5,217 matches
-
din lumea de dincolo. Ca dovadă a vechimii lor, În cântecele funerare din cartea românească a morților nu apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai Însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sau opri acest plâns existau numeroase descântece și vrăji: se punea fașa pe drum ca să treacă oile peste ea. Plânsul copilului era considerat un fel de morb, care se numea plânsori (plânsoare) și era personificat În textele descântecelor. În basmul mitic Fecioru dă-mpărat și Întâlnim o situație mai rară, embrionul plângând În uter, un tip care are numai variante maghiare. Împărăteasa rămâne Însărcinată; la trei luni, grăiește copilul din foale: Îi spune: Lulița Floare dalbă, care-nfloare pomii, Învălește codrii [Mohanu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
individuale și ating prin definiție universalul. În narațiunea populară, miraculosul devine astfel cea mai rațională dintre instanțele pe care gânditorul popular o poate găsi. 2.Mesagerele magice Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu observau că poezia nașterii este dominată de sensuri mitice fundamentale; mitul despre ursite și ursitoare nu capătă, În substanța Întruchipării simbolice, anvergură, dar este implicat În strădania omului de a influența În bine destinul noului născut prin cuvânt și acțiune magică. Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
individului, indiferente realitatea ceremonială. Personajul justițiar are putința dirijării sorții. Constatarea ursitoarei ca prezență nefavorabilă duce la dorința de cunoaștere a ursitei și la contactul cu ea. O primă piedică constă În imaterialitatea ei, imposibilitatea comunicării. Personajul liric solicită protecția mitică, protecția divinității solare și stelare, ca singure oponente posibile ale implacabilei ursite. În condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, eului Îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă de abordare a ursitei nefavorabile (o desființare violentă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
reprezentativ ca formă a cunoașterii, Susanne Langer pune accentul nu atât pe literatură cât pe artele plastice și, în special, pe muzică. Se pane că ea consideră literatura ca fiind oarecum o combinație de "discursiv" și de "reprezentativ". Dar elementul mitic sau imaginile arhetipice ale literaturii ar corespunde ideii ei despre reprezentativ.*12 Trebuie să facem distincție între concepțiile potrivit cărora arta constă în descoperirea sau intuiția adevărului și concepția că arte - și în mod special literatura - este propagandă, adică ideea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
iubirii și include și întâlnirea cu tu-ul suprem (care este Dumnezeu). Concepția despre posibilitatea atingerii imaginației active prin care se obține realizarea simbolismului ascensiunii spre un alt mod de a fi, care anulează timpul și spațiul și atinge momentul mitic al creației lumii, este o concepție fără substrat neuroștiințific. Este o încercare de a dihotomiza mintea de corp și a accepta axioma carteziană. Axioma dedublării supune creierul la o stare de ambiguitate. Această ambiguitate conduce creierul la "abstractizări ale abstractului
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
fabrică sintagme fabuloase - „Geniul Carpaților”, „Dunărea gândirii”, „Stejarul din Scornicești”. Biografia îi este „eroizată” de istorici servili, el și Elena rămân singurele figuri reprezentative pentru lupta comuniștilor în ilegalitate. Ziua sa de naștere, 26 ianuarie, devine sărbătoare națională, cu accente mitice. În 1972, orașului Turnu Severin i se atașează prin decret vechiul nume dacic Drobeta, iar în 1974, Clujul devine Cluj-Napoca. Propaganda de partid adoptă teoria naționalistă a protocronismului, care decretează întâietatea românilor în lansarea unor curente culturale (Dimitrie Cantemir, primul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
hobby. 2.1 Istoria astronomiei (De la mituri la primele viziuni științifice) Încă din comuna primitivă, omul caută să dea primele răspunsuri, nu numai să se rezume la observarea cerului, preocupat fiind și de alcătuirea și structura Universului. Se nasc, imagini mitice și legende despre alcătuirea lumii, cu toate că-n zilele noastre ele par de o naivitate copilărească, dar însuși interesul de a le concepe reprezintă un uriaș pas spre cunoaștere și totodată o mare cutezanță a minții omenești. Aceste mituri au la
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
