4,695 matches
-
vă rog să mă credeți, nu este vorba de o nouă strategie de seducție, ceea ce vă spun este adevărat, în fața librăriei noastre s-a făcut coadă, indivizi suspecți așteaptă să intre unul cîte unul ca să audă cum cărțile noastre pufăie, murmură, gînguresc, cîntă și chiar se stropșesc uneori unele la altele... explicația mea venea însă prea tîrziu, Domnișoara ri dori să fie iubită, palpată, strînsă în brațe, acoperită cu vorbe, mușcată, sărutată minuțios și pătrunsă pe acel fond muzical imperceptibil, goală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe mine (i pe Lou. La (nceput partida era aproape echilibrat(. Dar Doc și-a instalat echipa (n frunte printr-o a treia serie str(lucit(. C(tre sfîr(ițul acestei serii, Chick, care era destul de aproape de Joe Dodge, zise murmurînd: "E(ți jalnic. (n bowling nu valorezi nimic!". Joe nu spune nimic, dar Chick repet( aceast( remarc( de mai multe ori. Atunci Joe, scos din fire, i-a replicat: "(i tu, tot timpul te lauzi, specie de...! Nu (tiu ce
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
n privin(a agen(ilor administra(iei, notarea celor mai mici gesturi provoca iritare: "Al(îi m( suspectau c( doresc s( m(sor timpul pe care ei îl risipesc, astfel (ncît unul dintre ei, p(r(sind cameră, mi-a murmurat acest comentariu: "Mă duc la toalet(, m( (ntorc (n dou( minute". Observa(ia permanent( la care persoanele sînt supuse în timpul unei astfel de (nregistr(ri continue le încurcă (i le irit(" [Blau, 1963, pp. 279-280]. IV. REDACTAREA NOTELOR DE OBSERVAȚIE
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
valoarea lor particulară rezidă în aceea că reda dialogurile. Indivizii angajați într-o acțiune dialoghează, mai puțin dacă sînt singuri, muți sau dacă situația nu permite: de exemplu, într-o biserică catolică, credinciosul care se roagă singur în fața unui altar, murmura. Dar se vede în particular cu preotul la spovedanie. Clientul unui A.N.P.E. (Agenția națională a forței de muncă), pacientul la medic, elevul în clasă, inspectorul la muncă, ofițerul de poliție, consumatorul la cafenea, toți vorbesc altuia, așteptînd un răspuns
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
La cafea însă, Pascalopol rugă din ochi pe Otilia, cu care părea înțeles, și pe Felix să-l lase singur cu bătrânul. Felix era acum atât de devotat cauzei Otiliei, pe care o înțelegea, încît, intuind situația, plecă fără să murmure, având aerul că se duce la treburile lui. Nu-l mai privea cu ochi răi pe Pascalopol. Moșierul intră în chestiune de-a dreptul: - Costache, zise el, știi bine că țin la domnișoara Otiliacît și tine. Să fi fost cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea vreo cutie a mesei, în care se aflau cărți de joc și fel de fel de nimicuri, bine așezate, privi repede și grăbit, luă numai un creion roșu și albastru, neascuțit, împingînd iarăși cutia la loc. " Al dracului moș, murmură el, cum seamănă cu soacră-mea! De unde are el atâtea creioane neîncepute? Să-i fi cerut, nu ți-ar fi dat." Reapărut în odaia cu musafiri, Stănică împărți, generos, tutunul din chesea, oferind, parcă în deriziune în cele din urmă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și le făceau mici pâini pentru fiecare. Lui Stănică i se păru chiar că miroase a cuptor. "Te pomenești, gândi el, că a luat cineva brutăria și scoate pîine!" Constată însă că miroseau covrigii din buzunarul lui. " Cum zboară averile! murmură el, nemulțumit. Toate astea erau ale Agripinei, și acum ea stă cu chirie într-o odaie a caselor ei. Am avut rude putred de bogate, și eu sunt un pârlit, când puteam să fiu milionar." Ceea ce murmurase Stănică era adevărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum zboară averile! murmură el, nemulțumit. Toate astea erau ale Agripinei, și acum ea stă cu chirie într-o odaie a caselor ei. Am avut rude putred de bogate, și eu sunt un pârlit, când puteam să fiu milionar." Ceea ce murmurase Stănică era adevărat. Agripina