5,149 matches
-
Reinhard - exterminarea sistematică a evreilor - deși trebuie amintit că și până în acel moment, sute de mii de evrei fuseseră uciși în diferite pogromuri. În discursul său de la Posen de pe 6 octombrie 1943, Himmler a prezentat pentru prima oară tuturor liderilor naziști în mod detaliat, brutal și fără ocolișuri modul de rezolvare a „problemei evreiești”. Mai înainte de începerea celui de-al doilea războiului mondial, în timpul unui discurs de pe 30 ianuarie 1939, (aniversarea a șase ani de la venirea la putere), Hitler a prefigurat
Soluția finală () [Corola-website/Science/311297_a_312626]
-
a prefigurat Holocaustul care avea să se abată asupra evreimii europene. Christian Gerlach a sugerat că momentul luării deciziei distrugerii evreimii europene a fost altul, și anume 12 decembrie 1941, când Hitler s-a adresat la o întrunire a Partidului Nazist (Reichsleiter) și a liderilor regionali de partid (Gauleiteri). În jurnalul său, Joseph Goebbels scria pe 13 decembrie, la o zi după discursul lui Hitler: La început, germanii au făcut planuri generale pentru deportarea evreilor europeni în Madagascar. În special Adolf
Soluția finală () [Corola-website/Science/311297_a_312626]
-
celui de-al doilea război mondial care a luptat împotriva ocupației germane și sovietice. Mișcarea poloneză s-a înscris în mișcarea generală europeană de rezistență antifascistă. Rezistența împotriva ocupației militare a Germaniei a fost declanșată aproape imediat după începerea agresiunii naziste în ciuda faputului că, din punct de vedere geografic, Polonia dispunea de puține regiuni care se pretau la operațiunile de gherilă. Armia Krajowa (AK) ("Armata Teritorială"), brațul înarmat al Statului Secret Polonez, loială guvernului polonez în exil de la Londra, a fost
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
(în , în ) a fost revolta armată a evreilor din ghetoul Varșovia din Polonia din timpul celui de-al doilea război mondial, împotriva efortului ocupanților naziști germani ai orașului de a deporta restul de populație evreiască a ghetoului în lagărul de exterminare Treblinka. Insurgența a fost îndreptată împotriva germanilor și a colaboratorilor lor evrei și a început pe 18 ianuarie 1943. Cea mai semnificativă parte a
Revolta din ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/311385_a_312714]
-
Dachau a fost primul lagăr de concentrare nazist (în ) înființat în Germania, pe terenul unei fabrici de muniții abandonate lângă orașul Dachau, la aproximativ 16 km nord-vest de München, în landul Bavaria. Lagărul de concentrare și-a început activitatea la 22 martie 1933, la ordinele lui Heinrich Himmler
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
a fost numit inspector al tuturor lagărelor de concentrare, comandantul lagărului, Theodor Eicke s-a servit de lagărul Dachau ca model pentru toate lagărele construite ulterior, cât și ca școală pentru ofițerii SS din efectivele de pază din sistemul concentraționar nazist german. Lagărul de la Dachau a fost primul lagăr de concentrare înființat de guvernul de coaliție format de Pardidul Național Socialist (Nazist) NSDAP și Partidul Catolic de Centru (dizolvat la 6 iulie 1933). Himmler, comandant interimar al poliției din München, a
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
pentru toate lagărele construite ulterior, cât și ca școală pentru ofițerii SS din efectivele de pază din sistemul concentraționar nazist german. Lagărul de la Dachau a fost primul lagăr de concentrare înființat de guvernul de coaliție format de Pardidul Național Socialist (Nazist) NSDAP și Partidul Catolic de Centru (dizolvat la 6 iulie 1933). Himmler, comandant interimar al poliției din München, a descris oficial lagărul ca fiind „primul lagăr de concentrare pentru deținuți politici.”. Dachau a folosit drept prototip și model pentru celelalte
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
cazare pentru personal, administrația și facilitățile militare. Eicke însuși a devenit inspector șef al tuturor lagărelor de concentrare, responsabil pentru adaptarea organizatorică a lor după modelul pe care-l reprezenta primul lagăr, cel de la Dachau.. În clasificarea lagărelor de concentrare naziste, Dachau, ca și celelalte lagăre aflate pe teritoriul german, figurează în nomenclatura nazistă ca „lagăr de concentrare” și nu ca „lagăr de exterminare” (în ), deși atât în lagărul principal de lângă Dachau, cât și în lagărele auxiliare externe, mortalitatea extrem de mare
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
al tuturor lagărelor de concentrare, responsabil pentru adaptarea organizatorică a lor după modelul pe care-l reprezenta primul lagăr, cel de la Dachau.. În clasificarea lagărelor de concentrare naziste, Dachau, ca și celelalte lagăre aflate pe teritoriul german, figurează în nomenclatura nazistă ca „lagăr de concentrare” și nu ca „lagăr de exterminare” (în ), deși atât în lagărul principal de lângă Dachau, cât și în lagărele auxiliare externe, mortalitatea extrem de mare și metodele folosite pentru a ajunge la acest rezultat au fost asemănătoare lagărelor
