4,723 matches
-
În curtea liceului. Margareta a plecat de lângă noi, Îmbufnată că nu-i acordăm atenție. Atunci ne dăm seama instantaneu că ceilalți ne-au Înconjurat formând un semicerc și ne privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge În baie și se Întoarce cu ochii În lacrimi. „De ce?“, Întreabă mut. „Nu se mușcă din felia vieții prin imitație, cara mia“, Îi spun eu ritos, „nu trebuie să-ți vină poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voința perversă a lui A.; el, corpul, rămâne pur, mă visează, mă așteaptă doar pe mine, deși e probabil terfelit, consumat În gesturi nefirești; de câte ori vreau să constat dacă mă trădează, nu mă mai ghidez după zarea albastră a ochilor, mut privirea spre pomeții obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării. Am devenit un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la haină, tare aș fi vrut să spun: „Nu mai am“, dar el nu se lăsă păcălit, mă Împinse ușor, mă percheziționa În buzunarele de la haină, apoi Îmi făcu semn să continui cu cele de la pantaloni. Cum eu Îmi exprimam mut nedumerirea unde să le mai descarc, el mă luă de braț și mă Împinse spre cealaltă masă. Am continuat cu mișcări lente, neștiind ce voi face când va trebui să predau praștia (aveam vaga intuiție că acest obiect - „corpul delict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
N-am pârât-o, fiindcă ar fi fost un gest degradant să trădez o fată; ceea ce mă indignase fusese spargerea acelui obiect considerat, la vârsta mea de atunci, miraculos. Îmi plăcea să mă reflectez În oglindă, să stau ore Întregi mut de admirație În fața mea, cel din geamul argintat. Credeam că sunt viu și acolo; Întindeam mâna să mă mângâi pe obraz, să mă pipăi, dar e curios că nu atingeam oglinda, ci propriul meu corp real; senzația era de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se repeadă spre noi; mai mult spre ea, a cărei carne albă s-a aprins acum ca o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu din gură, ți-aș spune că n-are de-a face cu portretele mele sau fotografiile de la petreceri. O să fiu editorialist. Leigh, care între timp îi dădea instrucțiuni în șoaptă secretarei sale, se opri la mijlocul propoziției și rămase absolut mută preț de douăzeci de secunde. — O să ce? întrebă ea într-un târziu. — Ai auzit și tu. O să fiu editorialist. Editorialist în ediția tipărită. Rubrica se va numi “Ghidul braziliencei de manipulare a bărbaților” și o să dea sfaturi despre cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut pe lângă tine indiferente. Ele există, tu deocamdată, nu. Singur, pe strada pustie, exersezi cu insistență, rânjetul acela de Învingător. Pentru când va fi. Ești tânăr, ai dosar bun, adică părinții n-au avut avere nici Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți banii câștigați o să-mi cumpăr cărți. A doua zi, În loc să cumperi cărți, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și eu am pornit-o imediat după ei. Elsa mă rugase să-i însoțesc până la primele lumini ale orașului. Socrul meu conducea încet pe străzile întunecate pe care nu le cunoștea prea bine. Observam prin parbriz cele două capete nemișcate, mute. La ce se gândeau? Poate la moarte, nu-i greu să te gândești la moarte duminică seara. Sau la viață, la ceva de cumpărat, de mâncat. La viața aceea care spre sfârșit devine doar voracitate. O iei fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
l-am călcat pe un drum de țară. S-a întors în relele pe care ți le-am făcut. Îți aduci aminte judo-ul? Nu vroiai să mergi, dar eu, în felul meu, te-am obligat. Cu tăcerea, cu reproșurile mute, care înainte de a te face să te supui, te întristează. Mă plimbam în jurul vechii săli de sport, a vechilor aparate, a bătrânilor profesori, cu sacul de box și linoleumul dezlipit. Coboram din mașină, adulmecam sudoarea, figurile combatanților, luam pliantele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și o priveam pe Italia de jos în sus. Un fel de întunecime începea să apară pe chipul ei, ca și cum noaptea ar fi uitat acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Celestinei, codoașa vulgară și diabolică. Or, Calisto, tânărul care va pica în ghearele mijlocitoarei, pătrunde în grădina Melibeei urmând zborul șoimului său: parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul lui Unamuno: micul parc de oraș provincial ai cărui copaci, desțărați, ordonați geometric și udați la ore fixe prin rigolele municipalității, sunt martori tăcuți ai cogitațiilor lui Augusto; și ei împărtășesc un sentiment al exilului, transplantați fiind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se-apuce să vină în vizită ori de câte ori o să fiu acasă. Înțelegi, nu se pune problema să mă-nchid la mine-n cameră și să refuz să fiu văzută, pentru ca el, fără să-mi ceară consimțământul, s-o facă pe martirul mut. Lasă-l s-o facă. — Nu; nu pot suporta cerșetorii de niciun fel, și cu atât mai