ori numai asemănătoare. Am arătat, în altă ordine, modul cum examenul comparativ confirmă raportul, multiplu dimensionat, dintre constantă (eroul de exemplu) și variabilele sale (haiducul, cârjaliul, palicarul, armatolul ș. a.). Și aici memoria colectivă urmează cu strictețe traseul fixat de gândirea mitică și, în acest sens, folclorul certifică adevărul că istoricitatea nu rezistă multă vreme la acțiunea corozivă a mitului. într-o conferință din 1951, ce anticipa de altfel Aspecte ale mitului (1962), Mircea Eliade demonstra, exemplificând cu poemele sârbești, că "pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
prefaceri de-a lungul timpului. Relatările călătorilor, "imaginea celuilalt" din însemnările marginale dar și decantările operate de literatura modernă ne conduc la schițarea a cel puțin patru nivele cu principalele corelate umane (sub raportul, în esență, al atitudinilor fundamentale): nivelul mitic (înțeleptul) nivelul religios (prelatul) nivelul național (eroul) nivelul socio-istoric (parvenitul) Algoritmul de mai sus e fără-ndoială elastic întrucât, interferându-se în universul imaginarului, ipostazele omului sud-est european oferă tabloul complex al unui spațiu (nu numai) cultural, puternic istoricizat și
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
om: valoare supremă. Și cum ar putea omul realiza, în fericită regăsire cu sine, acordul? Pe de o parte, grijind, educând bine copiii, și, pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările scrisului său, autorul apelează la semitonurile sugestiei, punctează într-un câmp impresionist irizări de indicii tocmai ca subiectul-cititorul său de la sine să lucreze convingerea profund umană că însăși grija
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
de-alde Gavroche. (agenda.liternet.ro, octombrie 2006). În cazul numelor proprii, construcția cu de-alde este parțial echivalentă antonomazei realizate cu ajutorul desinențelor de plural 13, așa cum se poate observa, în exemplul de mai jos, din coordonarea celor două sintagme (Mitici și de-alde Gigi): Amenințarea în cazul lui Ioanițoaia este să invite cu încăpățânare aceleași personaje, multe odioase (Mitici și de-alde Gigi) (EZ, 19.VIII.2003). Din punct de vedere semantico-pragmatic, construcțiile cu rol clasificator alunecă ușor către sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
antonomazei realizate cu ajutorul desinențelor de plural 13, așa cum se poate observa, în exemplul de mai jos, din coordonarea celor două sintagme (Mitici și de-alde Gigi): Amenințarea în cazul lui Ioanițoaia este să invite cu încăpățânare aceleași personaje, multe odioase (Mitici și de-alde Gigi) (EZ, 19.VIII.2003). Din punct de vedere semantico-pragmatic, construcțiile cu rol clasificator alunecă ușor către sensuri depreciative, peiorative: Ei sunt noile vedete ale ecranului. Nu Tucă, nu Esca, ci de-alde Gigi. Ei sunt marii
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
din nou și din nou să se răspundă ziditor întrebării colective "cine suntem?", de data aceasta prin fetișizarea (esențialistă) a originilor. Pare că sunt acestea mereu altele, în funcție de necesitățile prezentului - religioase sau etnice; "reale" (i.e. argumentate istoric) sau imaginare (argumentate mitic sau propagandistic). Or, întrebării "cine suntem" i se putea răspunde fără a apela la episodul medieval: "românii sunt latini din punct devedere etnic și (post) bizantini din punct de vedere religios". Noua perspectivă, în care identitatea este dată nu de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
al apuse(ne)i severități imperiale putea la fel de bine - par a fi conchis arhitecții vremii și Marcu în prima lor linie - să ilustreze "renașterea" fascistă ca și pe cea românească, de vreme ce și poporul român se revendica dintr-un același scenariu mitic originar, chiar dacă localizarea lui nu era centrul ultim al fostului imperiu, ci acele ultime limes dacice. Prin urmare, de la Piața Victoriei, de la noul Palat al Ministerului Afacerilor Externe - care va fi înlocuit confuz-pitorescul Palat Știrbey (o răzbunare regală pe un
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
nume se identifică dorința, speranța donatorilor numelui ca În fața colectivității căreia Îi aparține purtătorul să se bucure de Însușirile florii, ale soarelui, ale vietăților, ale pietrelor scumpe etc. și să fie apreciat ca atare. Numele era, deci, Înzestrat cu valori mitice, purtînd În el un destin pe care donatorii Îl Încifrau și Încă Îl Încifrează În expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care Înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
