3,535 matches
-
face este doar a schimba stăpânul cu unul care îl face mai dependent de acesta decât era sclavul necredincios. Prima sclavie era prețul pentru viața sa biologică. A doua este prețul pentru viața eternă. Creștinismul apare din frica sclavului față de neant, de neantul propriu, din neputința de a accepta condiția existenței - adică cea a finitudinii, a morții. În opinia lui Hegel, neajunsurile creștinismului, eliberarea de către orice stăpân, inclusiv cel absolut, realizarea libertății și trăirea în această lume a simțurilor ca ființă
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
doar a schimba stăpânul cu unul care îl face mai dependent de acesta decât era sclavul necredincios. Prima sclavie era prețul pentru viața sa biologică. A doua este prețul pentru viața eternă. Creștinismul apare din frica sclavului față de neant, de neantul propriu, din neputința de a accepta condiția existenței - adică cea a finitudinii, a morții. În opinia lui Hegel, neajunsurile creștinismului, eliberarea de către orice stăpân, inclusiv cel absolut, realizarea libertății și trăirea în această lume a simțurilor ca ființă umană, autonomă
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
va trebui să moară, deoarece fiecare este dispus să riște să își dea viața pentru a fi recunoscut ca om de către celălalt. Astfel, stăpânul poate fi satisfăcut doar prin moarte. Dar moartea nu poate aduce satisfacție, deoarece moartea e nimic, neant. Iar ce rămâne este doar sclavul, iar acesta nu îl poate recunoaște ca om. Deci stăpânul nu va fi niciodată satisfăcut, recunoscut ca om, deoarece doi stăpâni nu pot conviețui, iar viața îi oferă două posibilități: să moară pe câmpul
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
în mod conștient, să devină adevăratul om, omul liber de natură, dar și satisfăcut de sine, ceea ce stăpânul niciodată nu va putea fi. Prin frica biologică, animalică față de moarte, sclavul a trăit groaza morții. S-a privit pe sine ca neant, a înțeles că întreaga sa existență nu este decât o "moarte" suspendată - un nimic care trăiește în ceea ce există. Sclavul care - prin frica față de moarte - a aflat ce este neantul uman (care constituie baza existenței sale), se înțelege deci pe
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
a trăit groaza morții. S-a privit pe sine ca neant, a înțeles că întreaga sa existență nu este decât o "moarte" suspendată - un nimic care trăiește în ceea ce există. Sclavul care - prin frica față de moarte - a aflat ce este neantul uman (care constituie baza existenței sale), se înțelege deci pe sine și astfel pe om mai bine decât poate înțelege stăpânul. Începând cu prima luptă, sclavul a înțeles realitatea umană, și acesta este de fapt motivul pentru care el - și
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
aceea și stilul este compozit. Marele dramaturg englez William Shakespeare a plasat, aici, acțiunea celebrei tragedii Hamlet. În fiecare an companii teatrale din întreaga lume susțin spectacole cu capodopera dramaturgiei engleze. După vizitarea castelului, temător privim spre metereze de unde, din neant, se întrupa fantoma tragicului prinț al Danemarcei, șoptind celebrele cuvinte „To be or not to be”... Ne despărțim cu greu din vraja bătrânului castel... Marea tălăzuiește la porunca furtunosului Neptun, sirenele s-au scufundat în adâncuri, cerul devine plumburiu, aducător
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
o formulă reînnoită a dictonului cartezian: "mă revolt, deci suntem". În interpretarea lui Camus, revolta este deci singurul mijloc de a depăși absurdul. Ea este prima evidență care scoate omul din singurătate, care îl socializează pe Sisif: Dacă avem conștiința neantului și a nonsensului, dacă găsim că lumea este absurdă și condiția umană de nesuportat, nu este acesta sfârșitul și nu ne putem opri aici. În afară de sinucidere, o altă reacție a individului este revolta instinctivă. Astfel, din sentimentul absurdului, vedem născându
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