puțin pe cei care cer de pomană din ochi. Și dac-ai vedea ce priviri îmi aruncă! — Te înduioșează? — Mă scoate din sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu poți să mă asculți o clipă? Niciodată nu pot să scot o vorbă. În prezența nimănui. Fima se scuză. Nu avusese intenția s-o rănească. O să-i facă un ceai, o să bea și el o cafea, apoi o să fie mut ca peștele. O s-o ajute să termine careul și o să Înceteze să mai filosofeze. Însă nici după aceea, În timp ce beau ceai și cafea, Fima nu reuși să se abțină. Îi expuse Tamarei planul său de pace: chiar În noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe lumină, cât și pe întuneric. Ceea ce pierise era lăsat să piară ca niște rămășițe frumoase, piese de colecție cu care se puteau încă face afaceri rentabile. Și tata, care de obicei părea atât de zgomotos și de categoric, ședea mut, un pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
jos, prin curba ascuțită. După ce am ajuns în vale și pe urmă în plină câmpie, iar căldura se preschimbă în adevărată dogoare, străbăturăm sate și o bună bucată de teren plat, așa cum nu mai văzusem niciodată; mama nu mai sta mută, ca de obicei, alături de tata; acum vorbea. Întinse mâna spre parbriz și spuse: - Uite-acolo! Și: - Privește! Arăta înspre haturile galbene de pământ, înspre alei și case și ziduri maltratate de soare, iar chipul ei era tânăr, ochii îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fericit să călătoresc într-un loc necunoscut: în Italia, romanii îmi păreau prea apropiați de prezent și îmi aminteau, pe lângă românii daci și rubedeniile mamei, și de lecțiile, din ce în ce mai grele, de limbă latină. Oricum, aveam să avansăm într-o lume mută în care nu apăruse încă scrisul și, ca atare, nu existau nici documente scrise: nici măcar nu se știa, după cum explica Armin, de unde veniseră, de fapt, acești oameni, care era obârșia lor și ce limbă or fi vorbit. După gropile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând colțul la cârciumă în strada principală. Conducea foarte încet, peste capacul radiatorului trona parbrizul, ștergătoarele alunecau pe sticlă, ștergeau fața bunicului și a tatei și eu vedeam un dialog mut și cât se poate de tensionat. Mașina opri. Tata gesticula, striga, și tata-mare se sprijinea de spetează, ținea mâinile pe volan, privea în față. Pe urmă se îndreptă cu o rotire rapidă spre tata și obrazul îi ardea de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
contabilul sau chiar Gerda ar fi putut să le rezolve de mult. Până și fițuici de rutină, cereri de predare a prospectelor care se prelucrau îndeobște la primire, fuseseră probabil puse aici în mod intenționat. Stiva trezea impresia unui reproș mut, grămezile nerezolvate însemnau lipsă de respect. Și, din nou, apăreau comenzi fără oferte, obiective de îndeplinit fără stabilirea costurilor. Cele mai elementare reguli erau încălcate, Hackler nu respecta nimic, nu-l întrebase niciodată dacă era de acord cu extinderea construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
străbăteau frunzișul aruncând pete pe solul argilos, peste care treceau privirile noastre în căutarea dovezilor unui trecut. Nu atât vestigii arheologice căutam eu, cât, mai cu seamă, momentele alea în care se ciucea o tăcere venită din vremuri îndepărtate și mute și asupra cărora trăirea se putea extinde în voie, ea însăși mută, încremenită. Dar cuvintele se depozitau acolo în acele clipe, deveneau așezarea lacustră de pe mal, fâșia de pământ spălată de ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în căutarea dovezilor unui trecut. Nu atât vestigii arheologice căutam eu, cât, mai cu seamă, momentele alea în care se ciucea o tăcere venită din vremuri îndepărtate și mute și asupra cărora trăirea se putea extinde în voie, ea însăși mută, încremenită. Dar cuvintele se depozitau acolo în acele clipe, deveneau așezarea lacustră de pe mal, fâșia de pământ spălată de ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii și așteptări, ne împingea forțat și instantaneu pe Armin și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mod clar, eu urma să fiu comandantul escadronului în această aventură. Îndreptându-mă spre ușă, mi se părea că îi aud pe Dam Busters 1. Începeam să-mi doresc ca eu și Mark să fi dezvoltat o pasiune pentru filmele mute. Sau pentru macrame. —Mătușă Lynn! Harry! Ne-am pupat cu toții, inclusiv Lisa, care-i cunoștea bine pe Lynn și Harry. Ceea ce m-a făcut să mă simt jenată, dându-mi seama că asta urma să fie încă o relație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Bagaj Aștern gândurile mele pe țărâna și ciolanele tale, tată, pentru că astăzi ești orb și mut și surd și neînțelegător. Fiul tău. Il est dangereux de trop faire voir Ă l’homme combien il est égal aux bêtes, sans lui montrer sa grandeur. Il est encore dangereux de lui faire voir sa grandeur sans sa bassesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]