bisericii face ca Întregul proces de comunicare, orală sau scrisă, să fie afectat de superstiții și prejudecăți puternic Înrădăcinate În mentalul individului. Tradiția, În această perioadă, poate fi privită ca o obscuritate misterioasă “În care se plasează o conștiință colectivă mitică ce precede orice gândire” <ref id=”155”>Ibid., p. 210 referință </ref>. Iluminiștii vin să “elibereze lumea de supersiții și prejudecăți”. Adepți ai puterii nelimitate a rațiunii (prezente), reprezentanții acestui curent de gândire discreditează total orice drept al tradiției de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este depășit prin logos. Romanticii, Într-o manieră de loc surprinzătoare, se situează pe o poziție “oximoronică”; ei doresc o apropiere (În conștiința istorică) de trecut, pentru a evidenția distanța dintre prezentul Întinat, denaturat, rațional, calp și lumea curată, naturală, mitică, intuitivă a trecutului CÎnd privesc zilele de-aur a scripturilor române, Mă cufund ca Într-o mare de visări dulci și senine Iară noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! (Eminescu, Epigonii
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! (Eminescu, Epigonii) Poziția lor este diametral opusă În raport cu cea a iluminiștilor: aceștia din urmă clamează perfecțiunea rațiunii, a logos-ului, pe când cei dintâi situează conștiința mitică Într-o relație primordială cu “păcatul originar al gândirii” <ref id=”157”>Ibid., p. 210 referință </ref>. Schleiermacher a fost conștient atât de rolul cât și de pericolul jucat de prejudecăți În actul de interpretare / hermeneutic. Din această perspectivă, el
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a DOOM-ului, dar au fost omise din diverse motive 1: afurisit, ales, arcanul, aschimodie, baș, băltărețul, bebeluș, boancă, bonsoar, botoșel, capra, cascadorie, călușul, căpșunică, chindia, cincisprezecime, dacism, decorațiune, diliu (dilie), drenă, eu, fărșerotă, făzăniță, fricativă, geacă, geminată, guturală, hopa mitică, împielițatul, învățat, labie, mătănii, măturelele, meglenoromâncă, păstăioasă, planetară, plecat, posesie, probațiune, pufulete, răposat, sălățică, sărățea, semigreu sictir, sit, socată, sonor, stagiatură, străromână, tâlv, transcripțiune, transformaționalism, șorecie, țăndărică, țeapă, vântoase, vindereu/vinderel, zece, zeci, zis ș.a.; unele dintre aceste substantive neincluse
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
următorii doi ani au ajutat țările din Europa Occidentală să-și modernizeze patrimoniul industrial, să relanseze economia, să favorizeze comerțul și consumul internațional. Planul reprezenta 1,2% din produsul intern brut american din anii 1948-1952 și a rămas o referință mitică a unui ajutor economic reușit. În ceea ce privește ajutorul acordat Turciei, dată fiind importanța sa geostrategică, a avut o poziție prioritară atât în cadrul Doctrinei Truman cât și în cadrul Planului Marshall. Ea trebuia să-și mențină o economie sănătoasă și să aibă forțe
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
vedere varietatea situațiilor în care este utilizat, „limbajul natural este într-o permanentă transformare, suportând corecții și reformulări și distingându-se în interiorul său diferite tipuri sau forme. Din acest motiv se vorbește astăzi tot mai mult de limbajul filosofic, limbajul mitic, limbajul poetic, limbajul retoric în calitate de „specializări” ale limbajului natural” (idem: 134). 1.1. Limbaj natural - limbaj specializat - limbaj artificial Limbajul natural este pus, de obicei, în opozitie cu limbajul artificial. În timp ce limbajul natural este „caracterizat printr-o bogăție de sensuri
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
face Morris, prin corelarea dimensiunii semnificării cu cea a utilizării, la intersecția cărora se constituie un anumit tip de discurs, ca specializare a limbajului natural (cf. Sălăvăstru, 1995:144): Uzaj Mod Informativ Evaluativ Incitativ Sistemic Designativ Apreciativ Prescriptiv Formativ Științific Mitic Tehnologic Logico- mate- Matic Fictiv Poetic Politic Retoric Legal Moral Religios Gramatical Cosmologic Critic Propagandistic Metafizic Am putea spune, prin urmare, că practica discursivă din orice domeniu cognitiv (fie el științific, filosofic, religios, etc.) sau din orice situație de comunicare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
deschizîndu-și brațele doar atunci cînd observatorul e dispus să se copilărească: primul concediu - / râul copilăriei / cu două brațe. În această ambianță suverană nu-i de mirare că se coace rotund, înglobînd o lume întreagă, un poem cu arome de spiritualitate mitică, devoalînd felul în care funcționează universul. cric vechi în iarbă - cîntecul greierilor ridică luna Toamna este surprinsă într-o primă ipostază în apogeul ei fabulos, triumfal și oarecum copleșitor: ziua recoltei - / un grăunte de porumb / intră-n mușuroi. Și-n
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
complet - nu orice faptă a omului este dictată de zei. Orice încălcare a voinței acestora este pedepsită, iar înfruntarea dintre zei și oameni se încheie de obicei cu victoria zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]