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
primul rând din cauza malnutriției, a îmbolnăvirilor și a sinuciderilor. La începutul lui 1945, în lagăr a izbucnit o epidemie de tifos cu o mortalitate a deținuților foarte ridicată. Împreună cu lagărul Auschwitz-Birkenau (Auschwitz II), Dachau a devenit simbolul lagărelor de concentrare naziste. "Konzentrationslager" (abreviat oficial "KL" și, postbelic, "KZ). Dachau ocupă un loc important în memoria publică, deoarece a fost al doilea dintre lagărele eliberate de armata britanică și cea americană. A fost totodată unul dintre primele locuri de unde opinia publică mondiala
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
loc important în memoria publică, deoarece a fost al doilea dintre lagărele eliberate de armata britanică și cea americană. A fost totodată unul dintre primele locuri de unde opinia publică mondiala a putut vedea, în reportaje și filme documentare, realitatea brutalității naziste. Lagărele de concentrare naziste s-au aflat în custodia absolută a SS-ului, subordonate exclusiv comandamentului SS și lui Adolf Hitler personal, în afara oricărui control perlamentar, juridic, polițienesc, sau al armatei, deși se bucurau de colaborarea deplină a tuturor instituțiilor
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
publică, deoarece a fost al doilea dintre lagărele eliberate de armata britanică și cea americană. A fost totodată unul dintre primele locuri de unde opinia publică mondiala a putut vedea, în reportaje și filme documentare, realitatea brutalității naziste. Lagărele de concentrare naziste s-au aflat în custodia absolută a SS-ului, subordonate exclusiv comandamentului SS și lui Adolf Hitler personal, în afara oricărui control perlamentar, juridic, polițienesc, sau al armatei, deși se bucurau de colaborarea deplină a tuturor instituțiilor statale germane (vezi Conferința
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
inițiată o rețea vastă de lagăre și comandamente auxiliare situate în provincie, în care peste 30.000 de deținuți înregistrați la Dachau trudeau exclusiv în industria armelor și munițiilor. Odată cu intensificarea atacurilor întreprinse de aviația militară anglo-americană asupra Germaniei, autoritățile naziste au mutat în subteran fabricile de armament și muniție și avioane, împreună cu instalațiile pentru cazarea celor constrânși la munca forțată. Lagărele externe care depindeau de Dachau au fost construite în apropierea orașelor Kaufering și Mühldorf. Prizonierii care munceau în galeriile
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
subterane erau ținuți în condiții de trai și muncă mizere, extenuante, mai ales în lagărul de la Mühldorf, unde lucrau peste 30.000 de prizonieri, în majoritate evrei din Ungaria, Polonia și Lituania. Odată cu înaintarea Forțelor Aliate, tot mai multe lagăre naziste au fost evacuate, iar prizonierii transportați în alte lagăre. Din cauza condițiilor brutale în care au avut loc marșurile de evacuare și a acțiunilor criminale săvârșite de gardienii naziști supraveghetori, mii de deținuți și-au pierdut viața pe drum - de foame
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
Ungaria, Polonia și Lituania. Odată cu înaintarea Forțelor Aliate, tot mai multe lagăre naziste au fost evacuate, iar prizonierii transportați în alte lagăre. Din cauza condițiilor brutale în care au avut loc marșurile de evacuare și a acțiunilor criminale săvârșite de gardienii naziști supraveghetori, mii de deținuți și-au pierdut viața pe drum - de foame, boli, extenuare, maltratare sau pur și simplu împușcați spontan de gardieni. Numărul deținuților din Dachau a sporit de patru ori din decembrie 1944, ceea ce a dus la supraaglomerarea
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
sa, Victoria Drăguț (1885, Pitești-1980, București), născută Horvat (Iosef Horvat, austriac, religie catolică, lucrător tapițer; tatăl Andrei Horvath, originar din Loraino ; Elena (Lina) I. Horvat, n. Laslo, unguroaică, religie catolică, casnică (decedată în al Doilea Război, călcată de o mașină nazistă). Cea mai mare, într-un lanț de 11 copii, este retrasă de la școală, după primele clase primare, nu-și iartă părinții, până la adînci bătrâneți, pentru această faptă. Vorbește perfect germană și maghiară, autodidactă - împătimită de istorie și politică, pasionată de
Vasile Drăguț () [Corola-website/Science/311411_a_312740]
-
(Armata Teritorială), abreviată „AK”, a fost principala mișcare de rezistență din Polonia ocupată de Germania Nazistă. AK a fost înființată în 1942 prin transformarea "Związek Walki Zbrojnej" (Uniunea pentru Lupta Armată) și în următorii doi ani a încorporat aproape toate forțele armate clandestine. A fost desființate în ianuarie 1945, după ce teritoriul țării a fost curățat de