vânduse casele ca să-și crească progenitura, și acum trăia din ajutorul pe care i-l dădeau cu regularitate copiii și chiar celelalte rude. Din casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de jurnal legat cu sfori, îl trase afară și-l dădu bătrânului. Acesta îl desfăcu mulțumit, umplîndu-și plapuma cu sfori de cârpe și cu jurnale, și scoase trei pachete de bancnote, legate și ele cu sfori: G. Călinescu - Ăștia sunt! murmură bătrânul, examinând atent cotoarele,cu teama de a nu se fi rupt ceva. - Foarte bine, Costache! Mă duc la banca mea, cu carelucrez, bancă solidă, pun să deschidă un cont discret și-ți aduc mâine scrisoarea băncii, adresată Otiliei, ca să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unei nave dintr-un port, unde există unele persoane care salută acest moment agitând batistele. Încet, încet, nava se îndepărtează de țărm, devenind din ce în ce mai mică, până când dispare la orizont. Atunci, când nu o mai văd, oamenii de pe faleză încep să murmure cu tristețe: «nu se mai vede, a dispărut». Însă tocmai atunci, în depărtare, de partea cealaltă, alte persoane care privesc orizontul, văzând-o apărând în depărtare, încep să strige: «iat-o, acuși ajunge!»”. Strada fericirii are chipul acestei noutăți în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Zice: du-te la el, urcă la el, s-ar putea ca el să te vindece. Am cîntărit-o, era, în felul ei, destul de interesantă și aș fi vindecat-o. Nu mă hotărâsem însă când să încep. - Ești bolnavă? - Puțin - a murmurat gânditoare. Cel puțin așa zic toți. Dacă stai să-i asculți, așa zic. Cuvântul bolnavă îmi mai tăiase din vindecare. - Știu și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fondului de ten al blestematelor zile. Când a adormit, din nou, în patul nostru comun, am sărit într-un picior, m-am dat peste cap, m-am rugat. Ningea și, pe măsură ce mă rugam mai intens, ningea și mai tare. "Doamne-Dumnezeule, murmuram, fă, rogu-te ca ea să se întoarcă acasă!" și un glas înalt, plăcut bărbătesc mi se năzărea că-mi răspunde: "S-a întors!" 334 DANIEL BĂNULESCU le apuce. Icnind dincolo de limitele până la care acceptasem până atunci că este natural
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întîlnea cu pastilele pe care și le răsturna, pe parcursul zilei, în burtă. Și să coboare pentru că putea să închine și un singur pahar de vermut pentru el, unul 341 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - I-a adus modificări! murmură nu prea inteligent Doru, cu o îndreptățită reacție de minimalizare a schimbării. Mai ales când, de pe peretele opus privirii sale de Sinistrat, se descoji, căpătând corporalitate și îndreptîndu-se către el, o tânără femeie necunoscută. De o înălțime amețitoare. Slabă (dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să priceapă întorsătura pe care erau pe cale de a o căpăta faptele. Băștinași. Îi durea în pălărie. Până și câinele al cărui sânge fusese cerut să fie făcut să țâșnească prin ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gură cu mâneca hainei zdrențuite și, când se sătura, se ridica, își sălta toporul pe umăr și pleca. A doua zi după trecerea lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și fanții îmblau înamorați, poveste căria nu-i mai dădeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn. Dar somnul lor! Înainte de a dormi ea își împreuna mînile și, pe când stelele albe sunau în aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei murmura zâmbind, apoi capul ei, palid de suflarea îndulcită a nopții, cădea pe perine. Cine ar fi văzut-o astfel! Nimene - nu mai el, ce acoperea brațul ei, atârnând pe marginea patului, cu sărutări. El adormea în genunchi. Visau amândoi acelaș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acesta... Bravo! bravo! " El bătea din palme râzând. Ruben îi luă umbra și hârtiile de pe masă și ieși din casă, închizînd cu zgomot ușa după sine... "Te-ai dus, evreule... te-ai dus și m-ai vândut chinuitorului