3,929 matches
-
treizeci de metri de sala de așteptare. Dacă acarul nu le-a dus și cărbuni, nici ei nu au adus, așa că s-au culcat așa în frig. Baragladinele s-au întins pe băncile masive de stejar, iar pirandele, direct pe mozaicul de pe jos, punând puradeii pe picioarele lor, ca să nu-i pună direct pe ciment. Așa au stat și chiar au dormit întreaga noapte, dar nici nu s-au dus după cărbuni. Dimineață, a venit acarul la mine să-mi spună
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe jos, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele acoperite de perdele groase. În sfârșit, ai înviat! i se păru că aude vocea lui Simion Pop, de undeva de departe. No, credeam că te-au omorât brutele alea. Pardoseala rece din mozaic de ciment, îl apăsa pe obraz. Mirosea urât și era plină de praf. Ca prin ceață, îl auzea pe socrul său mișcându-se undeva, în apropiere. Deschise ochii, clipind repede și îi zări silueta masivă la numai doi pași. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câțiva ani prin Brașov sau veneam numai la cimitir, între două trenuri. Anul trecut, cu unchiu-meu Anton, ne-am învrednicit s-o căutăm pe profesoară în blocul unde știam că stă, unul dintre blocurile acelea masive de pe Bulevardul Gării, cu mozaicuri întruchipând modele abstracte pe-o latură... Spațiul verde, plin de pensionari - în fine se găsește una să ne anunțe că doamna murise anul trecut, se aruncase de la balcon, într-o ceartă cu vecinul de la scara cealaltă, s-a aplecat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se pe scările late din mozaic. Jucau prinsa. Vere, dar mult te mai lași așteptat. Te-ai coafat sau ți-ai făcut unghiile cu ojă? N-am răspuns dar mi-am oprit privirile în ochii ei. Lăsați-l în pace! a zis sărindu-mi în ajutor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în mare, trebuie să eviți pietrele de la margine, ascuțite și lunecoase, acoperite de mușchi. Dar după aceea ești răsplătit. Apa e limpede, curată și aproape imobilă, iar pe fundul mării petele verzi ale algelor, incastrate în lespezi albe, alcătuiesc un mozaic natural de-a dreptul fabulos. Înot cu ochii deschiși, privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu mă gândesc la nimic. Apoi, constat că e prea multă liniște, prea multă pace. Nu se aude nici un zgomot, în afară de plescăitul apei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă întorc. M-am înșelat, oare, sau, printr-un coridor, se poate ajunge la etaj? Nu m-am înșelat. Un coridor îngust, pavat cu bolovani, urcă în spirală. Ajung astfel la o galerie unde se păstrează o parte din vechile mozaicuri care-i reprezintă pe Constantin și pe Justinian alături de Christos și de Fecioara Maria. Aici, în vechiul Constantinopol, s-a prăbușit nu un oraș, ci o civilizație. Sfânta Sofia e martora dispariției unui imperiu. Și nu mă pot opri să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înviorează când ne oprim dinaintea unor pietre, năpădite de iarbă galbenă, iar ghidul ne spune: Aici a fost lupanarul". Aflăm că efesienii aveau un bordel cu două etaje. La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tine care știe totul, lu-tot tot care ești tu, zid chinezesc ri me, luo na de la obed la iesei și până la david nouă în primul loc: se vede poarta prin care ai să treci ca mireasă, trupul tău frumos, de mozaic bizantin va fi trecut prin acea poartă pe brațele bărbatului ales, visat de mult, trupul tău se va electriza, va simți furnicături plăcute în toate locurile lui, trupul tău se va umple de artificii de toate culorile și înălțimile, mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rânjetul obraznic cu care îl fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic de jenă: Tot nu te-ai lăsat de chestiile astea? Tot te mai ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în curte din cauza ploii, aruncau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului... I se pare acum, amintindu-și, de neiertat că stătea de vorbă atât de puțin cu ai săi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de un roz iradiant. Trecutul imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea Veneție? Concertele lui Sergiu aveau loc în teatrul La Fenice, o bijuterie arhitectonică. Am vizi tat piața pisicilor, ne-am plimbat cu gondola, ferme cați de gondolierul care ne cânta O sole mio. În Piața San Marco
