3,550 matches
-
și de un rău transcendent (fatum). Răscolirea suferinței îl apropie de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur lacrimis dolor", Tristia IV, 3 v 37). Suferința nu ajunge însă la neant, întrucât e luminată de speranța grațierii și izbăvită de azurul mântuirii prin artă. Ovidiu descoperă, așadar, destinul tragic existențial. Exilul cu fețe multiple, exterior sau interior, devine simbol al condiției umane. Motivele alienării ruperea brutală din viața din Roma și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrie, cu alte cuvinte: să se jeluiască. Stihurile, indiferent de adresa lor, constituie un singur, neîntrerupt monolog. Un discurs lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații neprevăzute de ingeniosul, rafinatul, prefăcutul stihuitor. Amărăciunea, priveliștea morții, chinul mistuitor dau o stare favorabilă scrisului. Numai de la un anumit grad de jale Conachi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îi este accesibilă: aceea a durerii. Pentru ca toate acestea să fie posibile, trebuie ca femeia să fie puțin Îndărătnică și crudă, dar cu Înțelepciune (duh) și grație (nuri). Afectînd pasiunea lui Tristan, stihuitorul nu are În realitate gustul morții, perspectiva neantului nu-l seduce. Moartea nu-i adevăratul său scop. El vrea mereu să moară, fiind sigur că la sfîrșitul poemului Înviază. Moartea este o metaforă utilă În mîinile lui, un instrument de șantaj ce Își atinge totdeauna ținta. Poezia din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
secretul legăturii dintre iubire și moarte. Deabia romanticii vor avea revelația acestei complicități. Văcăreștii, Conachi celebrează femeia amenințînd-o din cînd În cînd cu perspectiva sfîrșitului, Însă nici un moment ei nu simt voluptatea stingerii și nu cred cu adevărat În soluția neantului. 5. A crede Însă că „ibovnica slăvită” este Întruchiparea pură a amorului platonician este o exagerare. Platonismul pe care Petrarca l-a ilustrat În poezia erotică este o inspirație a sufletului, o atracție ce acționează dinafară noastră. Denis de Rougemont
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubirii conachiene este aceea de natură tristaniană pe care Rougemont o numește „reciproc nenorocită”, iar Roland Barthes „hipnoza abisului”. Reproduc definiția dată de ultimul: „S’abîmer. Bouffée d’annéantissement qui vient au sujet amoureux, par désespoir ou par comblement”. Suflul neantului este la Conachi mai potolit. El simte mai ales dulceața abisului și expresia ei este ceea ce poetul numește, Într-un chip fericit, „un potop de tînguire”. Formulă oximoronică pentru că potopul presupune o dizlocare violentă, o agresiune fără margini, În timp ce tînguirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și vin iarăși, cufundat Întru uimire, Căci cu nimică nu să-mpacă sufletul de pătimire. Abia zorile răvarsă și doresc de asfințire, Pentru că În toată vremea sufletul mi-i În clătire.” De la clătirea sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei prăbușiri universale se află o iubire neîmpărtășită. Ea zdruncină temeliile lumii și precipită omul spre un „noian de cufundare, de mormînt Întunecat”... . Cele trei lungi poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe care o studiem, erosul. El provoacă spiritul să descopere gramatica și retorica, să creeze un limbaj și, Încă o dată, să Întemeieze poezia. Mai citez o dată pe Denis de Rougemont: „iubirea fiind inițiatorul a tot ceea ce există, se va numi neant absența iubirii...”. Așadar: nici ființa, nici neființa (neantul), nici opera nu sînt posibile fără iubire. Pentru noi, opera Înseamnă poezia. Apariția ei, sub forme culte, este explicată În bună parte de revelația ființei și a erosului. Pentru a scrie (mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să descopere gramatica și retorica, să creeze un limbaj și, Încă o dată, să Întemeieze poezia. Mai citez o dată pe Denis de Rougemont: „iubirea fiind inițiatorul a tot ceea ce există, se va numi neant absența iubirii...”. Așadar: nici ființa, nici neființa (neantul), nici opera nu sînt posibile fără iubire. Pentru noi, opera Înseamnă poezia. Apariția ei, sub forme culte, este explicată În bună parte de revelația ființei și a erosului. Pentru a scrie (mai citez o dată pe Barthes) trebuie „cauțiunea unei iubiri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