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile teroriste impuse de naziști împotriva populației civile. Armia Krajowa a stâns și a transmis Aliaților numeroase informații importante politice, militare și tehnice, cum au fost de exemplu cele despre lagărele naziste de concentrare, și cele despre bomba zburătoare V-1 sau racheta V-2. În timpul unei misiuni aeriene, RAF a folosit un avion Dakota cu două motoare camuflat ) care a decolat de pe aeroportul din Brindisi, Italia, pentru ca, după ce a aterizat pe
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
al Armatei Teritoriale, care s-a oferit voluntar pentru a fi închis la Auschwitz. Informațiile pe care le-a adunat el s-au dovedit cruciale pentru transmiterea în occident a unor infomații convingătoare despre soarta evreilor din lagărele de exterminare naziste. AK a trimis rezistenței evreiești din Ghetoul din Varșovia cam 60 de revolvere, câteva sute de grenade, muniție și explosivi. În timpul revoltei din ghetoului din Varșovia din 1943, subunitățile AK au încercat de două ori să arunce în aer zidurile
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
a unor grupuri antievreiești în violențele antisemite, pentru ca unele surse să considere că întreaga Armată Teritorială a fost caracterizată prin antisemitism. Problema rămâne controversată, în continuă dezbatere. Deși mișcările de rezistență poloneză și lituaniană aveau în principiu aceiași inamici - Germania Nazistă și Uniunea Sovietică - cele două au început să coopereze doar în 1944-1945, după ocuparea unei vaste regiuni din Europa Răsăriteană de către Armata Roșie. Principalul obstacol pentru stabilirea unei colaborări mai timpurii a fost problema disputelor teritoriale lituaniani-polone, în special problema
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
în 1944-1945, după ocuparea unei vaste regiuni din Europa Răsăriteană de către Armata Roșie. Principalul obstacol pentru stabilirea unei colaborări mai timpurii a fost problema disputelor teritoriale lituaniani-polone, în special problema regiunii și orașului Vilnius. Unii lituanieni, încurajați de vagile promisiuni naziste de autonomie, au cooperat cu germanii în acțiunile împotriva polonezilor în timpul ocupației. În toamna anului 1943, Armia Krajowa a declanșat operațiuni de represiune împotriva colaboratorilor lituanieni ai naziștilor.. Ca răspuns, poliția lituaniană a ucis sute de polonezi în prima jumate
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
În ultimii ani se poate constata o oarecare apropiere a pozițiilor istoricilor din cele două țări, deși rămân încă numeroase probleme asupra cărora interpretările diferă fundamental. Relațiile Armia Krajowa cu sovietice au mers din rău în mai rău. Dacă Germania Nazistă a invadat împreună cu Uniunea Sovietică Polonia în 1939, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, sovieticii au considerat partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat fiind planurile Moscovei de preluare a controlului asupra Poloniei după terminarea războiului. Moscova
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
să accepte oferta. Toate aceste aranjamente au avut un obiectiv pur tactic și nu există dovezi conform cărora s-ar fi ajuns la o colaborare ideologică ca în cazul Regimului de al Vichy din Franța. Principalul motiv al acceptării ofertei naziste a fost lipsa acută de armament și muniții resimțită de anumite unități insurgente poloneze. Nu sunt cunoscute acțiuni comune polono-germane, iar naziștii nu au reușit să-i convingă pe polonezi să-și direcționeze acțiunile ofensive exclusiv împotriva partizanilor sovietici. Chiar
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
un număr de doar două persoane, adeseori fiind cunoscute ca pact de sinucidere. În situații extenuante în care continuarea vieții ar fi intolerabilă, unii oameni folosesc sinuciderea ca modalitate de evadare. Se știe că unii deținuți din lagărele de concentrare naziste s-au sinucis atingând intenționat gardurile electrificate. Metodele principale de sinucidere variază în funcție de țară. Principalele metode din diferite regiuni includ spânzurarea, otrăvirea cu pesticide și împușcarea. Se consideră că aceste diferențe se datorează, în parte, disponibilității diferitelor metode. Potrivit unui
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
și de activități. După moartea lui Steiner în 1925 conducerea consiliului Societății Antroposofice Generale a fost preluată de Albert Steffen. Activitatea cea mai intensă a Societății Antroposofice a continuat însă să fie concentrată în Germania, unde în ciuda interdicției din perioada nazistă (între 1935-1945) s-au dezvoltat și lărgit inițiativele, înainte de toate prin noile instituții în domeniul pedagogic, medical, de pedagogie curativă și agricol. Oficial Societatea Antroposofică Generală are astăzi cca 60.000 membri (o treime din aceștia trăind în Germania) fiind
Societatea Antroposofică () [Corola-website/Science/311440_a_312769]