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nimic deosebit“, ne-a spus la întoarcere, „turiști și iar turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la Otopeni și cum am ajuns acasă. Sunt năucit și înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-atunci adio Orbitor III și tot ce-ar mai putea veni după el, ci pentru că e ceva... intim, imposibil de înstrăi nat. În WC-ul femeilor spațiul nu e diferit de cel nor mal și podeaua are probabil același mozaic alb-ne gru, totuși mintea ta refuză ideea de a intra acolo, de parcă acolo s-ar găsi un fald al unui alt univers. La fel, obiectul care pe mine mă inspiră și fără ima ginea căruia înaintea mea n-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
senine și dulci ca razele [cele] mai strălucite și cele mai albe ale soarelui de mai. 142 {EminescuOpXV 143} ["RĂZVAN VODĂ... "] 2258 Răzvan Vodă nu e o dramă - ci epopeea unui caracter ordinar. ["LITERARIZAREA... "] 2258 Literarizarea unui obiect. [ARTA CA MOZAIC] 2257 Domnul Grande a numit-o mozaic - cum s-o numesc eu? HOMERISMUL 2276A Homerismul consistă în atribute. A homeriza va să zică a atribui unui substantiv un atribut care să-l izoleze de toate celelalte în toată frumusețea lui. luna răsăritoare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
strălucite și cele mai albe ale soarelui de mai. 142 {EminescuOpXV 143} ["RĂZVAN VODĂ... "] 2258 Răzvan Vodă nu e o dramă - ci epopeea unui caracter ordinar. ["LITERARIZAREA... "] 2258 Literarizarea unui obiect. [ARTA CA MOZAIC] 2257 Domnul Grande a numit-o mozaic - cum s-o numesc eu? HOMERISMUL 2276A Homerismul consistă în atribute. A homeriza va să zică a atribui unui substantiv un atribut care să-l izoleze de toate celelalte în toată frumusețea lui. luna răsăritoare din valuri " stăpânitoare de ape 143 {EminescuOpXV
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lucruri era poporul roman. În timp ce întreprindea această operațiune imobiliară publică, Augustus, un sublim artist al politicii, se arăta modest și discret în ce privea reședința sa privată: încăperi puține, nu foarte mari, care îi aparținuseră senatorului Ortensius, pardoseli austere cu mozaic alb și negru, fresce simple, cu structuri geometrice. Încăperile acestea se învecinau cu ceea ce arheologii numesc astăzi „casa Liviei“ și care în realitate a fost casa lui Claudius, primul ei soț, pe care l-a părăsit. Acolo se închisese Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
departe. Alte scări. În fund se vedeau pavilioanele termelor, despre care la Roma se vorbea în termeni ambigui. Nu se mai vedea mișcarea de la nivelurile inferioare; încăperile erau tot mai mari și mai somptuoase, străluceau de statui din bronz, de mozaicuri imense, de marchetării policrome, însă erau tăcute; numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
micile încăperi cochete, scările acoperite ce coborau spre mare, termele înconjurate de șiruri de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă îl înșelaseră. Văzu grădina uscată, porticul termelor plin de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ironică, jignitoare a lui Sertorius Macro: „Ai deja cu patru ani mai mult decât avea Augustus când a luat puterea“. Poate că și Macro începea să-și amintească. Apropiindu-se de hartă, se împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri. Se miră, pentru că nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma. Avea nevoie de Manlius, constructorul născut la Velitrae, care cunoștea bine zona. Avea nevoie de Euthymius, inginerul naval care conducea șantierele de la Misenum; și de Thryphiodoros, extravagantul decorator din Alexandria, care se pricepea ca nimeni altul la stofe, lemn, mozaicuri, picturi, bronz și aur și modelase ezoterica mensa isiaca; și de Claudius, poetul care știa să redea în latină vechile rugăciuni incizate în temple; și muzica, statuile... Imaginația lui își luase zborul, cu libertatea imprudentă și greu de stăvilit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ta va fi gata, chiar a doua zi, eu voi face baza... Iar coloanele, plăcile, marmura, toate vor fi deja pregătite pe mal. Dar tu, Imhotep, trebuie să-mi dai imediat desenele și măsurile. Și tu la fel, Thryphiodoros, pentru mozaicurile și ușile tale... Toate vor face parte dintr-un proiect unic. Apoi adăugă: — Eu voi controla totul; nimeni nu va putea să-mi spună că am greșit sau că trebuie să schimb ceva. Dă-mi un an, poate chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un militar; fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a murit, tatăl său, Agrippa, marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]