3,734 matches
-
apropie de fată, o sărută pe amândoi obrajii, apoi îi sărută mâinile. - Ai avut dreptate, Maria, începu emoționat. Degetele astea... Îi fu teamă că-l vor podidi lacrimile, și atunci se dădu câțiva pași înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse Maria. Că aici, în salon, e mai frig ca afară... Antim rămase câteva clipe nehotărât, cu pardesiul numai pe jumătate descheiat. - Ai avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-i pe ducă și el, mamă dragă". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală. Bandă albă. "Liniște", cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a fost precis iubită. Rămîne visător cîteva secunde, cu buna și larga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cît inima lui... Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă de ulei ULVEX ("Intrați cu ULVEX în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O limbă bine instruită, gândi. - Da, locul tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi luă cămașa de pe jos. În timp ce încheia nasturii, o văzu cum întinde mâna către noptieră pentru a apuca telecomanda. Unii fumează, alții mai beau un pahar, își spuse. Ea privește la televizor după ce face dragoste. E și asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul și apoi știrile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsase în urmă ore bune. Și gâfâia... Nu știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare. Alerga și atât, ca și cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial înregistrat oficial. Își simțea transpirația cum alunecă pe sub cămașa ai cărei nasturi se desfăcuseră unul câte unul, iar tălpile frigeau ca și când ar fi trecut în fugă peste cărbuni încinși. Unde alergi, domnule?, auzi o voce. Către ce te grăbești? Contează așa de mult o oră în plus sau în minus? Sau i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de o funie. Urlă, cuprins de panică: - Luciaaaaaaaaa! Luciaaaaaa! Nu-i răspunse nimeni, dar unul dintre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape indiferent, mângâie îndelung genunchiul drept al Luciei, iar aceasta se așeză mai bine în scaun, desfăcându-și încă un nasture al bluzei, astfel încât sânii mulțumiră, tresăltând ispititor. Scoase din geantă o morcov și-l aruncă în arenă, cu un gest princiar... Dincolo de ferestre, ploaia nărăvașă se avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a-i azvârli pe scaunul din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am reușit să găsesc o jachetă și o pereche de pantaloni care nu se potriveau una cu alta și care nu reușeau defel să formeze un deux-pièces, dar care măcar nu spânzurau pe corpul meu scheletic. O bluză albastră cu nasturi, părul prins Într-o coadă nu prea obraznică și niște pantofi fără toc și ușor uzați Îmi completau look-ul. Nu era grozav - de fapt, era ceva vecin cu urâțenia aproape hidoasă - dar trebuia să fie de-ajuns. Doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a făcut apariția o altă fată Înaltă și imposibil de subțire. Mi-a spus cum o cheamă, dar Întreaga mea atenție era focalizată doar asupra corpului ei. Purta o fustă strâmtă și franjurată din denim, o bluză albă transparentă cu nasturi și niște sandale argintii cu barete. Era perfect bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn să o urmez mi-am dat seama În chip dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am constatat că erau Într-adevăr cele de pe lista mea - nici mai multe, nici mai puține. Cardul de acces, cardul, unde dracu’ era afurisitul ăla de card? Am băgat mâna În buzunarul bluzei mele albe apretate, cu guler prins În nasturi, și am găsit cardul prins de o bentiță de mătase pe care Emily mi-o confecționase dintr-una din eșarfele Hermès ale Mirandei. „Nu-l porți niciodată când ea e aici, firește, Îmi spusese ea atunci, dar, În caz că uiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea. În fond, lucram la revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu - era inacceptabil să mai pun pe mine haine rupte, șifonate, pătate sau care mi-au rămas mici. Am dat de-o parte bluzele mele obișnuite, cu guler prins În nasturi, și am scos la iveală fusta Prada din tweed, puloverul negru pe gât Prada și cizmele trei sferturi Prada, pe care Jeffy mi le dăduse Într-o seară, pe când așteptam Cartea. — Ce-i asta? Întrebasem eu desfăcând fermoarul sacoșei. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care se intersectau, gravate pe partea din față, dar asta nu era nici pe departe pe atât de frumoasă precum cea din piele ciocolatie de la Celine, pe care am aruncat-o pe celălalt umăr. O manta lungă, stil militar, cu nasturii enormi, specifici Marc Jacobs, trona deasupra tuturor acestor minunății. — Tu glumești, am zis eu cu glas moale și am mângâiat afectuos o pereche de ochelari de soare Dior, pe care se părea că Îi aruncase În plasă așa, În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de damă (Fetițo, dacă e să fie țol festiv, ia aici o rochie Oscar și cu asta, basta. Și acum, lasă rușinea de‑o parte, scoate pantalonii de pe tine și Încearcă rochia asta, de dragul lui Jeffy“. Am Început să desfac nasturii pantalonilor, iar el a strâmbat din nas. L‑am Întrebat dacă găsea trupul meu, pe jumătate dezgolit, chiar atât de respingător, la care el mi‑a răspuns că nu, bineînțeles; doar conturul vizibil al chiloților prin pantaloni i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de regulă numai când era beată și nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet nou‑nouț de Camel Special Light ițindu‑se din buzunarul de la piept al bluzei cu guler prins În nasturi. Am Împuns‑o În pulpă cu papucul și am arătat spre țigări. Mi le‑a dat Împreună cu o brichetă. — Știam eu că nu te superi, a zis și a mai tras calmă un fum. N‑am chef să m‑apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spusesem cum se rezolvă problema la aritmetică, avioanele de hârtie pe care erau scrise cuvinte obscene, bărcuțele și alte forme ale jocului de imaginație, șuruburi, cuie, pioneze, clești, pătrățele de tablă, mosoare, sfoară de manelă subtilizată de la atelierul de tâmplărie, nasturi de toate mărimile, briceagul minuscul primit În dar de la unchiul meu din Germania spre disperarea mamei (când l-am pus pe masa aceea inchizitorială, am avut atâta amărăciune, că mi-au dat lacrimile), am mai depozitat bețișoarele de diferite mărimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de sprijin, fără de care o femeie nu se poate realiza?); mișcam cealaltă mână, căutam loc pentru piciorul stâng, pentru piciorul drept; o mână, cealaltă mână, din nou piciorul stâng, piciorul drept; mi s-a sfâșiat bluza, mi s-au descheiat nasturii: un sân s-a atins de piatra rece, zgrunțuroasă, dură; am suferit pentru o clipă un șoc la impactul fizic cu stânca, o coliziune neașteptată, m-am oprit scuturată de un impuls necunoscut și, pentru moment, am pierdut controlul situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și încheind cu atenție toți nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isbășescu, stană de piatră lângă fereastră, nu se clintise nici când a intrat logofătul. Văzând pregătirea de ieșire a boierului, i-a venit inspirația să rămâie el mai bine pe loc. E mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
li se îmbucătățiră unele într-altele, de parcă strigau, dar fiecare prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pulsul ei îi răspunse. În locul unde sângele era atât de aproape, o mângâie de-a lungul gâtului arcuit, până la claviculă. Cosmina închise ochii, amețită de mângâierea aceea. Degetul coborî către piept, respirația ei deveni tot mai grea, el îi descheie nasturii de la bluză și degetul căută, prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă geamătul vine dinlăuntrul sau din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dintr-o parte, fără să ne temem că o să ne vadă. Își amestecă încet zahărul în cafea, cu gândul în altă parte. E îmbrăcată cu un taior de culoare gri, fusta cade corect până la genunchi, iar jacheta e încheiată până la nasturele de sus. Hainele îi dau aerul unei funcționare de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa noastră eroină îmbrăcată în taior pare frământată de gânduri, ceea ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care o îndepărtă cu palma. — Mi-e greu să-l scot peste barbă și păr, se auzi vocea lui Maca, de sub tricoul de care trăgea cu amândouă mâinile. Ar trebui să port cămașă, dar ce te faci că are nasturi, care mai au și prostul obicei să se rupă. Mai spuse vrute și nevrute preț de câteva clipe, răsucindu-se cu pantalonii în vine și tricoul căznindu-l peste cap. În cele din urmă se așeză pe marginea patului, acolo unde ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bună. Maca urcă, ținându-și cearșaful. În cameră nu mai era nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de conspirația internațională împotriva clopotarului și se abținu. Dar vreo înjurătură despre clopote știi ? se interesă. Clopotarul se ridică anevoie și-și scutură palmele. Dacă te deschei la haină, spuse, o să înțeleg. Maca se descheie, omul își strecură palma printre nasturii cămășii și i-o apăsă pe piept. — Zi acuma. Rar, să nu interfereze. Maca se forță să nu cadă pe spate sub apăsarea palmei care avea aceeași cumpătare ca și răcnetul de adineaori. — Unde e preotul ? întrebă. — Dar ce treabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]