percepțiilor imediate și nu se va mai raporta la realitate ca la un dat imuabil, "obiectiv". Reflecția și imaginația îl ajută să vadă "dincolo" de aparențe, astfel încât în biserică, la nunta vărului Lică36, Bizu "are din nou pe retină imaginea neantului vieții", într-o variantă mai puțin dezgustătoare, dar la fel de terifiantă: "oamenii nu erau oameni" ori "cadavre în putrefacție ca la înmormântarea lui Truțu, ci schelete". Nunta (alt ritual "de trecere") e celebrată așadar ca un "pact" sinistru prin care oamenii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un "accident" oarecare, adevărata "boală" de care suferă Bizu fiind de natură spirituală ("dorința intimă de a muri"), și nu trupească. De aceea, consider neîntemeiată observația lui Negoițescu privind presupusa "contradicție internă a personajului", care ar oscila între "gustul de neant" ("gest pur și originar") și "satisfacția instalării în boală" înțeleasă "ca o conștiință superioară a labilității universale, ca o trăire plenitudinar estetică", ce "anulează gustul de cenușă"37. Interpretarea aceasta e contrazisă de faptul că "instalarea în boală" (boala fizică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un determinant psiho-temperamental, deci) "cheamă" cu adevărat boala fizică, pentru a distruge "germenul voinței de putere firesc tinereții, pentru a-l trece prin cuptorul marilor renunțări și purificări, pentru a-l concentra asupra lui însuși și a-i deschide perspectiva neantului valorilor omenești", redându-l vieții "modelat pentru toate renunțările în ordinea socială, indiferent la tot ce se petrecea afară, mulțumit numai cu bucuriile sale interioare". Altminteri, boala în sine nu tulbură cu nimic gândul celui născut "cu moartea în suflet
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-i deloc o fire modestă). Fără conștiința morții și a efemerului n-ar fi posibilă, deci, "omenia", fiindcă "cine nu se culcă cu moartea nu poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de oameni și al sentimentului de egalitate în fața neantului universal, fără care viața e o luptă de fiare". Iar în această "luptă de fiare" se vede obligat să intre, în pofida voinței sale, și nobilul, "omenosul" erou lovinescian. Așa se face că, după moartea tatălui, Bizu pleacă din München, renunțând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
echilibru, absolut necesar în elaborarea vieții active, deoarece împiedică "dezlănțuirea voinței de putere într-o formă pasională, de lipsă de obiectivitate, de micime sufletească, de ură și de răzbunare, de jalnică zădărnicie și de zbucium inutil sub glaucul ochi al neantului". "Omenia" constituie de fapt, pentru Lovinescu, virtutea supremă, singura care conferă criticului literar (discernătorului de valori) o indiscutabilă autoritate. Mai mult, "omenia" pare a fi văzută, aici, ca reprezentând finalitatea morală a culturii înseși. 1.5. De ce plânge Bizu? Revenind
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
creadă că poate exista atâta mizerie"), însă de milostenia ei profită nu atât femeia, istovită de mulțimea nașterilor și de povara copiilor flămânzi, cât bărbatul bețiv și brutal, care aplică în familie legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți, reproducându-se bezmetic, ca iepurii (Voichița, țăranca ce are grijă de conacul lui Bizu, are nouă copii), boierii, în schimb, se arată generoși mai curând din capriciu. Ca Mili care, tot așteptând un semn de la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mediului înconjurător, contribuind la editarea unor ghiduri geografice și la scrierea unor articole despre ocrotirea naturii și echilibrul biologic în unele ținuturi ale Moldovei. A făcut parte dintre acei puțini oameni care, pe patul de suferință, se împacă cu eternul neant și nu se cutremură de el. Cum am putea spune altfel, când în ultimele luni ale vieții făcea haz de momentul trecerii în neființă, cu foștii colegi care îl vizitau. Din analiza îndelungatei activități la catedră a profesorului Eugen Ancuța
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
Pearl Harbor. Statele Unite intră în război 1942 Camus: Străinul 18 aprilie Întoarcerea lui Pierre Laval la guvernare 8 nov. Debarcarea aliaților în Africa de Nord 11 nov. Ocuparea "zonei libere" 24 dec. Asasinarea lui Darlan 1943 Formarea CNR Jean-Paul Sartre: Ființa și Neantul 3 iunie Comitetul francez al eliberării naționale în Algeria 1944 3 iunie CNL devine guvern provizoriu al Republicii franceze 6 iunie Debarcarea în Normandia 25 august Eliberarea Parisului 1945 Referendum Alegeri pentru prima Constituantă Febr. Conferința de la Yalta 8 mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