-i reproșeze mai târziu, cu toate acestea, o „lipsă de angajare politică” în acei ani ai ocupației. În 1943, publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele existențialismului în Franța, "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul"). În 1945, Sartre inițiază apariția revistei literare și politice "Les Temps Modernes", redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată „Existențialismul este un umanism” ("vezi "Legături externe""), în care expune filozofia și
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
atrage după sine o răspundere copleșitoare pentru sine și pentru întreaga umanitate. După Kierkegaard, anxietatea ("die Angst") ca experiență sensibilă - spaimă structurală în fața lumii - este de nedespărțit de ființa umană. În concepția lui Heidegger, anxietatea duce la confruntarea individului cu neantul, datorită imposibilității de a găsi o justificare acceptabilă pentru opțiunea aleasă. Sartre folosește, pe de o parte, noțiunea de "greață" ("la nausée") pentru recunoașterea destinului întâmplător al universului, pe de altă parte, se referă la anxietate ("l'angoisse") în fața libertății
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
de Biran. Husserl și Heidegger erau puțin cunoscuți chiar publicului specializat. Jean-Paul Sartre a asigurat cel dintâi fenomenologiei o largă audiență, la început prin romanul "La Nausée" ("Greața", 1938), apoi prin lucrarea monumentală "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul", 1943). Această carte masivă nu este ușor comprehensibilă, dar cititorii care nu s-au lăsat descurajați vorbesc despre această încercare de ontologie fenomenologică cu entuziasmul pe care altă generație îl manifestase față de ""Les Nourritures terrestres"" a lui André Gide. Dacă
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
om-dumnezeu. Astfel, plecat de la principiul "intenționalității" lui Husserl, constatând că omul este o lipsă, Sartre a trebuit să ajungă la concluzia că această carență e aceea a infinitului: ""Omul este o pasiune inutilă"". Între aspirație și dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluția este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă. Libertatea umană este o evidență: acțiunea este prin esență intențională. Libertatea este neantizarea în-sinelui. Suntem liberi în fiece clipă, deoarece avem în orice moment posibilitatea alegerii
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
pe care proiectul meu liber nu a prevăzut-o. Moartea mea este evenimentul vieții mele umane. Moartea are un caracter absurd; ea nu conferă un sens al vieții: sensul nu poate veni decât din subiectivitatea însăși, (Jean-Paul Sartre, "Ființa și neantul"), însă fiecare acțiune și fiecare proiect al vieții mele îi afectează deopotrivă pe toți ceilalți. După Heidegger, Sartre reia pe seama sa postulatul lui Husserl, după care "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
sa, nici ce este umanitatea înaine ca ea să fi dispărut. Existențialismul refuză să dea omului o natură fixată pentru totdeauna. Angoasa ("die Angst" - anxietate, teamă nedeterminată) ocupă un loc dominant în filozofia lui Heidegger, căci prin ea se descoperă "neantul" care caracterizează ființa umană în fondul său. Omul este abandonat lumii fără un sens al existenței sale acolo, este suspendat în spaima contingenței absurde a destinului său. În existențialismul lui Sartre, omul este considerat într-o permanentă activitate de definire
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
culmile disperării", 1934). Stabilit din 1937 în Franța, abandonează "trăirismul" cu nuanțe radical mistice, abhorând angajarea în secol și orice acțiune ca pe o nefericire; importantă rămâne doar contemplația lucidă. Reușita, ca și eșecul, reprezintă forme moderne de manifestare a Neantului. Viața nu are nici o valoare, este numai o soluție de necesitate pentru cei ce nu găsesc altă ieșire din impasul trăirii ("De l'incovenient d'être né", 1973). Contemplarea, luciditatea, detașarea și o stare permanentă de hiper-conștiință ar putea atenua
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
de necesitate pentru cei ce nu găsesc altă ieșire din impasul trăirii ("De l'incovenient d'être né", 1973). Contemplarea, luciditatea, detașarea și o stare permanentă de hiper-conștiință ar putea atenua într-o viață, pentru om, dramatismul provocat de conștiința neantului său și al lumii (vezi art. Emil Cioran).