de suflete", murmură el c-o resignație dureroasă, recăzând cu capul în perini. Are friguri... e în deliriu, zise serios pleșuvul. E noapte... O răcoreală dulce pătrunde prin ferestrele deschise, și Dionis lungit în patu-i tremură în friguri, cu buzele uscate, cu fruntea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să zici ba? - Iată ce zic, răspunse arătând pe a sa. - Fă ce vrei, dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e gata. {EminescuOpVII 126} Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Domnișoara Cezara, recomandă Francesco când intrară. - Cezara? murmură Ieronim uimit și se uită lung, serios, în fața rușinoasă și roșie a bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan și părea rău dispus... Francesco ieși; iar Cezara... s-aruncă la picioarele tânărului cu mînile unite, tremurând și aproape
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea fără rușine... Când îi luă mâna... ea țipă... - Oceana, zise el încet, Oceana, ești tu o-nchipuire, un vis, o umbră a nopții zugrăvită în zăpada luminei de lună sau ești aievea, ești tu...? Ea uitase tot... "Eu, eu", murmură ea-ncet, îi trase brațul lui de- puse împrejurul gâtului ei... și râdea, râdea fără sfârșit... Se credea nebună... credea că nu poate fi nimic adevărat în această fericire ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acest vis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cezarei. - Ai de gând să zici ba? - Iată ce zic - răspunse, arătând scrisoarea sa. - Fă ce vrei - dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-i gata. Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Cezara, recomandă Francesco când intrară. - Cezara? murmură Ieronim și se uită serios în fața bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan... Francesco ieși, iar Cezara... s-aruncă la picioarele tânărului, cu mînile unite. - O! zise ea încet, ca și când s-ar fi temut de ceea ce zicea, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să zici ba? - Iată ce zic - răspunse, arătând pe a [scrisoarea] sa. - Fă ce vrei - dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e [i] gata. Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Domnișoara Cezara, recomandă Francesco când intrară. Cezara? murmură Ieronim uimit și se uită lung, serios în fața rușinoasă și roșie a bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan și părea rău dispus... Francesco ieși, iar Cezara,.. s-aruncă la picioarele tânărului [, ] cu mînile unite, tremurând și aproape
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
omului e ca un val - sufletul unei națiuni ca un ocean. Când vântul cu aripi turburi și noaptea cu aeru-i brun și cu nourii suri domnește asupra mărei și a valurilor ei - ea doarme monotonă și întunecată în fundul ei care murmură fără înțeles; pe când dacă, în senina și albastra împărăție a cerului înflorește Lumina ca o floare de foc, fiecare val reflectă în fruntea sa un soare, iar marea împrumută de la cer coloarea sa, seninul geniului său, și le reflectă în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
casă... Inima mea era înecată-n raze, sufletul meu - îmbătat de-o dulceață nemărginită și plin numai de-un chip, de - unul singur... Poesis! Ioan se despărțise de mine. Eu intrai în casă și, trîntindu-mă dinaintea mesei cu cărți: - Poesis, murmurai răpit, te iubesc! Am visat... am cântat, am scris, toate despre ea... ființa mea era plină de-un singur vis... mintea mea nu vedea alt chip decât pe - acel înger de marmură: "Poesis! " L-am căutat pe Ioan și-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din contra, care văzusem figura frumoasă a acelei fiice a pământului, a acelui înger blond, eu îl visam zi și noapte, și mi se părea că atuncea când îngenuncheam la o icoană neagră de lemn din biserica noastră, când dascălul murmura în strana lui rugăciuni într-o limbă veche și mai mult slavă, pe când preotul în altar își înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]