senectuții poate reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile casei, micile și marile evenimente ale satului, toate revin, acum, în memoria celui care simte respirația neantului. Deșertul... este o cronică existențială, fixată, calendaristic, din mai până în august. Naratorul (identificat cu autorul de pe copertă) a suferit un infarct și, cu moartea în față („încarcerat în mine însumi” - zice el), își reconstituie trecutul și își gândește prezentul. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
dacă e posibilă o poezie cu adevărat pură, dacă limbajul care o construiește poate fi complet de-realizat. De ar fi așa, strofele ar trebui înlocuite de versuri, versurile - de cuvinte, cuvintele - de silabe, silabele - de litere, iar literele - de neant; căci în orice secvență, oricât de îndepărtată de norma logicii comune, există o coagulare, o închegare, o realizare semantică. Dadaiștii înșiși nu se lăsau - deși pretindeau, superb, că o fac - în voia hazardului pur: cuvintele extrase de ei „la întâmplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
viitorul (comunismul), dar și pentru a stabili atât de necesara conexiune dialectică între trecut, prezent și viitor. Pentru romantici însă, "trecutul are valoare prin simplul fapt că este o negație a prezentului", ceea ce nu echivalează totuși cu o retragere în "neant, ci într-o realitate", imanentă, "pe care o idealizează" (Râmbu: 2001, 25). Se observă aici anumite tangențe între conceptul de realitate prezentă a romanticilor, respectiv cea a leniniștilor. Ambele sunt imanente, nu transcendente, și ambelor li se dedică o doză
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spun? acest lucru ca s? spele obrazul ?? rîi�100. La 30 ianuarie 1933, zgomotoasă parad? cu tor? e pe sub Poartă Brandenburg anun? a Machtergreifung? ul lui Hitler. �ncepuse marea dram? a Occidentului cre? țin, iar omul care ap? ruse din neant va duce Europa la tragedie. Iorga nu avea nici un fel de iluzii. Primul s? u editorial (dup? venirea lui Hitler la putere), Măr? ul nazismului, vorbea despre naivitatea agresiv? a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era �purt? torul de cuv
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
în al doilea rând de "evanghelia" nihilistă a trupelor SS: "Aici nu există nici un de ce!" Într-adevăr, pentru indiferența criminală, orice de ce spus de orice nevinovat în fața călăului său pur și simplu, nu poate exista. Întrebarea este desființată, aruncată în neant. Și interogația nu poate exista pentru că inocentul a fost "ucis", mai întâi, în mintea celui care l-a condamnat fără să-și pună problema: de ce ființe umane trebuie să omoare alte ființe umane? În fapt, celor sortiți pieirii li s-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce la apogeul carierei își întrerupe, din varii motive, suprinzător activitatea. Manea a făcut-o din pricina bolii. Grotovski probabil din conștiința că experimentele și limbajele sale scenice au atins un punct limită. Acela de unde nu se mai poate mergedecât în neant. Pintilie, odată cu perioada postdecembristă, renunță și el la orice aventură teatrală, concentrându-se exclusiv pe film, ceea ce-și găsește explicație, presupun, într-un conflict interior. În sensul că între temele sale anterioare și noile realități s-a produs o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tăcut, purtător, alături de copil, al ștafetei omeniei.. (Natalia Stancu) ...Activitate... înseamnă zădărnicia ridicată la rang de lege... este sinonimă supunerii oarbe. De aceea Predicatorul (personaj inexistent în piesă), cu toate adevărurile pe care le spune, își va risipi îndemnul în neant. Ca și Buchner care încercase să trezească la luptă, prin manifestul Curierul din Hessa, el își va striga adevărul în gol (de altfel, întregul text al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel va traversa eternitatea și asta pentru că în ființa omului de stat sălășluiește, norocos, literatul notoriu. Dar ce-a mai rămas din scriitorul Havel? Jucînd, și crezînd că joacă bine, rolul de tătuc (răsăritean). I. Iliescu își dă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]