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
obstinate, capabilă de asprimi mortificatoare. Daca ii repugna planturoasa opulenta și întârzierea într-o ipostază artistică amenințată de confortul simplei manualități, facil încântată de sine, Paul Gherasim nu înțelege să le opună practică unui cerebralism provocator, de tip Marcel Duchamp, neantul cultivat cu delicii perverse. El își poate speria confrații, prefacandu-se dornic de renunțări nemiloase, ca un Savonarola pus pe autodafeuri care să pedepsească epicureismul și superfetația estetică. Rareori , însă, am întâlnit artiști care să sufere că el pentru o
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
să se destindă, eroul mitologic privește spre înalturile cerului, Aripile sale (care certifică apartenența la o stare de supraumanitate) sunt larg desfăcute pentru ca - atunci cînd săgeata va fi catapultată - ele să-l susțină pe erou pe durata saltului său în neant. Situat pe piscul abrupt al unui munte, personajul întruchipează „foamea” de Infinit a omenirii. Aici intervine din nou simbolistica unei stări existențiale limitative, care mărturisește zbuciumul încercat de orice artist autentic: libertatea de creație poate fi încătușată de arcul regulilor
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
de Death Note poate vedea doar propriul lor Shinigami. La începutul seriei, se precizează că oamenii care au folosit Death Note sunt în imposibilitatea de a merge în Rai sau Iad după moartea lor; în schimb, ei ajung în Mu ("Neant"). Shinigami pot fi de sex masculin sau feminin. Shinigami nu poat și nu le este permis să aibă relații sexuale cu oamenii; ei nu pot avea relatii sexuale între ei, nici nu pot reproduce. În plus, oamenii nu pot spune
Shinigami (Death Note) () [Corola-website/Science/309801_a_311130]
-
criticii, textul cucerind, în special prin invocarea acelui ținut mitic - Hiperboreea. „În acest spațiu simbolic - gnoseologic - are loc, de fapt, o nouă naștere a ființei ca ființă cunoscătoare; nu o naștere «absolută» ca până acum, ci ulterioară zămislirii propriu-zise, din «neant»: sinele «știutor» este (re)născut viu”, afirmă Cristian Moraru. ("Nichita Stănescu - sistemul poetic", postfață la vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Editura Minerva, 1988, p. 358). În schimb, Eugen Simion îi atribuie poetului paternitatea acestui ținut, atunci când afirmă că în a opta
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
Ana Bantoș ne asigură că poetul deconstruiește și reconstruiește, chiar din titlul pe care i-l dedică: Eugen Cioclea: deconstruire și reconstruire. Autoarea, însă, nu m-a convins că poetul a ajuns la maturitate reconstruind. De pildă, el pulverizează în neant Miorița, dar nu o mai reconstruiește, fiindcă „mioritismul” e o piatră de încercare foarte grea, pura insurgență („demitizare”) nefiind suficientă spre a accede la sâmburele sacru. Ana Bantoș ne asigură că „la Eugen Cioclea sacralitatea se ascunde la intersecția dintre
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
Mioriței. „Nuanța de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu s-a strecurat, desigur, decât în zona în care mila creștină a alungat teroarea ancestrală. Ele nu exprimă nici voința renunțării, nici beția neantului, nici adorația morții, ci exact contrariul lor, pentru că în ele se perpetuează memoria gesturilor originare de apărare a vieții” , este de părere exegetul. Adrian Fochi își conduce studiul "Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Wolf”, „Gypsy” și „Mon Amour”. "Music OMH" scoate în evidență compozițiile produse de The Neptunes, despre „Did It Again” susținând că „se bazează pe un motiv de bandă de marș, sunete scânteietoare de sintetizator și un refren care explodează din neant”. Spre deosebire de majoritatea recenzorilor albumului "She Wolf", Ash Dosanjh de la "Yahoo! Music" își îndreaptă atenția spre varianta în limba spaniolă a piesei, declarând: „cazul în care Shakira excelează cu adevărat este atunci când ea se întoarce la rădăcinile sale și se afunda
Did It Again (cântec de Shakira) () [Corola-website/Science/317864_a_319193]
-
teoria atomistă a dascălului său Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza existenței se află atomii, particule solide, imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare, care exprimă lumea reală: "plinul" ("to on") și "vidul" sau "neantul"" ("to menon"), din a căror combinare iau naștere toate lucrurile care alcătuiesc universul, atât corpurile materiale cât și sufletul omenesc. Cele cinci decenii între războaiele cu Perșii și Războiul peloponesiac (cca. 478 - 431 î. Chr.) constituie perioada clasică înfloritoare a
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul! Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane. Prima lui piesă de teatru, "La Cantatrice Chauve" („Cântăreața cheală”) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu, cea care la București
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
atras de "ideea" sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?" Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]