4,012 matches
-
afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu acest barbar colțuros și cu mustățile revoltate căruia n-aș fi Îndrăznit să-i răspund când ne batjocorea, cu gravitate și fără gând de glumă, pe noi, toți famenii de astăzi. TOT ÎN BACĂU șI CA șEF DE STAT-MAJOR AL ARMATEI A II-A, l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căsniciile, și evitând tutuiala În lume. Acest rigorism interior se complăcea la Bucuța cu unul exterior: totdeauna În haine negre, cu o pălărie neagră cumpărată de nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile lui vag mongoloide, tura nice, ce aduceau cu ale lui G. Clemenceau, cu o indiferență totală pentru orice cochetărie masculină. Credeți că astea n-au cumva vreun raport cu psihologia omului? N-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit-o În răstimp ca soție a actorului Y și ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale tutu ror morților din familie, cum și ale ei proprii din tinerețea galantă. I-a Îngropat pe toți Olga: pe soțul zamparagiu și cartofor, pozând avantajos În fotografie; ca și pe Tode, iubitul din tinerețe, frumușel și cilibiu, cu mustața În furculiță, cum se spunea și cum mi-l arată fotografiile. Nu mai ostenea, frumoasa și iubeața de odinioară, cu poves tirea dragostelor ei, cu fotografiile martore Întinse toate pe masă și cu pasiunea ei Încă și azi de grande
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o și luă de nevastă, o plimbă peste ocean, Îi făcu vilă la Snagov și un copil, ba Îl văzui acum, de curând, că o și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de aceea romanțioasă și incoerentă până În plină maturitatea mea, cât pe-aci desuetă. M-au trezit, Întârziind până la ele, [până la] aceste sclave ale modei și ale eroilor de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat, mai cu binișorul și mai cu gluma lor acidă, punându-mă la curent cu banalitatea contemporană a stilului bărbătesc snob și à la page: părul lins și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat, mai cu binișorul și mai cu gluma lor acidă, punându-mă la curent cu banalitatea contemporană a stilului bărbătesc snob și à la page: părul lins și gominat, mustața aproape inexistentă, cra vata fără personalitate și haina de croială sportivă, avantajând (dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sol adevărat, ai să-l zărești acolo, în orășelul tău. 19 TC "19" \l 1 S-au scurs doi ani și jumătate de la moartea mea. Biță și Mircea crescuseră, nu mai erau cei pe care-i cunoșteam eu. Le mijise mustața, fumau pe ascuns și se uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
respectiv „Veleitari mici și mijlocii“, „Veleitari mari“, „Inspirați locali“, „Creatori de largă recunoaștere județeană“, „Pictorași“, „Terchea-Berchea“, „Maculatură“, „Afoni“. Juriul aprobă și tot aprobă, fiindcă de aia e plătit, dar la orele 12 și 10 minute începe scandalul. Un domn cu mustăți, venit tocmai de dincolo de Sânnicolau Mare, prezintă o adeverință de chirurg amator, deși pe cerere stă scris clar: „Absolvent liceu particular coregrafie și cânt“. „Du-te mata la Ministerul Sănătății“, îl sfătuiește președintele juriului, cunoscutul critic proletcultist și cu angajament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea coloane - sau, mă rog, ce mai rămăsese din ele -, pe omul care i-a deschis ușa îl chema Mitică, iar acesta a recunoscut că are un prieten plecat să facă bani la Paris. Dacă ar mai fi avut și mustață, ar fi fost patru din patru și mesagerul i-ar fi zis „La revedere și să fii sănătos!“, convins că i-a dat cui trebuia vestea cea mare, pe care o aștepta cu sufletul la gură. Faptul că Mitică n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi fost patru din patru și mesagerul i-ar fi zis „La revedere și să fii sănătos!“, convins că i-a dat cui trebuia vestea cea mare, pe care o aștepta cu sufletul la gură. Faptul că Mitică n-avea mustață nu însemna nimic. Renunțase și-și lăsase barbă. Ceea ce-l făcea pe mesager să se întrebe dacă nu cumva greșise adresantul nu erau atât celelalte case de pe stradă, care toate aveau coloane, sau, mă rog, ce mai rămăsese din ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de pasageri clandestini sau, cel puțin, sfîrșitul acestei aventuri, căci vasul nostru se Întorcea la Valparaíso. ESTA VEZ, FRACASO De data asta, dezastru Acum Îl văd limpede pe căpitanul beat, ca toți ofițerii lui, și pe proprietarul vasului acostat, cu mustața lui mare, cu gesturile lor necioplite, consecințe ale vinului prost. Și rîsetele lor zgomotoase cînd Își povesteau odiseea noastră. „Auzi, ăștia sînt tigri, acum sigur sînt pe vasul tău, o să-i descoperi cînd ieși În larg.“ Căpitanul probabil că lăsase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care erau cei mai tari, deoarece reușiserăm să ajungem la bord și să ne ascundem Într-un astfel de loc ferit numai cu complicitatea unuia dintre ei. După care am auzit o voce spumegîndă și din senin a apărut o mustață care ni se părea enormă, băgîndu-ne Într-o ceață totală. Pe marea liniștită plutea, În șir indian, o linie lungă de coji de pepeni, perfect curățate. Restul a fost umilitor. Marinarul ne-a spus după aceea: „L-aș fi dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte că, îmbrăcat cu un frac strâmt, sufocat de gu lerul tare și de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tâmplarul, purta un halat de lucru, iar halatul ăsta era cu totul din rumeguș- doar ce mai zăreai pe la subțiori un petec de pânză maro. și purta o bască de rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o mustață groasă tot de rumeguș. Făcea mobilă, podele, uși, ferestre, cărucioare de copii pe care le puteai închide trăgând un rulou de lemn, mai făcea mici obiecte cum ar fi umerașe, tocătoare, linguri de bucătărie și câte și mai câte. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mergeam la școală ori ne întorceam, ne opream în fața lui ca în fața pedagogului-șef ori a părintelui duhovnic, într-un dialog virtual, rapid și eficient. Dragă ceasule, totul e bine? Da, da, totul e-n regulă. Și zâmbea subțire cu mustățile lui negre în coadă de rândunică. Și mai era ceva. Ceasul acesta era simplu, dar frumos. Sub sticlă, în partea superioară, pe cartonul unde sunt indicate sub formă de cerc cele douăsprezece ore alternând ziua cu noaptea, era ștanțată sigla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asumă "slăbiciunea" și produc filozofie efemeră de pahar. Mâncarea din cazarmă este atât de infectă, încât o parte dintre colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de bucătărie năvălește brusc în dormitor și începe să urle: cine a îndrăznit să reclame, de ce nu suntem mulțumiți, de ce nu am venit mai întâi la el pentru a-i spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
teatral: Ia spune bă, Bănică, este bună mâncarea aici? În plină absurditate, trebuie să joci absurd. Mobilizez toate resursele mele actoricești și cu tonul cel mai serios spun: Este foarte bună domnule plutonier, găsesc că ați fost reclamat pe nedrept. Mustață cea grasă rămâne suspendată pentru câteva secunde în aer, colegii mei nu știu la rândul lor dacă să râdă sau să mă ia la bătaie. Afișând apoi un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă ăsta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
supravegheată tot de mine. Pentru moment mă simt minunat. Dar, ca toate lucrurile bune, simt că nu va dura foarte mult. Într-adevăr, nu a durat prea mult. Două săptămâni mai târziu, soțul lui Madame Shishiné, un iranian mândru, cu mustața pe oală, costum impecabil, mirosind a tutun de pipă, tipul de client al magazinului de lux Davidoff, m-a privit absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am plânge cu vorbe ceva ce a murit pentru totdeauna. Ascult melodia Like a Prayer, Madonna, albumul din 1989. O melodie la începutul căreia inocentele mele colege de liceu se simțeau datoare să ne spună nouă, masculilor cu început de mustață, că: "accept să dansăm, dar să știi că nu este blues!" O dulce, hipnotică, îngrozitoare nostalgie fizică mă cuprinde. Am tot scris în acest fals jurnal despre muzică ca vehicul al nostalgiei. Muzica este cu adevărat purtătoare de memorie, așa cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le povestesc. Cel mai mult mă atrăgea franceza... R.P. Spuse viitoarea traducătoare din engleză, care avea să debuteze în meserie cu un volum tradus din italiană... A.R. Ironia sorții. Una dintre ele. Da, îmi plăcea franceza rostită muzical, pe sub mustața stufoasă a domnului Ross. Ei bine, când am intrat la liceu, mă descurcam totuși binișor în trei limbi. La pian n-am reușit să depășesc Marșul turc al lui Mozart și Humoresca lui Dvořák. Au fost un summum și maximum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Jane Austen și multe altele. Odată, Dragoș Protopopescu cel nervos m-a făcut de doi bani pentru că am pronunțat numele lui Shakespeare cu accent pe ultima silabă, ca în verbul „expir“... R.P. À la française. Influența domnului Ross și a mustății lui... A.R. A, nu, nici pomeneală. Pentru că așa învățasem în copilărie de la mama mea și îmi revenise nu știu cum în limbă. Doamna Cartianu, pe de altă parte, era finețea și blândețea personificate. Avea un zâmbet care-ți înmuia inima. Cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
telex - scriam: „O doamnă de 57 de ani din Londra a înaintat proces de divorț soțului ei, după o lungă conviețuire pașnică. Motivul: cruzime mentală. Dovada: într-o bună zi, domnului i-a venit ideea teribilă să taie cu foarfecele mustățile pisicii familiale. Flegmaticii judecători britanici au respins cererea, așa cum ar fi făcut de altfel orice om care are simțul cuvintelor. În fond, nu trebuie să fii judecător englez ca să știi ce înseamnă pe această planetă o autentică cruzime mentală.) Totuși
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
moralitate al celor care lucrau în mass-media (TVR). Întâmplător sau nu, peste câteva zile a răbufnit nemulțumirea celor 6 ziariști, iar TVR a început să dea drumul la știri în timp util (chiar înaintea scrutinului final). A câștigat Băsescu ,,la mustață”, eu eram bucuros de rezultat ca majoritatea românilor și nu mă mai gândeam dacă și scrisoare mea a contat în vreun fel în ,,ecuație”. Dar privind prin ceea ce a urmat și câte probleme am avut după aceea, se pare că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
romantic etc. Își are reversul său în această mare deri ziune. Mulți critici vor vedea în carte o însăilare - și, luată-n sine, asta și e. Dar con textual ea este o palmă dată, în sens avangardist, literaturii. Gioconda cu mustăți a lui Duchamp e o tîmpenie din cele de care-s pline căr țile de școală, dar cît de semnificativă, cît de nemuritoare tîmpenie ! Ce șansă uriașă pentru Gioconda ! La fel, Daniel Abagiu este reversul celor mai multe personaje mas culine din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]