, cf.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adevărul, binele. Im. Kant l-a folosit pentru a denumi facultatea rațională de cunoaștere. "Transcendentalism" și-a numit eseistul și poetul american Ralph Waldo Emerson (1803-1882) credința că există un spirit universal numit "suprasuflet". Dumnezeu este un fel de energie mistică prin care putem experimenta fericirea de a ne ști parte din El. (7, vol. 6, pp. 55-59) La Guénon, tradițiile sunt, ca și ideile platoniciene, zeitățile precreștine sau ca și Dumnezeul iudeo-creștin ori alte entități spirituale concepute de inovatori. Așa cum
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de budism, arătau că se poate trăi religios și altfel decât după Biblia creștină. În aceleași direcții relativiste au acționat atitudinile îngăduitoare ale țărilor protestante cu eterodoxiile care, după ce negau cunoștințele tradiționale întrucât erau neverificabile, șubrezeau rolul misterului, al fanteziilor mistice din viața spiritual-umană. După cum liber-cugetători și raționaliști precum cartezieni ca N. Malebranche (1638-1715) și B. Spinoza (1632-1677), filosoful irlandez John Toland (1670-1722), " Nu vedeau decât nenorocirile și crimele, uitând devotamentele și eroismele, uitând de sfinți și de martiri". (11, p.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
estetică pentru analizele filosofice ale creațiilor artistice, completate ulterior și cu alte perspective. Amenințările la adresa religiei erau contracarate prin dovedirea existenței lui Dumnezeu cu ajutorul minunilor naturii (Fénelon) sau prin apeluri la intuiție și sentimente (janseniștii, pietiștii și chietiștii, cultul Sofiei mistice, rozacrucienii, cabaliștii, inițiații în căutarea pietrei filosofale și alții). Valorile în general, cele moderne în special pot să fie ne- sau iraționale, ireale, dar mai întâi ele sunt, există. Cu alte cuvinte, existența este mai puternică decât inexistența, decât golul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a succesorilor lor, califii la sunniți și imamii la șiiți, asigură puterea în societate. Firește, este o societate inițiatică, diferită de societatea contractuală occidentală sau de ierarhiile bisericilor și armatelor de aici. H. Corbin găsea asemănări doar cu organizarea Ordinului mistic al Cavalerilor Graalului, ale francmasoneriei secolului al XVIII-lea din Anglia, Franța și alte țări. Se observă că intrăm astfel în domeniul "teoriei conspirației", criticată de Popper și alți susținători ai transparențelor democratice în organizarea societăților. O altă caracteristică a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la Paracelsus: nu numai microcosmosul uman este, prin patru dintre entități, similar macrocosmosului meteorologic, fizico-chimic, psihosocial și astrologic, dar și Medicus se află în miezul medierii, el este cumva un manipulator al similitudinii, arche printre arche". (13, p. 169) Viziunile mistice ale lui Paracelsus făceau parte din curentul mai larg din secolul al XVI-lea care viza reforma bisericii catolice și relațiile ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig (1489- 1561) a susținut propriile idei despre sacramente
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]